7,235 matches
-
pe strada Uranus. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„Personajele acestui film sînt imaginare, dar acțiunile sînt inspirate din fapte reale.”". Regizorul a trăit în perioada anilor 1945-1946, când se petrece acțiunea filmului, fiindu-i ușor să reconstituie atmosfera din acei ani. El a fost obligat să introducă totuși unele scene la cererea cenzurii comuniste. Ca modele pentru comisarul Miclovan au fost actorii americani James Cagney și Humphrey Bogart. Scena lovirii cu automobilul a unei cabine telefonice este
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
G. Constantin), Buciurligă (Mihăilescu-Brăila) și Lăscărică (Dinică). Ideea scenariului lui Titus Popovici și Petre Sălcudeanu a avut un răsunător ecou la public (peste 7 milioane de spectatori în 30 de ani de reluări). Prilej pentru scenografia lui Radu Boruzescu să reconstituie, elegiac, Bucureștii timpului.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Ultimul cartuș" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
6 grupuri, în diferite colțuri ale Europei, fiecare grup fiind în posesia unei părți din secret. La fiecare 120 de ani, un grup își transmitea partea de secret altui grup, astfel că după 600 de ani secretul ar fi fost reconstituit în totalitate. Din cauza diferenței de calendar dintre estul și vestul Europei, un grup nu sosește la întâlnire la data stabilită și lanțul se întrerupe. Cercuri oculte care au crezut teoria încep să suspecteze că ei cunosc acest secret, și îi
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
picior al prestolului, în cadrul unui obicei atestat destul de frecvent doar pe Ampoiului, a Almașului, sau în Țara Hațegului, cu trimitere la originea latină a poporului român. Astfel, viața și trecutul mănăstirii Negraia, precum și a fostei mănăstiri a Bulzului au fost reconstituite în această primă sală a expoziției. Cea de-a doua sală a expoziției încearcă să redea secvențe din istoria și trecutul comunităților din aceste spații ale văii superioare a Ampoiului. Preistoria locurilor este reprezentată de o vitrină cu materiale arheologice
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
În 1884, Ministerul Învățământului Public din Franța îl însărcinează pe Le Bon să efectueze o călătorie pentru studierea artei, religiilor și arheologiei din subcontinentul indian. Gustave Le Bon parcurge toată India, întocmind un inventar detaliat al monumentelor arheologice, căutând să reconstituie istoria diferitor populații ale subcontinentului și încercând să găsească explicația dispariției budismului din India. În continuare, cu sprijinul viceregelui Indiei, el reușește să obțină autorizația de a vizita Nepalul, care la acea vreme era una din țările cele mai greu
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
atât în România, cât și în țări de pe întreg mapamondul. De asemenea, filmul a fost difuzat pe posturi de televiziune din România: HBO, Pro TV, Pro Cinema. Este de subliniat prezența unei întregi divizii de soldați în termen, pentru a reconstitui scenele de luptă grandioase, dar în același timp realiste. Filmul "Mihai Viteazul" este compus din două părți aproximativ egale ca durată: "Călugăreni" și "Unirea". În anul 1593, sultanul otoman Murad al III-lea (1574-1595) (Colea Răutu) își îndreaptă trupele sale
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
la Șelimbăr (jud. Sibiu). Deoarece Bătălia de la Keresztes (1596) dintre armata creștină cruciată condusă de Sigismund Báthory și generalul Basta și oastea Imperiului Otoman condusă de Selim Pașa a avut loc pe teritoriul de astăzi al Ungariei, ea a fost reconstituită de regizor la Vârtop (jud. Alba). Unele din cadrele ce necesitau prezența unui castel medieval au fost filmate la Castelul Corvineștilor din Hunedoara, acesta fiind unul din cele mai bine conservate castele din România. Aici s-a turnat scena în
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
faptului că SFIO (Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești) era incomparabil mai puțin centralizat decât PCF, sprijinindu-se mai mult pe reprezentanții aleși și pe cadrele locale. La sfârșitul verii anului 1940, Daniel Mayer a fost însărcinat de Léon Blum să reconstituie SFIO. În martie 1941, Daniel Mayer a creat în Nîmes, împreună cu alți activiști socialiști precum Suzanne Buisson și Félix Gouin, organizația „Comité d'action socialiste”, (CASE). O organizați similară fusese deja creată de Jean-Baptiste Lebas pentru regiunea „Nord-Pas-de-Calais” (atașată administrativ
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
mare” (de formă dreptunghiulară), iar în partea stângă în camera de locuit cu rol și de bucătărie (în formă de „L”). Prin partea stângă se pătrunde sub plecătoare unde a fost amenajată o cămară. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de înmormântare tipic satelor bucovinene, cu patru personaje, respectiv decedatul și trei persoane aflate la priveghi. Casa este decorată ca pentru o înmormântare, cu oglindă acoperită, cu steag negru la ușă, toiag, cruce ș.a. Fierăria reprezintă un atelier
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
inele) sau ustensile casnice (linguri, furculițe, cuțite) etc. Cu sprijinul financiar al Corpului Păcii și a voluntarilor americani din fundația AREAS (care au contribuit cu o sumă de 5.000 dolari) care și-au desfășurat activitatea în Suceava, a fost reconstituit în Muzeul Satului Bucovinean un atelier tipic de fierărie de la începutul secolului al XX-lea. Echipa de restauratori și muncitori din cadrul Muzeului Satului a confecționat o construcție monocelulară din bârne de brad, având ca anexă stativele pentru potcovit caii și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. Oloinița este o construcție tradițională, folosită de țărani pentru obținerea „oloiului”, denumirea arhaică pentru uleiul nerafinat. Oloinița reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean provine din satul Volovăț, zona etnografică Rădăuți. Este o construcție monocelulară, cu pereții din bârne și acoperișul în două ape, cu învelitoare din draniță. În interior se găsește un atelier tradițional de obținere a oloiului
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. La capetele căpriorilor ce susțin acoperișul din draniță este reprezentat un motiv zoomorf („capul de cal”). În plecătoarea casei a fost reconstituit un atelier de lingurar, meșteșug practicat în zonă, cu uneltele tradiționale de lucru. Gospodăria tradițională din localitatea Straja, zona etnografică Rădăuți, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Ion Hasna. Ea a fost reconstruită în muzeu
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Gospodăria este împrejmuită cu gard din bârne de lemn cu acoperiș de draniță și răzlogi. Casa și anexele sunt amenajate în interior cu mobilier, obiecte de uz casnic și gospodăresc specifice zonei de proveniență. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de naștere tipic satelor bucovinene. În casă se află o femeie manechin care leagănă un manechin copil aflat într-un leagăn. Construcția cu rol de locuință datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ea are două
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pentru depozitarea produselor alimentare. Casa Gavril Candrea din Dorna Candrenilor a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-B-05530. Gospodăria tradițională din localitatea Mănăstirea Humorului, zona etnografică Humor, este un ansamblu reconstituit în cadrul muzeului compus din: casă de locuit, grajd cu șură, celar sau bordei, atelier de tâmplărie, fântână și poartă. Casa de locuit are o compartimentare de tip cameră-tindă-cameră. Tinda are o ușă prin care se realizează accesul în spatele casei. Pereții
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
table. Prezintă un spațiu de acces pentru căruță și o portiță pentru accesul persoanelor. Casa de locuit din Holohoșca, comuna Sadova, aparține zonei etnografice Câmpulung Moldovenesc și reprezintă un tip de locuință specifică țăranilor din zona înaltă a Bucovinei. Casa reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean este împărțită în cameră și tindă. La rândul ei, tinda este împărțită în două pentru a face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pentru obiecte de uz casnic și gospodăresc, motiv pentru care nu are ferestre. Este realizată din cununi de bârne de rășinoase, cioplite la patru fețe și îmbinate la colțuri în „coadă de rândunică”. În incinta Muzeului Satului Bucovinean a fost reconstituită o casă de locuit din localitatea Pârteștii de Jos, zona etnografică Humor. Construcția datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ultimul proprietar fiind Șveica Filip. Casa are o planimetrie de tipul cameră-tindă-cameră, cu două cămări sub plecătoarea
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
XIX-lea, ultimul proprietar fiind Șveica Filip. Casa are o planimetrie de tipul cameră-tindă-cameră, cu două cămări sub plecătoarea din spate. Cămările aveau rolul de spațiu de depozitare. Fundația construcției este realizată din beton ciclopian și piatră. Temelia a fost reconstituită folosindu-se piatră de râu și liant mortar. Pardoseala este realizată din lut stabilizat, iar pereții din bârne de brad îmbinate în cununi de bârne cioplite în profil dreptunghiular. La exterior a fost păstrat lemnul aparent, iar zona din jurul ferestrelor
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
colțuri realizându-se prin tehnica „coadă de rândunică”. Atât pe exterior, cât și la interior, pereții sunt lutuiți și văruiți. Acoperișul din draniță este realizat în patru ape. Casa de locuit din satul Iacobeni (zona etnografică Dorna) ce a fost reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este alcătuită din cameră și tindă, cu gang de scândură la fațada principală și pe lateralul din partea dreaptă. Ca elemente decorative, stâlpii ce mărginesc portița de acces în
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
camere mari și înalte, cu cinci ferestre pe latura de sud, spre biserica-monument, și cu un beci boltit. În toamna anului 2003, la inițiativa și cu efortul financiar al preotului paroh Gabriel Herea, s-a început restaurarea acestei case, fiind reconstituită atmosfera de secol XIX. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce își dorește să reconstituie crâmpeie din viața preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăpostește o bogată colecție etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
toamna anului 2003, la inițiativa și cu efortul financiar al preotului paroh Gabriel Herea, s-a început restaurarea acestei case, fiind reconstituită atmosfera de secol XIX. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce își dorește să reconstituie crâmpeie din viața preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăpostește o bogată colecție etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale din secolele XVIII - XIX. Sunt expuse fotografii realizate de Leca Morariu la Pătrăuți, în anul 1919, precum și scrisori primite
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
acestei case, fiind reconstituită atmosfera de secol XIX. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce își dorește să reconstituie crâmpeie din viața preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăpostește o bogată colecție etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale din secolele XVIII - XIX. Sunt expuse fotografii realizate de Leca Morariu la Pătrăuți, în anul 1919, precum și scrisori primite de preotul Constantin Morariu de la importante personalități ale culturii române. Mobilierul cu influențe austriece din secolul al XIX
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
ani de la conversiunea și moartea Angelei de Foligno au avut loc numeroase manifestări care au redeșteptat interesul pentru viața și opera Fericitei Angela. Astfel au fost publicate mai multe ediții critice ale operei Angelei de Foligno, cuprinzând atât textul latin reconstituit de experți precum și traduceri integrale ale acestuia în italiană, engleză, spaniolă și franceză. De asemenea au fost organizate două congrese internaționale: În afară de aceasta, diferite instituții catolice au organizat acțiuni pentru aducerea activității ei în atenția credincioșilor. Dintre acestea merită să
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
fost integrate și alte fondurile documentare existente dintre care cele mai importante sunt “Fondul Angelan”, creat de Monsignorul Michele Falocci Pulignani (1856 - 1940) la Biblioteca Comunală din Foligno și cel al Fraților Minori Conventuali. De asemenea la Foligno s-a reconstituit "Cenacolo della Beata Angela da Foligno" (Cenaclul Fericitei Angela de Foligno) și, în cadrul municipalității s-a instituit "Comitetul Comunal Angelan". O inițiativă deosebită a constituit-o și realizarea unui sait de Internet (www.cline.it/beata angela) care să prezinte
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
efectuat lucrări de construire a casei de praznicar fără avizele necesare. În anul 2002, s-au început lucrări de reparații la biserică sub coordonarea arhitectului Victor-Dan Kisilevici. Acesta a optat să restaureze biserica după forma din prezent și să nu reconstituie un stadiu anterior al monumentului, distrus el-însuși de evoluția istorică (așa-numita „retrorestaurare”). Această opțiune a arhitectului restaurator era în concordanță cu art. 11 al Chartei de la Veneția prin care s-a recomandat să se accepte monumentul în aspectul său
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
mai este în China și emblema reginei. Este semnul armoniei, al uniunii conjugale, pe când oglinda spartă înseamnă despărțire. Animalul numit "poijing" sau oglinda spartă este în legătură cu fazele lunii; unirea regelui cu regina se înfăptuiește când este lună plină(este oglinda reconstituită în întregul ei). Oglinda curată e simbol al purității și una din emblemele Fecioarei Maria. Totodată, oglinda deformată sau murdară e semnul păcatului, caricaturii, autoamăgirii și a vanității. Modalitatea de utilizare a oglinzii magice în taoism este destul de aparte, relevând
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]