7,320 matches
-
are câteva caracteristici care o distinge de sursele neștiințifice ale cunoașterii. În primul rând, știința este empirică, adică se bazează pe observație; astfel lucrurile pot fi văzute și măsurate. Cercetătorii trebuie să fie în măsură să demonstreze că ceea ce ei reclamă că este adevărat poate fi observat în realitate. Sensul comun al cunoașterii, tradiția sau intuiția nu își găsesc locul aici. În acest fel, știința este delimitată de valoare care nu poate fi observată direct, așa cum ar fi existența raiului sau
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
lucru acceptat de știință trebuie, în ultimă instanță, să fie demonstrat prin observație. Cu alte cuvinte, un om de știință acceptă ceva ca adevărat numai dacă i se demonstrează acest lucru. Problemele științifice sunt adesea marcate de competiția teoriilor, fiecare reclamând că reprezintă explicația adevărată. Pentru ca oamenii de știință să accepte o teorie, ei trebuie să observe suficiente pattern-uri în acord cu teoria și astfel să se convingă că teoria este corectă. Cu alte cuvinte, lucrurile pe care o teorie
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o relevanță specifică în studiul relațiilor sociale datorită pluralității lumii și vieții contemporane. Această pluralitate cere o sensibilitate nouă față de studiul empiric al problemelor. Susținătorii abordării calitative argumentează că era teoriilor mari este încheiată; abordările locale, temporale și situaționale sunt reclamate în momentul de față. Schimbarea socială rapidă și rezultatul acesteia, diversificarea lumii confruntă din ce în ce mai mult cercetătorii cu perspective și contexte sociale noi. Acestea sunt așa de noi că metodologiile deductive tradiționale derivarea ipotezelor și a întrebărilor cercetării din modelele teoretice
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
al fiecărei paradigme, iar cealaltă se axează pe aparenta compatibilitate a metodelor de cercetare, bucu-rându-se atât de aportul numerelor cât și de cel al cuvintelor. Deoarece ambele paradigme, pozitivistă și interpretativă, se bazează pe presupuneri diferite asupra naturii lumii, ambele reclamă instrumente și proceduri variate pentru a găsi tipul de date dorit. Asta nu înseamnă că pozitivismul nu folosește interviul sau observația, însă doar ca metode complementare, nicidecum dominante. Abordările diferite ne oferă o înțelegere diferită a lumii. De obicei oamenii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
trebuie apoi abstractizate în motive tipice pentru acțiuni tipice în situații tipice. Aceste caracteristici sociale științifice furnizează înțelegerea activităților și pot deveni ingrediente în discursuri explicative mult mai sistematice, cum ar fi elaborarea unei teorii fundamentate. În timp ce susținătorii fiecărei strategii reclamă superioritatea celei proprii, fiecare dintre acestea au criticii lor. Nici o strategie nu este fără limite și defecte. Din acest motiv cercetătorii trebuie să adopte o atitudine pragmatică față de acestea. Concepte, teorii, ipoteze și modele. Se impune ca undeva în designul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
procese diferite. 4.4.1. Perspectiva funcționalistă și cultura Adaptarea culturii și structurii sociale la mediu. Funcționaliștii văd societatea în mod fundamental stabilă, sistem interdependent care a adoptat o formă particulară deoarece acea formă o servește bine. Susținerea acestei stabilități reclamă un consens în suportul aranjamentelor sociale de bază ale societății. Tocmai cultura este chemată să realizeze această funcție. Ea promovează cooperarea prin crearea solidarității și asigură suportul specific pentru structura socială, care operează de așa manieră încît să satisfacă nevoile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
1986, spre exemplu, dezastrul nuclear de la Cernobâl a contaminat nordul Suediei și Norvegiei, fapt care a forțat mulți oameni să își schimbe stilul de viață. De asemenea, unele schimbări climatice, poluarea mediului, epuizarea resurselor naturale ori descoperirea altora noi pot reclama adaptări substanțiale pentru societățile umane. Toate acestea pot fi surse importante ale schimbării sociale și culturale. Tensiunea culturală ("Cultural Lag"). Când o societate trebuie să se schimbe ca răspuns la provocările mediului, structura socială și cultura au adesea rate diferite
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să devină membru al societății, însă această capacitate poate fi realizată numai prin interacțiune cu alte ființe umane. Un copil în primii ani de viață pentru a supraviețui este dependent complet de alți oameni. Pe lângă satisfacerea nevoilor biologice, noul născut reclamă interacțiune socială constantă cu alte ființe umane. Această nevoie este atât de mare încât, dacă copilul este privat de ea pe o perioadă mai lungă, este posibil că niciodată nu va fi capabil să devină "normal". Absența totală a interacțiunii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în plan personal la situații de conflict valoric și normativ. În acest sens sunt tineri care se confruntă cu acest fenomen și, mai devreme sau mai târziu, părăsesc profesia. După cum vedem, ciclul vieții de adult prezintă mereu situații noi care reclamă învățarea de roluri noi. În fiecare din acestea se produce un proces de socializare. Printre aceste situații se numără intrarea la liceu sau facultate, începutul carierei, căsătoria sau concubinajul, momentul când devine părinte, divorțul, adaptarea la situația când copiii se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
În general, răspunsul la întrebarea ce determină prestigiul unei ocupații este acoperit de următoarele aspecte: * Ocupațiile mai bine plătite au un prestigiu mai înalt. * Prestigiul depinde de cerințele educaționale ale ocupației și de cantitatea de muncă fizică pe care o reclamă. * Ocupațiile cu rangul cel mai înalt sunt ocupații profesionalizate asociate atât cu venituri ridicate cât și cu niveluri înalte de educație. Similar, ocupațiile cu rangul cel mai scăzut presupun muncă fizică grea, educație minimă sau chiar deloc și salarii mici
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nostru particular al monogamiei a fost numit monogamie serială deoarece mulți oameni vor avea mai mult decât un singur soț (soție) în viața lor, deși numai unul (una) la un timp dat. În unele societăți, practica căsătoriei permite ori chiar reclamă ca oamenii să aibă mai mult decât un soț (soție) la un anumit moment. Acest sistem este denumit poligamie ceva obișnuit în societățile preindustriale. Acesta are două forme: poliginia un bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei, și poliandria
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
contact cu o societate determinată și induce acestuia un anumit ansamblu de idei, sentimente, practici comune tuturor membrilor pentru a realiza o omogenitate socială suficientă. Școala dezvoltă în copil un număr de stări fizice, intelectuale și morale pe care le reclamă de la el societatea în ansamblu și mediul social particular căruia îi este destinat. Omul pe care trebuie să îl realizeze educația în noi nu este omul așa cum l-a creat natura, ci omul pe care îl vrea societatea, iar ea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
structurilor sociale, deoarece pun practic în funcțiune categorii ale percepției și ale aprecierii care sunt produsul transformat al încorporării acestor structuri. (P. Bourdieu, 1980, p. 80; apud. E. Stănciulescu, 1996, p. 189) În mod clar o societate modernă, avansată tehnologic, reclamă o educație mai bună decât o societate preindustrială. Pe lângă cerința alfabetizării oamenilor fără de care nici cele mai simple profesiuni nu pot fi îndeplinite în ziua de astăzi, multe ocupații cer indivizilor capacități ridicate de ordin științific și tehnologic. Standardul de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
învățat. Când educația operează ca o meritocrație adevărată, ea totodată acționează ca o sursă a mobilității sociale. Pentru tinerii de astăzi, este virtual imposibil să dobândească un status înalt fără o educație considerabilă și niveluri de calificare profesionale care sunt reclamate de o anumită ocupație. Educația pentru democrație. Ultima funcție manifestă a educației este să pregătească oamenii să participe la viața care se desfășoară într-o societate democratică. Aceasta înseamnă că oamenii trebuie să înțeleagă cum funcționează sistemul politic democratic. Un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pregătită să folosească acea tehnologie. Schimbările în tehnologie adesea se produc mai rapid decât schimbările în credințe și obiceiuri, lucru care a condus la formularea conceptului de întârziere culturală ("culture lag"). Un eminent sociolog american a observat că schimbările tehnologice reclamă ajustări în aspectele nonmateriale ale culturii, adică în credințe, valori și standarde de comportament și că, în general, există o întârziere până ce aceste modificări se produc. MASS-MEDIA. S-a scris extrem de mult despre mass-media: televiziune, film, radio, ziare și reviste
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
la nivelul consumului mediu european. Nu greșim dacă afirmăm că situația actuală a țării noastre are puține lucruri comune cu cea preconizată în culori atât de atrăgătoare în documentul menționat. Soluționarea într-o anumită măsură a problemei sărăciei, spre exemplu, reclamă schimbări structurale în instituțiile noastre econo-mice, educaționale și guvernamentale, după cum, ca să rezolvi pro-blema locuințelor, este nevoie de o reducere drastică a costurilor și acordarea de subsidii guvernamentale consistente. Devine clar că fiecare soluție poate implica schimbări instituționale majore și costuri
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
astfel că o problemă trebuie văzută în relația acesteia cu trecutul și prezentul societății, fără distorsiuni și exagerări. 12.5.4. Modalități de abordarea a problemelor sociale Deoarece atât rădăcinile cât și consecințele fiecărei probleme sociale sunt extinse, studiul acestora reclamă un punct de vedere comprehensiv. Acest lucru îl asigură pe deplin cadrul de referință sociologic, care presupune cel puțin trei modalități de abordare distincte: (1) dezorganizarea socială care însoțește orice schimbare socială; (2) devianța personală și, (3) conflictul de valori
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
succesiv pe durata secolului al XVIII-lea, aceasta din urmă fiind la rândul ei răsadul conștiinței etnice sau de neam. Această afirmație, întemeiată pe distincția dintre conștiința națională modernă (i.e., conștiința naționalistă), conștiința națională premodernă și conștiința etnică (de neam), reclamă o serie de explicații, care să arunce lumină mai întâi asupra naturii naționalismului ca ideologie politică, iar mai apoi să vizeze clarificarea semantică a conceptului de "națiune", existent și intens utilizat în vocabularul politic al vremii. O discuție centrată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a literaturii didactice devine astfel inteligibilă doar dacă este plasată în contextul istoric al emergenței și structurării câmpului literar românesc, el însuși făcut posibil de anumite circumstanțe socio-istorice particulare create de evoluția societății românești. Rezultă astfel că inteligibilitatea fenomenelor socio-istorice reclamă, cu imperiozitate, analiza lor sistemic-relațională, ținându-se cont de sistemul de interdependențe structurale în care acestea sunt prinse. O analiză relațională va putea pune în evidență natura reverberativă a prefacerilor structural-formale și de conținut-substantivale suferite de literatura didactică, ca ecouri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în întregime unor necesități liturgice, după cum arată calculele estimative realizate de D. Barbu, care propune următoarea distribuție: 75 la sută din totalul operelor tipărite în limba română de-a lungul secolului al XVIII-lea au fost cărți scripturale și lucrări reclamate de practica liturgică; 18 la sută au fost tratate teologice și cărți cu conținut religios; doar 7 la sută erau tipărituri ce serveau scopurilor administrative și pedagogice (Barbu, 1990, cf. Drace-Francis, 2006, p. 55). Figura 3. Producție de carte românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exprima la înțeles, în graiu viu și în scris, gândurile în limba maghiară" (Ghibu, 1915, p. 107). Considerată drept expresia culminantă a politicilor de maghiarizare, Legea Apponyi, prin articolul XXVII, le atribuia învățătorilor confesionali statutul juridic de "funcționari publici", ceea ce reclama din partea acestora depunerea la intrarea în funcție a jurământului de loialitate față de statul maghiar (ibidem, pp. 106-107). O nouă lege educațională, trecută în 1913, stabilea patriotismul maghiar ca țelul suprem al învățământului: Fiecare școală trebue să trezească și să dezvolte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
școlare găsite neconforme. De la începutul secolului al XX-lea, autoritățile de resort de la Budapesta au întocmit un index librorum prohibitum al cărților didactice românești pe care l-au actualizat periodic. Manualele școlare utilizate pentru celelalte discipline, mai puțin sensibile ideologic, reclamau doar aprobarea autorităților confesionale, nefăcând obiectul scrutării din partea ochiului cenzurii (Ghibu, 1915, p. 108). O altă cale pe care se manifesta maghiarizarea era dimensiunea festivă a serbărilor naționale. În trei ocazii anuale (Ziua Sfântului Ștefan celebrată pe 20 august, Ziua
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Volk) încorporează propriul său spirit (Geist) configurat istoricește și recognoscibil sub forma culturii și limbii, rezultă că fiecare cultură, ca expresie unică a umanității, are dreptul la afirmare politică distinctă. Particularitatea ireductibilă, determinată istoric, cultural și etnic a fiecărui Volk reclamă autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de un mandat legitimat istoric, cultural și etnic de autoorganizare a propriilor cadre politice. Spre deosebire de modelul francez, renanian, al naționalității, întemeiat pe principiul apartenenței elective la comunitatea civică națională, modelul german, de inspirație herderiană, este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
amputată politic atâta timp cât Transilvania, leagănul românismului, continua să fie sub stăpânire austro-ungară. Într-un discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic total al individului în numele realității supreme a națiunii române. Afundându-se într-un misticism naționalist, și resorbindu-și auditoriul după sine în această trăire mistică, Delavrancea le revelează copiilor cărora le este adresat discursul că, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o încredere nemărginită într'însa și în viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este cel maĭ viteaz, cel maĭ nobil, cel maĭ energic din tóte neamurile. Nu vĕ temețĭ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]