9,175 matches
-
întinsul perfect pe coapse al ciorapilor de mătase, amânam să-i vorbesc despre intențiile mele, nici nu prea aveam cui, ea trecând din baie în cameră și invers, căutând un ruj, o eșarfă, dulapul de haine deschis, peste tot împrăștiate rochii, bluze, și eu prăvălit definitiv în craterul unui vulcan ce sta să erupă, mă roagă s-o însoțesc la Filarmonică, la un concert, nu sunt deloc îmbrăcat pentru concert, mă simt ridicol la dreapta ei în mașină și nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să nu întorc capul, e Ileana, Nici până astăzi n-am aflat, repetă pentru sine Theo, Ne-a adus pe-o farfurie dulceață, Să vedem dacă vă place, iau farfuria din mâna ei, o atingere ce mă înfioară, poartă o rochie cu buline roz, râzând către ochii mei ferecați, gust din dulceață, E bună! Atât de bună! Ia farfuria din mâinile mele, se duce și la Theo, și-aș vrea să fiu acum în locul lui, nevăzător în fotoliu, el se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea o ferește de Theo, ca nu cumva acesta neatent să, În mine se ciocnesc ca două trenuri, pe de-o parte dorința de a surprinde cât mai mult din felul cum el și-o apropie pe această fată cu rochia cu buline roz, a cules-o ca pe-o floare de la margine de drum și, pe de altă parte, nemulțumirea profundă de acest gest al lui Theo care o implică pe fată, ea s-a desprins acum din îmbrățișare, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păcatele, Daniel, ducându-te la mănăstire nu faci decât să fugi de lume, vrei să te păstrezi curat la suflet și la trup, dar sfințenia se câștigă clipă de clipă în lupta cu păcatul, nu se păstrează ca o relicvă, Rochia albă cu buline roz ne-aduce pe-o farfurie dulceață, în cealaltă mână ține un coș cu pâine albă, încerc distrat să-i fac loc pe masă, dând la o parte cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păcatul, nu se păstrează ca o relicvă, Rochia albă cu buline roz ne-aduce pe-o farfurie dulceață, în cealaltă mână ține un coș cu pâine albă, încerc distrat să-i fac loc pe masă, dând la o parte cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază lângă mine pe laviță, cutele largi ale rochiei mi-ating genunchii, Ileana pregătește o felie de pâine pentru Theo, se-mbujorează toată potrivindu-i-o între degete, Theo nu mai face gestul îmbrățișării, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe-o farfurie dulceață, în cealaltă mână ține un coș cu pâine albă, încerc distrat să-i fac loc pe masă, dând la o parte cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază lângă mine pe laviță, cutele largi ale rochiei mi-ating genunchii, Ileana pregătește o felie de pâine pentru Theo, se-mbujorează toată potrivindu-i-o între degete, Theo nu mai face gestul îmbrățișării, îl reconstitui numai eu în minte, brațul meu drept învățat de mic să facă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre mănăstire, n-ar înțelege chemarea mea spre, mă privește zâmbind și ochii mei coborând îi conturează buzele, Când voi termina facultatea, peste doi ani, mă opresc așa la mijloc, nepăsător cu cuvintele, mâinile i se odihnesc acum în poala rochiei albe cu buline roz și eu nu mă pot opri să n-o privesc, altfel l-aș fi observat pe Theo îndepărtându-se, îl aud acum cu mama, ar fi trebuit să fiu cu el, dar, Cum îți place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frică de oameni! mi-a spus întotdeauna părintele Ioan, Cum să nu-mi fie frică, întreba inocența, Singurul mod, răspundea Învățătorul prin care să-ți depășești frica de oameni este să-i iubești! Ce să caut eu la școală răspunde rochia albă cu buline roz, mi-ar fi trebuit bani și dacă terminam liceul tot atâta mi-era, oricum mă întorceam acasă, mama nu e prea sănătoasă, bunica e bătrână, pe fratele meu l-a luat la armată, unde să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e un cuvânt învățat de la el, fără el nici n-aș ști cum s-o fac, și n-aș putea să-mi părăsesc niciodată maestrul, Mi-ar plăcea însă să pictez, Mai mult decât să fii preot, curioasă mai e rochia albă cu buline roz, Să fiu preot mi-ar fi mult mai ușor decât să fiu pictor, De ce? cum e-n stare fata asta să mă facă să vorbesc cu atâta ușurință despre mine?! În comparație cu Theo, eu nici nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cu Răstignirea Domnului, Cina cea de taină, Pogorârea Sfântului Duh, Maica Domnului cu pruncul, de când eram mică mi le-a explicat bunicul pe toate, era cantor și citea Biblia, zâmbesc în sinea mea uimit de ceea ce cu atâta neștiută simplitate rochia asta cu buline roz mă face să rostesc, E-adevărat, temele sunt toate aceleași, pentru că sunt preluate din Biblie, doar execuția diferă, Eu nu mă pricep la execuție, cum spui tu, dar sunt bucuroasă când pot descoperi pe pereți ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mie să vin la mănăstire! M-aș bucura să vii! De ce? Așa! înfiorător de rușinos, Dacă mă lasă mama, oh, cât o fi ceasul oare?! se lasă umbrele, trebuie să plec! Mai stai! Se ridică de pe laviță, atingându-mă cu rochia albă, Nu pot! Aș mai sta, dar o să mai vin! Când? Mâine! Mă ridic și eu neștiind prea bine ce să fac când rochia albă cu buline roz, Seara, în camera lui Theo, mă roagă să-i citesc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oare?! se lasă umbrele, trebuie să plec! Mai stai! Se ridică de pe laviță, atingându-mă cu rochia albă, Nu pot! Aș mai sta, dar o să mai vin! Când? Mâine! Mă ridic și eu neștiind prea bine ce să fac când rochia albă cu buline roz, Seara, în camera lui Theo, mă roagă să-i citesc din nou din caietul cu coperți albastre, am lăsat aprinsă doar lumina lămpii cu picior în stânga fotoliului meu, Theo întins pe pat, neglijent, Aproape gol, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care un tânăr cu haină albastră ținea o mandolină în mâini și cânta unei grațioase domnișoare cu rochie roz desfășurată în jurul ei și stând îndrăzneață în iarbă, lumina ce juca atunci de la flăcările lămpii pe chipurile lor mi se părea că are o cu totul aparte strălucire, iar când venea brusc, neștiut curentul, și începeau să ardă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el, îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se strecoară vioaie, închide grăbită ușa ca să nu-și trădeze prezența, nu mă observă, cu ochii căutându-l pe Theo, dar eu o văd de aici și mai ales când pentru o fracțiune de secundă ea a întredeschis ușa prin rochia lungă, albă, transparentă în soare eu i-am putut în întregime vedea conturul trupului de femeie, Ana poartă o pălărie de pânză și desculță urcă scara de lemn improvizată la Theo, are un braț de margarete culese probabil din poieniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rugăciuni, o am și acum, aș putea s-o arăt lui Theo, să, coada prea lungă, golașă, eu am mai tăiat din coadă ca să-mi încapă în carte, mai jos de mijloc frunzulițele, și Theo desface încet bumbii mărunți de la rochia albă a Anei, și-a dat jos pălăria, eu văd, cu margareta în mâna stângă, dacă l-aș face pe brațul stâng al Maicii sale atunci ar trebui s-o pictez pe Maria ținându-l duios la pieptul ei, scândura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de vraja acestei lumini ce s-a aprins peste pădurea de fagi, ce a vrut oare să-mi spună părintele, inima mea de atunci îmi vorbea domoală, sfătuindu-mă, dar astăzi bătând nebunește doar la auzul unui glas anume, o rochiei albă cu buline roz oprindu-se deasupra genunchiului, cum pot avea încredere în inima asta ce-aleargă mânzește, cum să las inima asta de acum să vorbească în numele sufletului meu, înșelătoare e încrederea în hârtia albă, ai impresia că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
demult nici n-am bănuit existența acestor ființe, aproape identice la chip cu noi, dar atât de diferite! Trăinicia lumii mele în care aveau loc numai cei asemănători mie ca înfățișare începe să se năruie sub privirea albastră a unei rochii albe cu buline roz, lasă-ți inima să vorbească! A știut oare părintele Ioan că se va întâmpla asta?! Să-mi fac rugăciunea de seară și să încerc să adorm, deși ochii mei sunt acum mai treji ca lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului delicat, vine rândul bunicilor și copiii veseli sar de pe un picior pe altul printre atâția oameni mari ce stau cu ochii pe ei, mai puțin Theo, care e atent numai la glasurile lor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebuie să aibă însă la ea neîncetat medicamentele, să nu uităm să-i cumpărăm mâine din oraș, Corina, dar voi ce faceți aici? Am venit cu Theo să vedem tablourile și el a ieșit afară cu copiii, surâzătoare într-o rochie portocalie Corina, eu nu-mi pot ridica ochii din pământ, aș ieși afară dar, Daniel! Da! Alex mă cheamă, Ileana m-a întrebat de tine, și eu fâstâcit, neștiind ce să spun, văd fără să mă uit privirile lor curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Italia și am rămas, aproape jumătate din trupă am rămas atunci, a fost un mare scandal la Moscova, am cerut toți azil politic, Și nu te-ai mai întors în Rusia? Nu! stă cu mâinile în poală, e într-o rochie lungă, largă, dezgolindu-i din când în când umerii pe care se străduie în zadar să-i acopere, nu pot descifra motivele orientale din rochia ei, Eram curioasă să te cunosc și Boris îmi explica în glumă că e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te-ai mai întors în Rusia? Nu! stă cu mâinile în poală, e într-o rochie lungă, largă, dezgolindu-i din când în când umerii pe care se străduie în zadar să-i acopere, nu pot descifra motivele orientale din rochia ei, Eram curioasă să te cunosc și Boris îmi explica în glumă că e mai bine să nu te aducă aici fiindcă nici o femeie nu-ți rezistă, râde înveselită, eu neștiind ce să credm, mi-a povesttit cum ai cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se ridică și face neliniștită câțiva pași prin încăpere, abia acum îmi dau seama că mișcările ei pornesc din vârful picioarelor într-o armonie deplină cu întreg trupul, îi ghicesc cu ușurință formele elastice, de balerină, sub pânza ușoară a rochiei, Boris ține mult la femeia aceea, vorbește ea mai mult pentru sine, e ceva atât de straniu, felul în care s-au căsătorit, copilul, de care suntem toți legați într-un fel sau altul, își desface cocul lăsând părul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am fost cu o puttana! Pe burtă, între așternuturi, doar cu capul întors la ea cu ochii pe jumătate deschiși, o văd pentru o clipă încremenind apoi ridicându-se brusc de pe pat și ieșind grăbită din încăpere, era într-o rochie galbenă cu ochii verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, fericit că mai pot dormi, am dormit până seara, când m-am pregătit să ies, dar n-am mai apucat să cobor în străduță, Mireille tocmai voia să intre la mine, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l prindeam deja într-o coadă, lung m-am uitat după firele de păr căzute sub brici pe pardoseala frizeriei ca iarba sub coasă, cu ochelarii de soare Ana nici nu mă recunoaște din depărtare, dar vine spre mine în rochia ei lungă strânsă pe trup și coborând în pliuri tot mai largi până la călcâie, ne purtăm amândoi stingheriți ca la prima întâlnire, Ți-ai tăiat părul, ea râde, Da! mersul ei senzual lângă mine, mișcările trupului ei în cercuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]