6,968 matches
-
granițele firești și naționale ale acestei țări, ci se confundă cu cele ale țării și nației române, iar pe de altă parte pentru ca numărul cititorilor lui să fie și mai mare, precum și pentru motivul ca sfera de interes și opiniile reprezentate și susținute de acest cotidian să poată fi considerate și de lumea externă din străinătate, ca de fapt de întregul catolicism român din România. Nu ne putem închipui o acțiune comună, a întregului catolicism român, spre obiectivul indicat, decât împreună
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
scop construirea capacității statistice a regiunilor sau țărilor și oferă statisticile de care este nevoie pentru administrarea politicii de dezvoltare a Uniunii Europene. Această cooperare implică expertiza partenerilor în Sistemul Statistic European și asigură că Uniunea Europeană este constant și bine reprezentată atât în sfera statistică internațională cât și în lume prin politica pe care o promovează. Promovarea cooperării internaționale reprezintă calea spre cunoaștere și inovație, programele de lucru necesitând a fi coordonate astfel încât să se evite duplicarea lucrului și să se
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
cu paliditatea restului tegumentului (frumusețe mitrală) se ridică suspiciunea de stenoză mitrală; în cazul unui pacient anxios, cu dureri exacerbate se ridică suspiciunea de infarct de miocard sau embolie pulmonară; în cazul unui pacient cu jumătatea superioară a corpului normal reprezentată și cu membrele inferioare foarte subțiri, ce contrastează, se ridică suspiciunea de coarcație de aortă. Atitudinea adoptată de pacient în timpul examinării vine de asemenea în ajutorul medicului în stabilirea diagnosticului. ortopneea (poziția în picioare) este adoptată de pacientul cu stenoză
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
se comportă ca un organism viu. Totodată, conceptul de ireversibilitate se leagă de cauzalitate în măsura în care gîndim că un fapt prezent este o consecință a unei interacțiuni anterioare plasate în trecut. Dar așa cum ne dezvăluie fizica cuantică și cosmologia, lumea trebuie reprezentată ca o rețea dinamică de relații între procese. Conceptele de spațiu și timp trebuie reconsiderate și din perspectiva informației pe care suntem capabili să o extragem consumînd timp și energie. Dar această informație este limitată de aria ecranelor care înconjoară
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
că nu se poate ajunge la autonomie fără supunerea anterioară la regulile unei autorități. Altfel spus elevul nu poate ajunge la situația de a dobândi și de a folosi cum se cuvine autonomia dacă anterior nu se supune regulilor autorității reprezentate de profesor. J.M. Bachenski identifică două tipuri de autoritate: a. autoritatea epistemică este aceea a profesorului specialist într-un domeniu de cunoaștere, a celui care știe mai bine și mai mult decât elevul sau decât elevul un coleg de catedră
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; În octombrie 1918 la Arad s- a pus bazele Consiliului Național Român Central; era alcătuit din 6 reprezentați ai Partidului Național Român și 6 reprezentanți ai Partidului Național Liberal. 12) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
spuma mării primordiale, de aceea mai este numită și "Fiica mării de lapte". Ea întruchipează forța fizică, intelectul, credința, libertatea spirituală. Este modelul fizic și spiritual al soțiilor tinere și frumoase, al femeilor ce se dăruiau iubirii, de aceea era reprezentată ca fiind înconjurată de Apsaras, nimfele celești. Lakshmi este și patroana femeilor pierdute. Se considera că are mai multe reîncarnări, printre care, Sita, iubita eroului Rama, Radha, soția lui Krishna, luptător împotriva demonilor. Este zeița cu 1000 de nume, ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bărbații, îi prind în mrejele lor până ce unii dintre ei mor. Aceștia poartă nume ca: Lamia, Lilith, Kali, Succubus. Apsaras sunt zeități feminine corespondente nimfelor grecești, spirite bune ce locuiesc în copaci, pe ape, în munți și simbolizează plăcerea trupească. Reprezentate ca femei tinere, frumoase și seducătoare, ele derutează bărbații, aducându-i în prag de nebunie. Sunt întruchipări ale frumuseții răpitoare ce ademenesc prin farmecul lor ispititor. Sunt reprezentate ca dansatoare, cântărețe, sunt curtezane cerești, apărute din oceanul primordial agitat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a farmecelor și a magiei, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este reprezentată ca o femeie cu sâni mari și întruchipează feminitatea, dragostea și maternitatea. Ielele / Drăgaicele / Sânzienele / Șoimanele. Asemănătoare nimfelor (divinități ale pădurilor, apelor și munților), sirenelor (divinități reprezentate ca femei cu corpuri de pești), eriniilor (divinități răzbunătoare), Ielele, cunoscute și sub numele de Drăgaice, de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24 iunie. Ele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24 iunie. Ele sunt zâne a căror frumusețe doar îngerii o întrec, sunt seducătoare, zburdalnice, zănatice, cu puteri magice. Reprezentate ca fiind tinere femei cu trupuri invizibile, ca niște năluci, învăluite în lumină și în întuneric, Ielele pot fi văzute, fără să se întâmple nimic rău, doar de către oamenii buni la suflet, ceilalți, care reușesc să le vadă, rămân desfigurați
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ființe corupte și nedrepte. El îi face pe Homer și pe Hesiod, ca și pe autorii de tragedii care le sunt urmași, răspunzători pentru aberațiile pe care le ascunde religia greacă. "Iată ce cred eu despre asta, spusei. Zeitatea trebuie reprezentată totdeauna așa cum este ea, oricare ar fi genul de poezie, epică, lirică sau tragică, în care este pusă în scenă. Or nu este Zeul numai și numai bun, și nu respectând această idee trebuie vorbit despre el?" (379a-b) De acum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai puțin impresionat de ceea ce îi este transmis prin auz, decât prin tablourile oferite de raportul fidel al ochilor și percepute fără intermediar de către spectator. Există uneori acte, bune ca să se petreacă în spatele scenei și care nu vor fi deloc reprezentate acolo; există lucruri ce vor fi îndepărtate din fața ochilor pentru ca apoi să încredințăm povestirea elocinței unui martor. Nu trebuie ca Medeea să-și ucidă copiii în fața publicului, ca abominabilul Atreu să frigă în fața tuturor carne de om, să-l vedem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl pune la încercare pe Avraam, nu aduce nicio nenorocire la sfârșit", nu s-ar spune că provoacă nici ea emoții tragice. Deosebit de novator, el fixează regulile tragediei, enunțând, deși foarte pe scurt, unitățile de timp și de loc: "Trebuie reprezentată întotdeauna întâmplarea sau jocul în aceeași zi, în același timp, într-un același loc". Este imposibil de știut dacă unitatea de zi este de douăsprezece sau de douăzeci și patru de ore, termenul de zi putând fi folosit pentru a desemna cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
narațiuni agreabile." (Practica teatrului, Cartea IV, cap. 2, "Despre Discursuri în general") 5. "Iluzia de prezență" În epoca clasică, chiar dacă acțiunea este verosimilă, spectatorul nu poate crede în realitatea ei atunci când condițiile reprezentației nu sunt și ele la fel. Acțiunea reprezentată trebuie să pară adevărată, după cum explică d'Aubignac în Practica teatrului: "Când vrem să aprobăm sau să condamnăm (piesele de teatru) care apar pe scena Teatrelor noastre, presupunem că lucrul este adevărat, sau cel puțin că trebuie să fie, sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ori, nu este în sine, dacă-l considerăm cu exactitate, decât o imagine, și de aici nu trebuie considerat în mod normal decât printr-un a fi reprezentativ, trebuie totuși să ne amintim că există realitate chiar și în lucrurile reprezentate. În mod real actorii sunt văzuți și auziți; versurile sunt în mod real pronunțate, și încercăm în mod real plăcere sau suferință asistând la aceste reprezentații, se consumă acolo un timp veritabil care menține mintea auditorilor atentă în cursul desfășurării
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Însă nu cred să existe ceva mai puțin verosimil decât ceea ce ar face poetul prin reprezentarea unei izbânzi de zece ani în spațiul a două sau trei ore, fiindcă reprezentarea trebuie să fie pe cât posibil asemănătoare în toate circumstanțele lucrului reprezentat, iar una din principalele circumstanțe este timpul, pe care teatrul, care își recunoaște deschis calitatea de imitator, trebuie să o îndeplinească în proporția cuvenită, adică în întinderea adevărată pe care a avut-o când se presupune că s-a petrecut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se relaxeze în ceea ce ar putea fi util în rest, și să nu mai accepte impresia fără de care întreaga muncă a poetului este zadarnică." Pus într-o asemenea situație, spectatorul, după părerea lui Chapelain, ar considera ca fiind falsă acțiunea reprezentată, la fel cu omul care ar privi un tablou în care ar fi juxtapuse mai multe scene despre care se crede că au avut loc în momente diferite 43 sau în care perspectiva nu ar fi respectată. "Unul din planurile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
43 sau în care perspectiva nu ar fi respectată. "Unul din planurile tabloului nu ar fi mai puțin fals, presupunându-se că ar reprezenta două timpuri sau două locuri diferite, și nu ar face mai puțin cunoscută ochiului falsitatea lucrului reprezentat, decât dacă proporțiile corpurilor particulare ar fi fost prost înțelese acolo, sau dacă luminile și umbrele ar fi fost aruncate fără socoteală, dacă nu s-ar fi avut deloc în vedere lucrurile care ar fi trebuit așezate aproape de ochi și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
schimbe, se întinde de la suprafața, solul sau podeaua scenei, pe care Anticii îl numeau Proscenium sau avanscenă, adică de la acest spațiu unde apar actorii, merg și vorbesc; căci în felul acesta este reprezentat terenul sau locul tare pe care personajele reprezentate se aflau sau mergeau, iar pământul nu se mișcă precum o barieră turnantă; din momentul în care a fost ales un teren pentru a începe acțiunea vreunei reprezentații, trebuie să-l presupunem ca fiind imobil pe întreg parcursul poemului, după cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
auditoriului, care nevăzând nimic ce-ar putea face remarcată diversitatea locurilor, nu și-ar da seama de schimbare, puțini dintre ei fiind capabili de un spirit de observație usturător și critic, majoritatea pasionându-se de acțiunea pe care o văd reprezentată." Diderot, un secol mai târziu, va construi conceptul de "al patrulea perete" ("quatrième mur"), dar principiul dramaturgic ce-l subînțelege apare deja odată cu clasicismul, și anume autonomia acțiunii scenice ce rezultă din cerința de verosimil. Textul și jocul scenic trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a scenei după moda italiană, după un desen de Sabbattini (1638) Pentru Chapelain, ca și pentru majoritatea teoreticienilor clasicismului, succesul catharsisului este subordonat respectului față de verosimil, a cărui importanță o măsurăm astfel. Catharsisul nu se poate realiza decât dacă acțiunea reprezentată este credibilă pentru spectator. "Credința este de absolută necesitate în poezie", scrie el în Prefața la Adone în 1620. Unde lipsește crezul, atenția sau afecțiunea lipsesc așijderea; însă unde nu există afecțiune, nu poate exista emoție și prin urmare curățire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imitarea acestor pasiuni nu ne place, decât pentru că fondul corupției noastre face să apară în noi în același timp o mișcare asemănătoare, care ne transformă într-un fel de forță, și ne face să pătrundem în pasiunea ce ne este reprezentată." (Tratat despre Comedie) Dacă teologii secolului al XVII-lea se înverșunează împotriva teatrului, o fac pentru că sunt convinși că el acționează mult mai pernicios asupra spectatorului decât celelalte arte, căci aici spectacolul este dat ca și adevărat. Comparând efectul produs
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opus. Se spune că îl au în exces, s-ar putea: căci există fără îndoială acțiuni care nu ar fi bune să fie puse sub ochii noștri, fie din dificultatea execuției pentru a le reda întocmai, fie din oroarea subiectelor reprezentate...Însă, imaginându-ne, odată ce am evitat aceste defecte, câte acțiuni importante există pe care spectatorul ar vrea să le vadă, și care i se refuză sub pretextul regulilor, pentru a nu le înlocui decât prin povestiri insipide, în comparație cu acțiunile înseși
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
convenții, în care omul Luminilor nu s-ar putea recunoaște, după cum o dovedește această părere a lui Grimm (1723-1807), într-una din Scrisorile din Corespondența literară, filosofică și critică: "Dacă poporul din Atena sau din Roma ar putea să vadă reprezentate tragediile noastre cele mai patetice, cele pe care le numim capodopere, el le-ar considera cu siguranță destinate amuzamentului unei adunări de copii... tragedia noastră are un cod special de legi; evenimentele se petrec aici și se înlănțuie altfel decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forța și energia vitală a teatrului grec care, în simplitatea, gustul său pentru adevăr, aduna mulțimile. Diderot contestă puternic poziția abatelui d'Aubignac, care le reproșa Anticilor că amestecă, din complezență față de popor, interesele timpului lor cu cele ale acțiunii reprezentate. Acesta considera că regula clasică de îndepărtare în timp, la impunerea căreia contribuise, reprezenta un progres în formarea gustului. Diderot o interpretează, dimpotrivă, ca pe o îndepărtare de la funcțiunea originară a teatrului, care înseamnă punerea în cauză a spectatorului. Reprezentația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]