8,522 matches
-
prezentare, în semn de mulțumire și ca o mărturie a dorinței mele, ca fiecare legionar al nostru să ajungă a avea credința, puterea de muncă și dârzenia combativă a camaradului Petrașcu.” Ion Moța, „Cranii de lemn” - oct. 1936 Iată și relatarea fiului său Horia Petrașcu: „De tata Nicolae nu am auzit, sau nu se vorbea prea mult în fața copiilor. Dânsul era în acea vreme, 1941-1945, în Germania și eu nu lam văzut, nici nu l-am cunoscut. Totuși, la vârsta aceea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lucru esențial pentru existența familiei noastre. În primii ani deși am avut note și bursă de merit (redusă din punct de vedere material) nu mi s-a aprobat bursă normală, vitală pentru un student dintr-o familie săracă. Cele mai multe din relatările mele din această perioadă din viața tatei le știu din scrisorile care mi le-a scris tata mie, ca student, apoi ca soldat - 6 luni - la Școala de ofițeri de rezervă Radna - Lipova - Arad, sau ca medic veterinar din toamna
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am întâlnit cu feciorul meu care mergea la antrenament . N.n. După varianta nr.1 Spiridon nu trecuse încă , pe la securitate De ce menționez aceasta ? Pentru că la anchetă mi-au spus și aceasta , dovadă că ne-au urmarit pas cu pas”. Continuăm relatarea . “La concert m-am întâlnit cu Ionel Secăleanu . Eram extrem de îngrijorați și am fi vrut să știm ce se va întâmpla a doua zi,(o frapantă confuzie de episoade). UN AMĂNUNT PICANT : (va rog atenție) UNUL DIN CEI CARE M-
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
tensionat, nervos, G. impune prin impresia de viață autentică, trăită pătimaș, cu frenezia vitalistă proprie prozei americane. Fundamental realiste, trecând însă dincolo de limitele înregistrării imediatului, într-o zonă de zbucium sufletesc neobișnuit de intens, nuvelele, povestirile și romanul lui conțin relatarea tribulațiilor unui erou însuflețit de idealuri generoase, de năzuința purității, pe care societatea nu îl poate accepta. E un destin ce depășește particularul, aspirând să exprime condiția ființei umane. SCRIERI: Gări cardinale, București, 1974; Om în mers, I, București, 1979
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
un erotism absolut dezgustător, parc-ai fi obsedat! Da, da, ești obsedat, nu te mai gândești la altceva decât la coadă. Fă dușuri reci.” Băiat frumos și inteligent, Fili are succes erotic, două ciobănițe se bat pentru el, apoi, din relatarea unui oarecare Matejko, cititorul află că pictorul obsedat de sex a optat pentru pederastie. Trăiește oarecare vreme în Italia și, când revine la N., are o morală deja formată. Ea se bizuie, în sensul eroilor lui Gide, pe ideea libertății
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de râs și veselie însă într-o scrisoare din 2 iulie 1889 adresată părintelui Gheorghe Creangă. Ultima lui zi de viață a fost foarte sugestiv evocată de profesorul pensionar Ștefan Drăghici, într-o convorbire cu C. Săteanu, care a consemnat relatarea și a publicat-o în 1941. Înhumarea a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea, de față fiind, printre puțini alții, junimistul N. Gane și Nicolae Iorga. Au rostit cuvântări institutorul Toma Săvescu, care a evocat
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
pregnanță, un umor moderat, un ton șăgalnic, reușind să evite căderea în melodramă. Lăudat de unii, contestat de alții, D. rămâne un colecționar de fapte omenești, pe care le povestește fără discernământ, confundând arta cu hazardul vieții, creația literară cu relatarea liberă, dintr-o înțelegere destul de simplă a literaturii. În 1938, i s-a jucat la Teatrul Național din Iași piesa Un om care dă palme vieții (dramatizare a romanului Neastâmpăr), publicată în 1941 cu titlul Nu poți înfrânge viața. D.
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
multă atenție din partea medicilor, decât li s-ar acorda În mod obișnuit. În cazul spitalelor, banii sunt plătiți tot pentru tratamentul cuvenit sau pentru mai multă atenție din partea medicului, dar și pentru că „așa e obiceiul”. Cu alte cuvinte, fie din relatările altor pacienți sau foști pacienți, fie din experiențe trecute, În spitale, se perpetuează sistemul plăților informale ca o cutumă. Nu e vorba nici măcar despre recunoștință În raport cu succesul tratamentului, ci, pur și simplu, despre un obicei. Tabelul 5.11. Media valorii
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
le frecventează ca ziaristă, actriță, regizoare, prin călătorii în țară și străinătate. Un ambițios ciclu romanesc, Primăvara pe Târnave (1960-1963), folosește „documentarea” din reportajele cuprinse în Cetatea de pe Târnave (1955). De altfel, autoarea înțelege să „rescrie”, fără complexe estetice, întâmplări, relatări din ziare sau de la prieteni, ca „povești adevărate”, preocupată să înfățișeze, cu accent pe morală, realitatea, în evoluția ei socială contradictorie, de la o epocă la alta, prin generații succesive. După 1944, transformările social-politice bruște și dramatice o determină să revină
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
I.L. Caragiale. Dintre scrierile în limba română ale lui D., cea mai importantă rămâne Revoluția rusă. Amintiri, schițe, impresii, apărută în 1923. Este o carte-document, cuprinzând memorii, mărturii și comentarii despre oameni și întâmplări din timpul revoluției ruse. Modalitatea de relatare reportericească este preponderentă. Faptele sunt folosite ca argumente în demonstrația clar antisovietică a autorului, oamenii sunt definiți prin caracterizări oscilând între fișă de stare civilă și anecdotă, prin aprecieri incisive, prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
versuri a participării autorului la campania militară, prilej de ironie subțire, disimulată într-o inocentă nedumerire, la adresa abuzurilor și absurdităților generate de război. În proză, după un roman ratat - Profeți și paiațe (1930) -, unde un oarecare interes îl prezintă doar relatările despre mediul și problemele evreilor din București, D. publică un altul, Ora sexuală (1932), în care urmărește starea sufletească a unei adolescente bogate, care trece cu naturalețe prin criza erotică, concretizând în felul acesta intenția autorului de a minimaliza importanța
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
unei adolescente bogate, care trece cu naturalețe prin criza erotică, concretizând în felul acesta intenția autorului de a minimaliza importanța sexualității în viața unui tânăr echilibrat. Volumele de proză scurtă Bărbați fără femei (1932), Femei și doctori (1933) conțin fie relatarea spirituală a unei imaginare aventuri menite să reveleze comportamente și atitudini, fie un fel de anecdote mai ample, inspirate din practica medicală, consemnate cu umor și cu ironie fină. Mai substanțial este romanul Otrava (scris în 1937, dar publicat în
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
a apărut în broșură, în 1926), de asemenea nuvele și povestiri concepute, în cea mai mare parte, în manieră foiletonistică. Notabile rămân însă cele trei volume consacrate experienței războiului, în care reporterul și scriitorul se completează reciproc. Primului îi aparține relatarea expediției militare întreprinse în Basarabia, făcută într-un stil exact, semidocumentar, cu multe divagații istorice (Pe urmele bolșevicilor). În celelalte două cărți, scriitorul se afirmă cu mai multă personalitate. În Drumuri de sânge, realitatea dramatică a războiului este percepută mai
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
Povestiri fără țară, reunind texte de Faust Brădescu, Nicolae Novac și G., ale cărui contribuții stau sub titlul generic Scrisorile unui exilat. Este o proză autenticistă, înregistrând cu precădere episoade din viața de front și din primii ani ai exilului. Relatarea faptelor e realizată în registru contrastant. Povestirea Soldatul Mihai Cimbirică, evocând luptele de pe malul Prutului, de la începutul războiului, debutează cu întâmplări cazone, nu lipsite de haz, dar se încheie dramatic. Toți participanții la război - sergentul Bumbara, cel hotărât să strângă
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ.// Sângele anilor, / Sângele / Iubirii, / Sângele urii // Pulsații / Ascunse / În cenușa / Umană...” Aceeași pasiune pentru stil se regăsește în descrierile din Terase albe (1938), relatare a unei vacanțe petrecute la Balcic în compania sculptoriței Cecilia Storck. Într-o atmosferă crepuscular-orientală oarecum clișeizată, „tablourile” de aici dobândesc valoarea unor poeme în proză tocmai prin ornamentația retorică. Dedicată în întregime memoriei soțului ei, autoarea alcătuiește, sub titlul
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
Cerebucului (1908) și Piatra muierii (1911), subintitulate romane, sunt mai curând nuvele extinse, în care nucleul epic, bazat pe evenimente din istoria Moldovei, este artificial amplificat prin adaosul de întâmplări nerelevante și împovărat de banalitate, de lipsa de substanță a relatării. Prozatorul se află mult mai aproape de reușită atunci când își propune, influențat vizibil de Amintirile... lui Ion Creangă, să refacă atmosfera locurilor unde a copilărit, să readucă din ceața timpului chipuri și peripeții care, într-un fel sau altul, i-au
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
plantată pe corpul unei anecdotici colorate sumar, perspectivarea etică în funcție de dezideratele ideologice ale momentului). Oricum, cert e că notorietatea autorului derivă din reportaje. Reporterul a cutreierat planeta și pe baza acestei ocupații de observator activ și mobil a produs nenumărate relatări concretizate în volume structurate monografic sau caleidoscopic, ca „spectacol al lumii”. Dincolo de inerența unor informații de ghid turistic ori a popasurilor în zona unui exotism atractiv pentru cititor, se observă capacitatea autorului de a stăpâni jurnalistic materialul furnizat de observația
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
construiesc temele minore și variațiunile; pentru G., el reprezintă gesturile, exasperant aceleași, precum și atitudinile comportamentale stereotipe ale vieții de deținut. În Gherla autocenzura - constantă psihologică a scriitorului român postbelic, mai activă și mai perfidă decât cenzura oficială - cedează definitiv locul relatării deschise, autobiografice și aproape documentaristice a experienței închisorii politice, pe fondul căreia societatea comunistă se conturează în tonuri alb-negre, ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
printr-o sintaxă incantatorie și hipnotizantă. Spațiul Înseamnă descriere; timpul, narațiune. Autoficțiunea este reprezentarea literară a unei dialectici cu un efect verificat În altă parte, În filozofia subiectului. Absorbit de șuvoiul autobiografic inițial, cititorul Îi urmează mecanica, convins de autenticitatea relatării și, În consecință, de faptul că nu se află În fața unei simple povești (teza). Pentru aceasta, naratorul recurge tacit la o tehnică testimonială formulată magistral de Beckett: “Ainsi de temps en temps je rappellerai mon existence actuelle dont celle que
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care-i controlează expresia. În fine, ultimii ani din decada a noua a secolului trecut sînt martorii celui mai mare succes de casă al unui romancier homosexual, Hervé Guibert, mort de SIDA la 36 de ani. Ultimele sale cărți sînt relatări, deși nu tocmai fidele, ale iremisibilei maladii. Prietenului care nu mi-a salvat viața, Protocolul compasional, publicate de Gallimard În perioada „revenirii la povestire” a romanului francez, ating tiraje de 200.000 de exemplare, iar autorul lor devine reperul unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
parte, A*** este un personaj În carne și oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea cele două dimensiuni ale romanului: „relatarea unei povești de dragoste clasice (un pic sinistră dar mai degrabă parodică) fără a da nici un indice gramatical de gen nici naratorului la persoana I, nici personajului la persoana a III-a.” Într-adevăr, diferența care așază acest roman Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai interesat decît cel frumos - dovadă și semnăturile cronicrilor francezi, dovadă reacțiile a două prietene care au citit cartea Înaintea mea, dovadă chiar și articolul de față. Catherine Millet nu e Însă ipocrită. Scrie chiar În primele pagini, la sfîrșitul relatării unui episod inițiatic timpuriu, conchizînd: “asta m-a făcut să pricep, chiar dacă confuz, că nu aparțin clasei seducătoarelor și că, În consecință, locul meu nu era printre celelalte femei În relația lor cu bărbații, ci alături de bărbați”. Așa se face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Quignard. De-a lungul a 188 de pagini se dezvoltă, Întreruptă, povestea ultimului Împărat roman, Syagrius, ucis de Clovis În 486 d.Hr. Cele 55 de capitole - de dimensiuni voit variabile, de la zece rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în detalii privind asedii și fortificații de cetăți, muniție și tactici militare, durata unor bătălii sau efectivele ce se confruntă. Statura voievodului, ca principe și cavaler creștin, se desenează auster într-un peisaj predominant cazon. Succesiunea episoadelor, dinamică, imprimă ritm relatării. Cronica furniza, de altfel, și primele, succinte „povestiri”, reiterate de scrisul istoriografic. După o luptă pe Siret aparent pierdută, Ștefan „zace” o dimineață „printre morți”, până spre prânz, când e recunoscut de un boier „venit călare”, cu numele de Purice
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
medici), în care se îmbină altruismul, dăruirea de sine în slujba cercetării științifice și calculele meschin-carieriste (tematică ce se regăsește - tratată în alte forme - în cărți ca Risipitorii de Marin Preda și Orgolii de Augustin Buzura). Autorul a utilizat „tehnica relatării faptelor prin două șiruri de confesiuni diferite, întrerupte și reluate succesiv” (Ov. S. Crohmălniceanu). Figurile centrale ale romanului sunt doctorul Comes - suferind de leucemie, confruntat cu iminența morții pretimpurii - și activistul de partid Jerca. Romanului i s-a reproșat finalul
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]