8,304 matches
-
Dumnezeule Mare, în ziua aceea îi revenise complet auzul. Povestesc ai noștri c-au stat firesc la masă, auzea perfect, s-a simțit bine, era ce-i drept slăbită, iar în jurul orelor 20 i s-a făcut rău, și-a smuls baticul de pe cap și a plecat așa cum venise și trăise alături de toți ai noștri, în mare demnitate, credință și iubire. Doamne, a doua zi era ziua mea, am plâns înfundat în liniștea odăii mele la Pașcani și mi-am autoeducat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de rusificare se accentua tot mai mult, Basarabia a continuat să-și păstreze denumirea de oblastie, provincie privilegiată. În timpul Războiului Crimeii și a dezbaterilor politice care au urmat, problema Basarabiei și retrocedarea acesteia către Țara Moldovei, de la care a fost smulsă în mod samavolnic în anul 1812, a devenit o problemă europeană. În urma tuturor presiunilor care s-au făcut asupra Rusiei, în cele din urmă aceasta a fost nevoită să accepte condițiile păcii stabilite prin Tratatul de la Paris și să retrocedeze
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de nemeritată a fost ea, nu l-a clintit pe Traian de pe Columna pe care l-a așezat opera lui. Nimic și nimeni nu a putut să clintească pe Români din Dacia Traiană. Nimic și nimeni nu ne va putea smulge din ea. Mulți au trecut pe acolo de două mii de ani, noi am rămas. Ca și Columna lui Traian, suntem, am fost și rămânem unde suntem.” La 22 noiembrie 1940 Generalul Ion Antonescu a avut prima întrevedere cu Hitler, unde
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
atâtea jertfe și sânge vărsat pe toate câmpurile de luptă, Dumnezeu a îngăduit românilor să-și vadă visul împlinit, în 1918, când toate provinciile românești aflate sub stăpânire străină au revenit acasă săși îmbrățișeze mama de la sânul căreia au fost smulse cu atâta brutalitate. Însă cei poftitori la pământurile altora, la truda și nevoințele acestora nu s-au lăsat înduplecați și s-au întors împotriva României cu mai multă furie, răpindu-i iarăși de la sân pe fiica cea mare, Basarabia, după
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de mai că i se vedeau bucile, și numai ce-o prinse pe fătuță și începu s-o smotocească, și s-o arunce în sus ca pe o pernă și ea-i cădea oblu-n brațe și minteni i se smulgea și fugea ni încolo, ni încoace, și el după ea și iar o prindea și iar o arunca, de te apuca mila de biata de ea, că era tare plăpândă...» Dar aci se găsi Pavăl, care se vede că nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să aflu altă viață. Am stat la o stână. Câtăva vreme m-a uitat făcătura nenorocirilor. Ci într-o zi trecând spre munte cu turma, văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana nenorocirilor. Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nemuririi este legată povestea cu Calea Lactee? Deci laptele nemuririi supt de Heracle de la zeița Hera ar fi după cum spune legenda, Calea Laptelui. Se povestește că Hera când s-a trezit și l-a văzut pe Heracle la sân, l-a smuls furioasă. Atunci mai multe râulețe de lapte s-ar fi risipit în cer și s-au transformat în stele scânteietoare grupate ăntr-un brâu alb, numite de elini Calea Lactee, ceea ce vedem noi noaptea, adică partea ecuatorială a Galaxiei în care densitatea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
acum că numai acolo și numai atunci povești și doine, ghicitori, eresuri erau abia-nțelese, pline de-nțelesuri30. Mai târziu nu avea să-l mai încânte nimic din ce-l mișcase atunci și de aceea ar vrea măcar un sunet să smulgă cu de-a sila din trecutul vieții 31. Este în această copleșitoare dorință un tragism absolut, perceput ca un ultimat dat sieși înainte de marea trecere. Faptul că puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de mare/ Nicăieri nu vezi cărare,/ [...] La temei de codri deși/ Nu-i cărare ca să ieși154. Dovada cea mai clară a comuniunii profunde a omului cu pădurea (organism viu și prieten nedespărțit) este aceea că la moartea cuiva apropiat se "smulge" din codru un arbore drag pentru a-l resădi, ca veșnică aducere-aminte, la căpătâiul celui pierdut: Iar când am auzit/ Că bărbatul mi-au murit,/ Teiu-acesta am sădit,/ Crește teiul și-nflorește/ Și viața mi-o umbrește./ Și în umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fantastic este greu de "tradus". Acel ceva inexprimabil (echivalent dorului) se poate reda numai direct, singur citatul conservând elocvența rafinamentului structural al geniului: Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducând-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din grădină și-i clădi un pat, în care-o așeză ca-ntr-un cuib189. În cazul lui Eminescu, granița dintre poezie și proză este greu de definit și este greu de spus dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu chipul Sfintei Marii, îndărătul căreia se ghicește chipul divinității: În văduvire și eclipsă/ Eu anii mei îi risipesc,/ Simțind în suflet pururi lipsă/ De chipul tău Dumnezeesc 115. Numai în felul acesta poetul se simte inspirat: Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi116; întocmai ca după rugăciune, inima-mi de-adânc o liniștește,/ Ca răsărirea stelei în tăcere 117, pentru cea pe care o numește icoana ce-a iubit 118. Singura care poate mântui durerile iubirii este Moartea care vindec-orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albi ai mării și zimbrii zânei Dochii/ Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii 189. Buciumul, în polifonismul său, deține și el o magie întreagă. E ca și cum, în Trecut-au anii..., un poem atât de sfâșietor de trist, poetul smulge un sunet din trecutul vieții 190. Sunetul buciumului este, ca și cel al cornului, când explicit, ca în Lasă-ți lumea... (Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea lună/ Din tr-o rariște de fag191), când repetabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fruntași ai partidului: I.G. Maurer și Corneliu Mănescu. Au scăpat datorită unor intervenții la vârful puterii întreprinse de rubedenii cu influență în partid. Cum se desfășurau anchetele? Lena Constante a declarat ce i s-a cerut după ce i s-a smuls părul din cap. Alți interogați (că lista era lungă, doar trebuia inventat ditamai complotul!) au fost bătuți cu sălbăticie noapte de noapte. Pătrășcanu n-a fost supus unor astfel de tratamente, dar, după cum el însuși scrie într-un memoriu, "45
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Abia la 70 de ani distanță încep să apară mărturii ale supraviețuitorilor ce nu mai au nici a se teme, și nici ce pierde; în consecință, informația crește cantitativ, odată cu certa sporire a credibilității. Nu mai este vorba de declarații smulse sub teroare, în sinistrele interogatorii din pușcării (fie carliste, fie comuniste) și formulate cât mai prudent și evaziv, din teama auto-incriminării și deconspirării camarazilor. Subiecții discută acum liber de fapt, pentru prima oară fără apăsarea culpei, dizolvată și de efectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și mie, scrie undeva o față bisericească, pasărea ce se numește cocoșul salbatec, care, când vede că părinții săi au îmbătrânit și au orbit și nu mai pot să zboare, le face cuib și-i hrănește acolo, înăuntru, și le smulge penele ca să nu zboare. Si părinții stau acolo în cuib și se odihnesc până ce le vor crește penele din nou și până ce li se redă vederea ochilor de către Dumnezeu pentru mila pe care le-o poartă copiilor lor”. Programele de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
har. Murind între tâlhari pe cruce Iisus n-a fost decât tâlhar. Și pentru ca minciuni de-acestea Să nu mai poți grăi și mâine Noi credem că mai bine este Să mori și tu acuma, câine!”. Și-nfuriați peste măsură Smulgând din brâu cuțite-n sus Se repeziră plini de ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Bădia Eugen poposea la Muzeul Fălticeni într-un moment de răscruce. Conducerea de partid și de stat voia și propunea tocmai reorganizarea muzeului. După Declarația din aprilie 1964, statul efectua încet și prudent o deschidere spre Occident. Încerca să se smulgă din ghearele Moscovei. Vizitele lui Ceaușescu și Maurer în numeroase state din Europa, America, Asia, stabilirea relațiilor diplomatice și comerciale cu R.F. Germania (1967), dezvoltarea impetuoasă a legăturilor economice cu țările puternic industrializate: Franța, Marea Britanie, R.F.G., Italia, S.U.A., Canada etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Îndeamnă În timp ce pipăie concentrat, cu mâna băgată până la umăr În gura godinului, până scoate o sticlă de o jumătate de litru. N-are pic de cenușă pe ea, constată satisfăcut și-și Înfige colții de jos În capsă și-o smulge. Bine că n-am lăsat-o printre fiare ca să dea dobitocu’ ăla peste ea. Hai să trăiești, Relule! E rom, din cel mai ordinar, spirt cu damf de vanilie, dar cade cum nu se poate mai bine după drumul până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai e nevoie să ne conduceți și ne pișăm pe ea de motorina care-am consumat-o până aicea. Lasă că dă băieții o jumătate pentru deranj, spuse celălalt. Ie băieți subțiri. Hohoti plin de voie bună, căci Andrei deja smulsese cu dinții capsa unei jumătăți de rom. Cu mușcătura aia ar fi putut reteza ca un castravete gâtul sticlei și ar fi mestecat-o pe toată și-ar fi Înghițit-o fără să clipească. Îl simțeam că fierbe pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să cumpere tot localul ăsta. — Zici că suntem ca și scăpați, am spus, da’ nu te-ai gândit?... Acuma lasă-mă să-mi tihnească, Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după prostu-i obicei Andrei le smulgea capsele cu dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus amarnic și-i scrâșneau dinții pe tabla capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne-a dat prin cap să luăm, și linguri, eh, nici d-alea n-are muta... Sprijinindu-se cu podul palmelor de peretele din spatele aragazului, Steluța icnea strângând lingura aia În mână. Trebui să tragă zdravăn Laur ca să i-o smulgă, ferindu-se din calea lui Andrei care o ghida cu mâinile Încleștate de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă ea Îl ghida pe el, cu o legănare arcuită viguros Între flacăra aragazului bătându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de iute cât ar fi trebuit. Lovitura nu l-a prins nepregătit și uite-l Îndoindu-se de mijloc, deși după cât de tare am dat, acum trebuia să se zbată pe jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care s-a aplecat și iar se-ndoaie și tot nu cade. Sub ureche ochisem, dar dobitocul ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de tramvaie și mașini. Întreaga circulație se Încetinește și apoi se oprește, așteptând să treacă poporul, iar În urma noastră tancuri și taburi, un șir interminabil Întâmpinat și petrecut cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până-n capul pieptului. Nu scăpam din ochi colțul unei pâini care se ivea dintr-o geantă de voiaj prea plină. Am tras o dată, iar a doua oară am tras mai tare, de n-aș mai fi avut mult până să smulg geanta cu totul din mâna sărmanei femei. Probabil că a Întors capul. N-am mai avut timp să văd, după ce am luat-o repede Înaintea ei prin lumea coborâtă din trenul de Timișoara, cu pâinea sub canadiana lui Hansi. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]