6,803 matches
-
este deja anticipat prin confruntarea planului vertical, care aparține femeii, plan falic, al masculinității active, cu cel orizontal care aparține lui Holofern, planul feminității pasive. Numai că rolurile s-au schimbat, iar inițiativa îi revine Judithei. Ca și în cazul sărutului dat pe gură de către Salomeea capului detașat al sfântului Ioan, pictorul încearcă să surprindă un moment climactic, asociat juisării, cel al decapitării. Influența lui Klimt, la care cele două mituri/figuri decadente fuzionează, se simte în această pictură care mizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grupuri par să-l indice ca punct de reper. În centrul acestui grup se află mirii, pe punctul de a se săruta, un tânăr de o noblețe ușor schematică și o fată din specia acelor femmes fragiles decadento-simboliste. Serafismul acestui sărut este subliniat de atitudinea fiecăruia dintre miri, relevantă la nivelul gestualității care indică cel mai bine relația. Ea își ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a plasa în gura Sfântului o piatră prețioasă, un opal. Salomeea încearcă revificarea mușchilor feței prin "pase electrice", naratorul subliniind caracterul pseudoștiințific al acestor experimente. Estetica decadentă a fost depășită la Jules Laforgue printr-o parodiere a scenei climactice a sărutului pe gură, care survine ca o sigilare a unui recipient, în timp ce Salomeea nu este încercată decât de curiozitatea specifică unui om de știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Fiecare văl circumscrie fascinul Salomeii într-un registru cosmologic, așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Beardsley și ai relației dintre literatură și artele plastice, avem o excelentă analiză a Salomeei în cartea Ewei Kuryluk, Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului Ioan, introdus în circulație de piesa lui Oscar Wilde și tradiția iconografică a secvenței neotestamentare a sărutului lui Iuda. Erwin Panofski îi consacră un studiu, semnalând criteriile după care se poate disocia între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului Ioan, introdus în circulație de piesa lui Oscar Wilde și tradiția iconografică a secvenței neotestamentare a sărutului lui Iuda. Erwin Panofski îi consacră un studiu, semnalând criteriile după care se poate disocia între Salomeea și o altă figură asociată lui diminutio capitis, Judith. Trebuie menționat aici și studiul Corinei Teacă, Images of Salomé in Romanian Art547, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în revistă a utilizării personajului în arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer. Chiar atunci când el nu apare explicit, ceva s-a schimbat în felul în care este înregistrată această figură mitologizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer. Chiar atunci când el nu apare explicit, ceva s-a schimbat în felul în care este înregistrată această figură mitologizată. Ca femme fatale, Salomeea își are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer. Chiar atunci când el nu apare explicit, ceva s-a schimbat în felul în care este înregistrată această figură mitologizată. Ca femme fatale, Salomeea își are prototipurile al căror avatar îl reprezintă, începând cu Eva sau Lilith, dar și creaturile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
catalogul expoziției 549. Lucrezzia Karnabatt surprinde la pictorul român ilustrarea aceluiași moment climactic al contemplării capului Botezătorului supliciat, oferit pe o tipsie Salomeei "perverse" de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt păstreaza urmele influenței pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
persistă în descrierea pe care o face tablourilor Lucrezzia Karnabatt, trebuie să fi existat și în tablourile lui Emilian Lăzărescu. Pictorul este fidel convenției decadente pe care o pune în ecuație estetică piesa lui Oscar Wilde, focalizând momentul climactic al sărutului mortifer, iar veșmântul de pietre prețioase care o lasă dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de frumoasă, că nu putem să-l felicităm în deajuns de a fi reușit să dea o nouă și eclatantă interpretare unui subiect atât de des tratat"550. Perversitatea devine trăsătura dominantă a nimfetei, perversitate care-și găsește ecoul în sărutul macabru și care este integrată sferei patologice. Perversitatea face parte din recuzita personajului, așa cum chipul sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei în povestirea lui Flaubert devine un șirag de perle, iar actul sângeros al decapitării este eufemizat sexual, fie în dansul Salomeei, fie în gestul final, deopotrivă cumplit și senzual, al sărutului. Rama aurită servește astfel drept punere în scenă, ca spectacol strălucitor al actului crud, este integrată, la rândul ei, în aria reprezentării. Cum am văzut, Nicolae Vermont reia tema într-un alt tablou, fără a schimba atitudinea Salomeei. Tabloul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
titlu, în 1913, la a XII-a expoziție a Societății "Tinerimea Artistică". T.A Teodoru, care semnează "Cronica artistică" în Ilustrațiunea Română, subliniază efectul climactic pe care-l regizează pictorul, care recurge la reprezentările în cheia sensibilității decadente, fie a sărutului mortifer, extrasul iconic omniprezent al dramei lui Oscar Wilde, fie al extazei comandate de epifania sângeroasă a capului sfântului Ioan. Și lui Vermont pare să-i fi servit drept model literar Salomeea lui Oscar Wilde, fapt subliniat și de critică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înduioșare căci, îmi plăcea să contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această temă ale Ceciliei Cuțescu-Storck. Cu toate că îmbrățișează capul sfântului, Salomeea nu intenționează să facă gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
față sau profil, sunt simple ovaluri de cretă pe care trăsăturile sunt abia ortografiate. Armonia decurge dintr-o regăsire a unității, mișcării de sens contrar față de suspensia schizoidă a celor două naturi ireconciliabile apropiate artificial, ostentatoriu, de gestul sacrileg al sărutului. Cele două ovale care reprezintă chipurile Salomeii și a Sfântului Ioan tind în această pictură spre o mișcare eliptică, prin care este refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau obiectul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău, Salomeea. De data aceasta, Salomeea este înveșmântată, însă tema sărutului pe gură apare din nou. Salomeea ține în mâini acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se află doi chiparoși, dar detaliul are la Cecilia Cuțescu-Storck o semnificație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pliuri, după canonul picturii bizantine, servesc asimilării imaginii sale cu cea a rolului protector, matern, sau a rolului asumat ulterior de Maria Magdalena, prostituata pocăită. Atitudinea sa umilă, încovoiată, precum și un volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de interiorizare a suferinței. Și aici intervine ceva maternal și nu senzual, ceea ce ține de luxura dansatoarei apare destul de palid detașat în decorațiunea florală a perdelei aflate în spatele său. Salomeea este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fantastic al unor zâne dansând în horă într-un peisaj luminos, campestru, ca apoi atenția scriitoarei să se deplaseze de la lilialele zâne, de la feeria diafană la imaginea femeii fatale, Salomeea, într-un tablou de gen, nimfeta sărutând capul sfântului Ioan, sărut mortifer. În final, Lucrezzia K. regăsește vibrația unui sărut nu mai puțin pasional, chiar dacă nu macabru, a doi tineri îndrăgostiți pe o canapea, sărut transmițându-și ecoul voluptuos unei viori, în Cei care se iubesc. Langorii și prețiozității valorificate monden
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]