7,041 matches
-
pe acest Barbu Neagoe în persoana boerului Barbu Craiovescu III, deși despre acesta nu se mai cunosc date de la 1535, deci cu un an înainte de presupusa domnie. Astfel el afirmă că "„după alungarea sa de către Radu Paisie, Barbu s-a refugiat la Poartă, el fiind instaurat, cum am văzut că mărturisea rivalul său lui Nicolaus Olahus de către trupele turcești”". Trebuie menționat însă faptul că afirmația că boierul Barbu Craiovescu III ar fi fost în exil la Istanbul după 1535, se bazează
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
fi deșertată sub forma unor pești din plasele unor pescari croați, curați la minte și la trup. Fericirea te poate învălui și într-o mare bulgărească, într-o tavernă de-a grecilor, într-o căsuță de pitici în care te refugiezi din cauza urgiilor, într-o cameră excentrică de hotel în care dormi în pat cu soldatul de tinichea sau într-o cârciumă omenoasă de pirați ascunsă într-o cetate. Fericirea vine și pleacă. Totul e să pui mâna pe ea în
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
foarte mult, dar îmi spun: ' Uite, știi, încercăm să nu vorbim despre asta'. Nu sunt intruzivă și nu mă bag cu bocancii în viața omului. Îmi doresc să creez o atmosferă în care invitatul să se simtă bine, să ne refugiem în poveste și să ajungem la detaliile pe care uneori și invitatul le-a uitat și se creează o atmosferă cumva magică".
Interviu exclusiv cu Florentina Fântânaru, realizatoare Antena Stars: "Trebuie să jonglezi" by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101254_a_102546]
-
de anti-evrei și convertiri forțate în Castilia, care a durat din 1370 până în 1390. Petru a luat măsuri ferme împotriva lui Henric, inclusiv executarea a cel puțin cinci lideri anti-evrei dintr-o revoltă. În vara anului 1366, Peter s-a refugiat cu Eduard, Prințul Negru, care îl restaurase la tron anul următor, după bătălia de la Nájera. Însă el și-a dezgustat aliatul datorită necredinței și fericității sale, precum și de eșecul de a rambursa costurile de campanie, așa cum promisese să facă. Starea
Petru al Castiliei () [Corola-website/Science/331418_a_332747]
-
a ales să-l infrunte în luptă. La 14 martie 1369, forțele lui Peter și Henric s-au întâlnit la Montiel, o cetate controlată de Ordinul de Santiago. Henric a prevalat, cu sprijinul lui Bertrand du Guesclin. Peter s-au refugiat în cetate, care, fiind controlată de un ordin militar de origine galiciană, a rămas fidel lui. Negocierile dintre Petru și asediatorul Henric au fost deschise. Petru s-a întâlnit cu du Guesclin, care a fost în calitate de trimis lui Henric. El
Petru al Castiliei () [Corola-website/Science/331418_a_332747]
-
de campania efectuată în sud de Pyrust, el evadează împreună cu prințesa, dar sunt luați prin surprindere de atacul armatei trimise de Qiro, care devastează Felaratiul. Ajutați de virukul Rekarafi și de luptătoarea keru Tyressa, cei doi conduc un grup de refugiați într-o fortăreața aflată departe de capitală. Aici organizează apărarea împotriva atacatorilor, iar Keles descoperă că are acces la forțe nebănuite, care-i permit să reînvie gloria de altădată a locurilor și să transforme miniștri și oamenii de rând în
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
timpuriu, fiind îngropați la Brașov. A mai avut o soră, Zoe, măritată cu un Ghica. Elisabeta s-a căsătorit cu Barbu D. Știrbei (viitorul domnitor al Țării Românești, 1849-1853 și 1854-1856) la Brașov, în toamna anului 1821, marile familii boierești refugiindu-se acolo pe timpul "Zaverei." Cuplul revine în Țara Românească în 1825, stabilindu-se în casa de pe Podul Mogoșoaiei, devenit mai târziu palatul domnesc Știrbey. Doamna Elisabeta rămâne cunoscută în istorie și pentru balurile pe care le dădea aici, dar și
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
Slobodan Milošević încă de la începutul crizei din Yugoslavia, declarând că „Statele Unite și NATO trebuie să rămână ferme și determinate pentru rezolvarea conflictului”. Dincolo de discurs, Turcia a participat cu efective militare în cadrul misiunilor NATO din Yugoslavia și a acceptat să găzduiască refugiați din Kosovo și Bosnia pe teritoriul său. În anul 2000, Clinton „și-a exprimat regretul față de încheierea mandatului lui Süleyman Demirel și i-a mulțumit acestuia pentru contribuția sa la stabilitatea regiunii” După anul 2000, activitatea lui Süleyman Demirel în cadrul
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
La data de 8 august 1940, măsurile de "numerus clausus" sunt extinse la "maranii calotești" (creștini, dar de origine evreiască), iar căsătoriile între creștini și evrei sunt interzise. Începând cu toamna anului 1940, sute de evrei, o parte din ei refugiați din alte țări, pleacă în fiecare lună spre Palestina, în mod ilegal, prin asociația "Aliyah" condusă de Eugen Maisner și Samuel Leibovici, cu asentimentul guvernului Antonescu pentru care expulzarea este, în acel moment „soluția corectă pentru rezolvarea problemei evreiești”. Desigur
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
crearea ”Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești în componența URSS”. După aceste evenimente, se întoarce la Orhei, unde lucrează directoare la Școala nr. 11 din Orhei până la 14 iunie 1941. Odată cu izbucnirea conflictelor armate ale celui de-al doilea război mondial, se refugiază în ținutul Krasnodar, unde lucrează educatoare la o grădiniță de copii. Revine în Moldova în 1944 la solicitatea Ministerului Învățământului din RSSM. Lucrează un timp ca inspector școlar și șef de sector al secției raionale de învățământ din Orhei. În
Zinaida Crăciunescu () [Corola-website/Science/336925_a_338254]
-
oameni au murit în Republica Dominicană după ce casa în care se aflau s-a prăbușit peste ei. Uraganul a lovit Haiti pe 4 octombrie, cu vânturi de până la 235 km/h și ploi torențiale. Aproximativ 61.500 de haitieni s-au refugiat în adăposturi. Cel putin trei localități din regiunea de coastă de vest au anunțat fiecare zeci de victime. Primarul satului Chantal, din regiune, a anunțat moartea a 86 de persoane după ce copaci smulși din rădăcini de furtună s-au prăbușit
Uraganul Matthew () [Corola-website/Science/336958_a_338287]
-
nu a oprit mitingurile din fața vilei Kșesinska, de la al cărei balcon își țineau discursurile bolșevicii. În această zi, în fața demonstranților a vorbit și V. I. Lenin, urgent sosit în dimineața zilei de 4 iulie, la Petrograd, din Finlanda, unde se refugiase. A început ciocnirile armate cu trupele fidele Guvernului Provizoriu. Una dintre circumstanțele care au perturbat starea de spirit a soldaților a fost publicarea, la 5 iulie, în ziarul "Jivoe Slovo" a informație despre finanțarea bolșevicilor de către autoritățile germane. Până la , vila
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
solistă a Operei din Cluj (1923-1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936-1942). În 1918, pune la Chișinău bazele „Societății Muzicale Române” din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze. Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic și ambitus amplu. Printre rolurile interpretate se numără: Anastasia a colaborat cu dirijorii George Enescu, Jean Bobescu, Umberto Pessione, Marcu Pester, Mihail Bârcă; soliștii N. Nagacevschi
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]
-
Nagacevschi, R. Steiner, M. Izar, I. Athanasiu, P. Păldăraru, V. Malanețchi, E. Rodrigo, G. Zaic-Borelli, I. Gorsky, L. Kantet, Gr. Melnic, E. Ivoni; pianiștii I. Guz, C. Fainstein, I. Bazilevschi, A. Alhazov, A. Smericinschi. În anii de război s-a refugiat în România. În anul 1944 era în Râmnicu Vâlcea, după care a fost internată într-un spital din Sibiu, suferind de o boală la plămâni. Moare în 1945 la Bucerdea Grânoasă, județul Alba, răpusă de tuberculoză.
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]
-
casele regale europene pentru interpretări. Multe înregistrări ale acestor artiști au fost realizate în această perioadă la "Berliner Rundfunk" însă au fost distruse în perioada războiului. În 1937, cu un an înainte de Anschluss, Huberman a părăsit Viena pentru a se refugia în Elveția. În anul următor cariera sa aproape a luat sfârșit din cauza unui accident de avion suferit în Sumatra în urma căruia și-a fracturat încheietura și două degete ale mâinii stângi. După o reantrenare intensă și dureroasă a fost capabil
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
vârsta de 6 ani se înscrie la mânăstirea Sera din Lhasa, Tibet, unde evoluează sub tutela Venerabilului Geshe Rabten Rinpoche. Primește învățătura directă de la Dalai Lama și de la alți maeștri consacrați. În 1959 când Tibetul intră sub dominația chineză, se refugiază împreună cu maestrul său în India, unde își continuă studiile, învață limba engleză și pe cea hindi și devine traducător al învățăturilor buddhiste pentru studenții din vest. În 1974 își însoțește Maestrul în Elveția. După decesul acestuia preia responsabilitatea universității monastice
Gonsar Tulku Rinpoche () [Corola-website/Science/328418_a_329747]
-
Aleea Olof Palme. Două clădiri importante mărginesc piața: Muzeul de Arte Frumoase și Galeria de Artă. Una dintre cele două clădiri de pe Bulevardul Andrássy cu vedere înspre piață este clădirea Ambasadei Serbiei (fosta ambasadă iugoslavă unde Imre Nagy s-a refugiat în 1956). Sub piață se află stația Hősök tere a Metroului din Budapesta. În Budapesta există alte trei piețe denumite Hősök tere, în Soroksár, Békásmegyer și Rákosliget. În 1894, la capătul Bulevardului Andrássy se afla o fântână numită „Gloriette”, proiectată
Piața Eroilor din Budapesta () [Corola-website/Science/328426_a_329755]
-
săi având în posesie celelalte șase, ceea ce a compromis mizeul teritoriului stăpânit cândva de către ducele Richard "Justițiarul", decedat în 921. În 972, Otto-Henric s-a căsătorit cu Gerberga de Mâcon, văduva regelui Adalbert de Italia, markgraf de Ivrea care se refugiase la Autun. Prin Gerberga, Otto-Henric a avut un fiu vitreg, Otto Guillaume. Itti-Henric s-a căsătorit pentru a doua oară cu Gersenda, fiica ducelui Guillaume al II-lea de Gasconia. Otto-Henric a murit fără a avea fii din partea de la primele
Otto-Henric de Burgundia () [Corola-website/Science/328438_a_329767]
-
în viață. În 2003 primul ministru al Israelului,Ariel Sharon a dezvăluit că în cursul eforturilor de a-l salva pe Arad a fost ucis un agent al serviciilor israeliene de informații.În octombrie 2003 oficiali iranieni care s-au refugiat în Vest au susținut că Arad trăia și că ar fi fost deținut ]n zona Teheran.mai mult decât atât, el ar fi fost internat de câteva ori în spital din cauza sănătății sale șubrede și ar fi încercat să evadeze
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Kurdistan cu ajutorul tancurilor și aviației britanice. După câteva prime succese, Barzani a fost nevoit să părăsească zona și să fugă în Iran. Împreună cu întregul său trib de 10.000 de oameni, din care 2000 de bărbați înarmați, el s-a refugiat în zona de ocupație sovietică din nord-vestul Iranului, unde, în Kurdistanul oriental iranian, la scurt timp după aceea, a luat ființă Republica de la Mahabad, un stat kurd sub conducerea lui Kazi Muhammad.În acel an el a fost numit general
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
pregatiri pentru o nouă eventuală insurecție. Cu fonduri primite din Uniunea Sovietică a cumpărat armament și munitii. În iulie 1961 a izbucnit un conflict local între tribul Barzanilor și cel al Zibarilor, sprijiniți de Bagdad. Învinși, conducătorii Zibarilor s-au refugiat în Turcia. În septembrie 1961 au izbucnit răzmerițe ale kurzilor în jurul orașului Suleimaniye, unde au fost reprimate rapid de către trupele irakiene, și în jurul Erbilului, unde ostilitățile au continuat până în decembrie. Mustafa Barzani, cu o trupă de 640 de partizani, între
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
în jurul orașului Suleimaniye, unde au fost reprimate rapid de către trupele irakiene, și în jurul Erbilului, unde ostilitățile au continuat până în decembrie. Mustafa Barzani, cu o trupă de 640 de partizani, între care veterani care îl însoțiseră în U.R.S.S. s-au refugiat în munți, în regiunea Zakho. După ce în septembrie și octombrie 1961 aviația militară irakiană a atacat Barzanul și a incendiat 1270 sate kurde, în decembrie 1961 Barzani și Partidul Democrat Kurd, care ezitase asupra rupturii cu regimul de la Bagdad, au
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
La 11 martie șahul l-a primit in audiență pe Barzani și pe trimisul său la Teheran, Shafik Qazaz, anunțându-i ca suspenda orice ajutor și că kurzii vor avea la dispoziție o lună de zile pentru a se putea refugia in Iran, după care granița va fi închisă. La 18 martie Barzani și-a anunțat oamenii că renunță la conducerea luptei armate. El a plecat în Iran cu familia sa și odata cu câteva mii de refugiați. A fost cazat
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
asaltul asupra fortificațiilor puternice de pe Insula Walcheren, de la vărsarea fluviului Scheldt. Digurile insulei fuseseră distruse de atacurile bombardierelor RAF de pe 3, 7 și 11 octombrie. Ca urmare, zona centrală a insulei fusese inundată, forțându-i pe apărătorii germani să se refugieze în locurile mai înalte. În același timp, distrugerea digurilor permitea aliaților să folosească vehiculele amfibii de asalt. Unitățile Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a atacat drumul de dig pe 31 octombrie și după o luptă scurtă a stabilit
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
educația copiilor ei.. Familia a părăsit peninsula iberică în septembrie 1929 când Carl Ludwig avea 11 ani și s-a instalat la Steenokkerzeel, aproape de Bruxelles. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au părăsit castelul din Steenokkerzeel pentru a se refugia în Franța la Château du Vieux-Bost. După ce s-a instituit regimul mareșalului Pétain, familia a părăsit Franța și a plecat succesiv în Spania, Portugalia, înainte de a părăsi continentul pentru Statele Unite, unde a ajuns la 27 iulie. Pentru că prinții nu stăpâneau
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]