8,560 matches
-
numeroase în roman. O apăsare inimaginabilă pare să le țintuiască. Dacă oboseala este murdărie, paralizie, blocaj, fixând și ce e mai intim din sine, ea este și consecința culpabilității, sau invers: ești obosit, prin urmare vinovat 587. Oboseala stabilește o ruptură, ea rupe legăturile, detașează, ea este un alt nume pentru insensibilitate, îndepărtare, separare. Prin aceasta, ea lărgește spațiul, sapă drumul, îndepărtează orizontul, exacerbează distanțele 588, se pierde în labirinturile sale. Violența sa este o dezvrăjire, o greutate insurmontabilă, o epuizare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Mémoires sur la peinture sur verre et sur quelques vitraux remaquables des églises de Rouen, 1823). 340 G. Huet, "Saint Julien l'Hospitalier", în Mercure de France, t. 104, nr. 385, iulie 1913, p. 57. 341 Ironizarea miraculosului supranatural reflectă ruptura cu estetica romantică după Karl Alfred Blüher. 342 Se amuză să vadă că cele "trei povești sunt recomandate în catalogul unei librării catolice" (21 august 1877). "Când vă spun că mă întorc la Părintele Bisericii" (Doamnei Brainne, august 1877). *Pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o perioadă "extrem de tensionată, în care dificultățile economice, politice, sociale și ideologice ating cote paroxistice și, de aceea, necesită soluții imediate, ferme și, în general, decisive în evoluția unei societăți";195 conform lui Jean-Louis Dufour criză reprezintă "un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat".196 Cei mai multi teoreticieni definesc crizele funcție de domeniul de manifestare (astfel, crizele pot fi: economice, politice, sociale, militare etc.) sau ținând cont de zonă de manifestare (internă sau internațională) etc. Crizele politico-militare au existat în toate etapele
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
unui emfizem subcutanat sau mediastinal. Pneumotoraxul interlobar apare ca o raritate clinică și constă în prezența aerului între foițele pleurale la nivelul scizurilor fără exteriorizare în marea cavitate pleurală. Hemopneumotoraxul poate să apară în urma ruperii unei bride vascularizate sau a rupturii unei bule de emfizem vascularizate (fig. 5.4). TABLOUL PARACLINIC Examenul radiologic este obligatoriu și pune în evidență prezența aerului în cavitatea pleurală și colabarea mai mult sau mai puțin importantă a plămânului (pneumotorax parțial sau total). Apare hipertransparența și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
fi: bronșiectaziile supurate, chistul hidatic supurat, cancerul bronho-pulmonar supurat. Practic orice proces infecțios primitiv sau secundar cu topografie pulmonară poate să se complice cu pleurezie purulentă. Agentul patogen bacterian poate trece în spațiul pleural pe cale limfatică, prin microperfo-rații sau prin ruptura francă a colecției pulmonare. Aceste mecanisme patogenice se întâlnesc și în empiemul ce are drept cauză un proces septic mediastinal: adenită supurată sau mediastinită acută prin perforație de esofag prin corp străin sau iatrogenă (esofagoscopie, dilatații de esofag pentru esofagită
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
patogenice se întâlnesc și în empiemul ce are drept cauză un proces septic mediastinal: adenită supurată sau mediastinită acută prin perforație de esofag prin corp străin sau iatrogenă (esofagoscopie, dilatații de esofag pentru esofagită postcaustică sau stenoză peptică), sau prin ruptură spontană de esofag (sindromul Böerhave). Un proces osteomielitic costal sau la nivelul coloanei vertebrale se poate deschide în cavitatea pleurală. Curentul limfatic ascendent dintre etajul subfrenic spre torace explică apariția exudatelor pleurale care, cel mai frecvent, se transformă în empiem
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
intervenția se efectuează înainte de apariția complicațiilor hemoragice, septice, a malnutriției și a encefalopatiei portale. Prognosticul rămâne totuși dependent da natura și stadiul evolutiv al bolii, de complicațiile survenite, de vârsta și statusul pacientului. La bolnavii cu hemoragie digestivă superioară prin ruptura varicelor esofagiene se practică sclerozarea endoscopică, iar dacă aceasta nu oprește sângerarea se indică șunturile porto cave, spleno renal sau mezo cav (pacienții încadrați în clasa Childs A) sau transplantul hepatic (clasa Childs B și C). Condițiile de selectare a
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
grupul II de tip malformații venoase cu debit circulator redus (tip cavernom) sau malformații capilare (angiom capilaro-venos); grupul III, displazii cu debit circulator crescut (tip fistulă arterio-venoasă periferică). Varicele netratate pot evolua cu dezvoltarea unor complicații cum sunt: flebita superficială, ruptura de varice - fistula, tulburările cutanate (dermita ocru și ulcere varicoase). 2.4. STADIALIZAREA INSUFICIENȚEI VENOASE CRONICE 2.4.1. STADIALIZAREA CEAP (CLINIC-ETIOLOGIC- ANATOMIC- FIZIOPATOLOGIC) Până în 2001, în Europa au fost utilizate în practica clinică două clasificări pentru insuficiența venoasă: clasificarea
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
lungul invaginațiilor, celulele endoteliale alungite încep să acumuleze vacuole lipidice și se desprind din stratul endotelial, căzând în lumen. Stratul continuu de celule endoteliale controlează numeroase funcții ale celulelor musculare netede din tunica medie, inclusiv contracția, migrarea și proliferarea. Consecutiv rupturilor/discontinuităților endoteliale, stratul subendotelial devine expus fluxului sangvin, fapt care favorizează aderența celulelor sanguine (trombocite, eritrocite) și a lipidelor, care penetrează în perete - localizarea lor intracelulară sugerând un mecanism de fagocitoză. Perturbarea metabolismului endotelial duce la alterări ultrastructurale care determină
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor fi marcați, asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite intelectuale occidentale - ca și în alte ocazii, junimiștii pledează pentru o manieră de sincronizare care se situează în contra curentului ce culminează în mișcarea revoluționară munteană
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pentru edificarea și precizia proiectului de guvernare. În locul frazeologiei sau al apelului la geniul ascuns al națiunii, Carp va prefera recursul la erudiție, inteligență și spirit critic. Filozofia liberal conservatoare din „Era nouă“ are menirea de a puncta necesitatea unei rupturi. Odată cu Constituția de la 1866 și compromisul pe care ea îl ipostaziază, epoca luptelor revoluționare a ajuns la sfârșit. Viitorul nu mai poate fi așezat sub semnul unei mistici a utopiilor, după cum nu mai poate fi redus la invocarea unui set
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
s-au aflat pe punct de război ca urmare a ciocnirilor armate de la graniță. Preocupate de propria securitate, China și Româna au promovat rapid și la maxim relațiile lor la începutul anilor ’70. Relațiile sino-sovietice au evoluat de la controversă la ruptură. Aceasta a fost cea mai directă cauză a alianței sino-române. Contradicțiile româno-sovietice și cele sino-sovietice au determinat apropierea dintre China și România. De fapt, cele două relații bilaterale s-au transformat într-o singură relație triunghiulară. Interesele naționale comune au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de la București nu făcea parte din planurile lui Dej. Pe de altă parte, China a păstrat întotdeauna o atitudine înțelegătoare față de comportamentul României la conferința de la București. Așa că a privit declarațiile reprezentantului român din acest moment ca pe o altă ruptură în frontul unit împotriva Chinei din care făceau parte URSS și celelalte state-satelit din Europa de Est. Zhou En-lai a programat o întâlnire cu ambasadorul român în iulie, arătând că înțelege situația României. La 12 decembrie, Dej s-a întâlnit cu ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Chinez și s-au îndepărtat de el pentru mult timp. Dilema României față de relațiile sino-sovietice și privirile binevoitoare către China nu numai că nu i-au mișcat pe chinezi, dar au fost percepute ca neputincioase în a determina o adevărată ruptură cu revizionismul sovietic. Albania a devenit cel mai intim tovarăș al Chinei în lupta antiimperialistă și antirevizionistă; România era privită numai ca un „aliat indirect” al Chinei, și nu ca un iubit tovarăș. Din acest moment până în 1971, China nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
memoriile sale. El arată cum Dej l-a chemat în țară, în noiembrie 1956, și i-a spus: „Dragă Tache, dacă nu facem o cotitură de 180ș în relațiile noastre cu sovieticii, suntem pierduți”. Deoarece contextul nu era favorabil unei rupturi deschise cu sovieticii, regimul de la București a recurs la o strategie care va avea ca obiectiv pe termen lung reducerea dependenței de Uniunea Sovietică și a posibilităților de intervenție în treburile interne ale României, iar pe termen scurt convingerea liderilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la una frățească. Dacă privim însă din perspectivă diacronică, această egalitate nu reprezenta decât o etapă teoretică în tentativa de instituire (nedeclarată) a propriei primordialități, mai întâi ideologică, apoi și politico-militară. Consfătuirea din noiembrie 1957 nu a condus la o ruptură majoră a mișcării comuniste. Imaginea de unitate a fost salvată, dacă nu luăm în considerare nota discordantă, dar nu surprinzătoare, creată de unele partide precum cele din Italia, Iugoslavia sau Polonia. La rândul său, delegația PMR s-a întors de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
procesul a ajuns la apogeu la sfârșitul lunii mai, când N.S. Hrușciov, venit la Belgrad în fruntea delegației sovietice, a recunoscut „greșelile” părții sovietice în relațiile cu Iugoslavia, comise încă de pe timpul lui Stalin. Fiindcă, potrivit „spiritului timpului”, responsabilitatea pentru ruptura din 1948 a fost pusă pe umerii lui L. Beria, întâlnirea de la Belgrad a liderilor sovietici și iugoslavi din 27 mai - 2 iunie 1955 a demonstrat lumii întregi poziția Moscovei de refacere a situației existente până în 1948. Deși la început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate creștin-ortodoxă profund înrădăcinată în apartenența la cercurile politice conservatoare, respectiv la organizațiile profasciste”. Cu alte cuvinte, autoarea susține de fapt că pentru aceștia nu a existat o ruptură radicală față de perioada interbelică din România și că aceste două direcții s-a desfășurat într-un fel în paralel în procesul de creație al scriitorilor români. Pentru generația de exilați din anii ’60 și mai târziu, situația era diferită întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prin anii ’60 mărturisea că „imediat după revoluție am redevenit foarte interesat de România. Din păcate, după ce am fost de două ori acolo, am realizat că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de perioada anterioară”. Așa se face că „ruptura” dintre comunitatea românească din SUA și Canada și țara de origine s-a păstrat și chiar s-a agravat. Iar vinovăția la care ne duce gândul după o asemenea constatare nu aparține românilor americani. Sau, dacă au și ei o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Toma concluziona, în 1979, că „it is presently estimated at about 200-230,000 people. This means that one out of every thousand Americans is of Romanian stock”. Așa cum am mai afirmat, interstițiul 1945-1989 a fost, pentru emigrația română, unul de ruptură, artificial din toate punctele de vedere. în primul rând, România a devenit o țară ocupată, comunizată treptat și aruncată dincolo de Cortina de Fier. Legăturile tradiționale cu lumea civilizată, deci și cu America, au fost întrerupte, iar, atunci când a intervenit o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în planul raporturilor cu Moscova, Dej avea să facă pasul spre o distanțare treptată, aceasta și în condițiile răcelii față de Hrușciov. La începutul anilor ’60, relațiile cu URSS s-au răcit, dar România a continuat să urmeze modelul sovietic. însă ruptura nu era profundă, ea nu afecta decât în mică măsură legăturile de sistem. Divergențele cu URSS i-au adus o oarecare popularitate lui Dej, mai ales că românii manifestau, în pofida anilor de comunism, un pronunțat naționalism antirusesc. Cartea aceasta avea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
înăspresc tonul în privința respectării drepturilor omului din România, fapt care îl surprinde pe Ștefan Andrei, pe atunci ministru de Externe. Va urma un șir lung de neînțelegeri - de ambele părți, după cum susțin cei doi autori - ce va culmina cu o ruptură, în 1988. Cronologia, detaliată, este de mare interes, însă nu ne vom opri asupra ei. Sunt inventariate toate contactele bilaterale importante (și, după cum subliniază cei doi autori, practic toate contactele bilaterale erau importante, deoarece regimul lui Ceaușescu nu agrea contactele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la destalinizare (pp. 60-61). Vezi `n acest sens Hotăr`rea CC al PCUS cu privire la lichidarea cultului personalității din 30 iunie 1956 și critica adusă cu acest prilej lui Palmiro Togliatti, liderul P.C. Italian (cf. Ioana Boca, 1956. Un an de ruptură, Editura Fundației Academia Civică, București, 2001, pp. 37-39). `ntr-o telegramă din 23 martie 1956 a ambasadorului american la Belgrad, James W. Riddleberger, era descrisă „uimirea” conducătorilor iugoslavi față de c`t de departe mersese Hrușciov cu Raportul său (Foreign Relations of
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
spus forma, stilul. Identificarea structuralistă paradigmatică a limbii cu formele și manifestările culturii pentru a face din acestea sisteme semnificante nu are acest sens. într-adevăr, camparînd structuralismul semiologic cu tradiția oralității nu putem înregistra decât o profundă discontinuitate, o ruptură. Ca tradiție trebuie să vedem în structuralism rezultatul a ceea ce McLuhan a numit alfabetizare, rezultatul impunerii, o dată cu generalizarea tipăriturilor, textului scris față de oralitate. Semiologia structuralistă nu se mai concentrează asupra textului pentru a asculta ce spune acesta, ci pentru a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
profunzime nu mai este, ca în Renaștere, omogenă cu suprafața, deci nu mai putem trece de la o mică la o mare asemănare, ci trebuie să găsim, pornind de la semnele vizibile, o arhitectură internă și invizibilă, o organizare complexă și ierarhizată. Ruptura cu epistema Epocii clasice constă în aceea că reprezentarea nu se mai poate citi fără referință la condițiile care îi sunt exterioare: continuității tabelului clasic i se substituie pretutindeni profunzimea organizărilor. Studiul funcțiunilor (biologice) se substituie celui al caracterelor de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]