10,656 matches
-
care îi fusese cu neputință să treacă în toți anii aceia. În fața micului chei, marea era liniștită. Sclavul nubian duse mica barcă până la intrarea îngustă a faimoasei peșteri, unde apele reflectau o inexplicabilă lumină azurie. Poeții scriau că văzuseră printre stânci zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la altul și se jucau, cu mișcări senzuale. Apoi se întinseră din nou pe stânci, ca să privească apa care se retrăgea încet, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la altul și se jucau, cu mișcări senzuale. Apoi se întinseră din nou pe stânci, ca să privească apa care se retrăgea încet, lăsând pe piele pârâiașe de argint. Când se întoarseră și ajunseră în porticul bibliotecii, Gajus văzu că Sertorius Macro, omnipotentul praefectus, se întorsese de la Roma și singur, fără escortă, stătea pe micul zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am văzut în închisoarea de la Alba Fucens cum își pedepsește Roma dușmanii. Gajus îi zâmbi. Macro se uită în jur și observă că mintea genială a lui Tiberius făcuse din Villa Jovis un instrument de guvernare perfect. — De aici, de pe stânca asta sigură, ții sub control Roma și domini imperiul. Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părul, vei vedea că, prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare care făcea valurile mari, înspumate să se izbească de stânci. Își petrecu după-amiaza desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit Tentor, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care l-a cinstit vreodată Roma. El a desenat bazinul portului de apus, aflat spre interior, privește, cu depozitele, șantierele, atelierele pentru fabricarea frânghiilor, locuințele... El s-a gândit să unească cele două porturi deschizând canalul acela. A săpat în stâncă o cisternă care adună toată apa din Serinum. Așa flota nu va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
flota nu va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu îndrăznește să navigheze fără acordul Romei, declară prefectul. Oamenii din Classis Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că se putea admira cea mai frumoasă panoramă creată de zei pe pământ și pe mare. Era nelocuită de mulți ani, însă, când ajunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr, în lac se vărsau doar firele subțiri ale unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse Claudius. Instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși. Imhotep își înălță chipul slab, pe care vântul deșertului săpase multe riduri, privi stânca abruptă de dincolo de lac și murmură: — Mă gândesc, Augustus, la un monument asemănător celui pe care marele Senmout l-a construit în Valea de Apus întru gloria reginei Hatshepsut. Dacă îți place, de stânca aceea voi sprijini arce puternice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vântul deșertului săpase multe riduri, privi stânca abruptă de dincolo de lac și murmură: — Mă gândesc, Augustus, la un monument asemănător celui pe care marele Senmout l-a construit în Valea de Apus întru gloria reginei Hatshepsut. Dacă îți place, de stânca aceea voi sprijini arce puternice, care vor susține trei terase succesive, cu scări mari: cea mai mare jos, care va reprezenta bha, lumea materială, apoi cea de-a doua, unde stă kha, lumea inteligenței, iar acolo sus - cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cine erau acei Manes cărora li se adresa? Micul teatru avea să fie acoperit cu pământ. Și continuă să fie îngropat și în ziua de azi. Apoi, lângă mal avea să fie descoperită o peșteră mare, un odeion săpat în stâncă, cu sculpturi pline de forță. Și acolo lucrările au rămas neterminate. Pe malurile acoperite de copaci zăceau blocuri de piatră mari, pătrate, ce formaseră o stradă lată în jurul lacului. În acea îndepărtată dimineață de ianuarie, Împăratul îi mai spusese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la fetița lor, simți că își dorește cu furie să trăiască. Închis în sine, noaptea hotărî în taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
între niște ființe umane.“ Care tiran mergea travestit pe străzi și prin taverne, ca să afle ce credeau cu adevărat oamenii despre el? Își îngropă fața în pernă. „Puterea e un tigru“, își spuse disperat, „care stă ghemuit singur pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută întunericul unde dispăruse umbra tatălui său. Vorbea cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de moarte. „Câtă vreme ai păstrat înlăuntrul tău prevestirea aceea? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce greșeală am făcut în acea zi de martie“, se gândea senatorul Valerius Asiaticus privindu-și prietenii care discutau agitați. „Am ascultat de vorbele unui bețiv vulgar ca Sertorius Macro și am crezut că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al Împăratului căzut. Duse trupurile în Horti Vaticani, în fața înaltului obeliskos, puse să se ridice pentru toți trei un rug funebru și îl veghe tăcut în noaptea aceea de ianuarie, cu vânt puternic. „Puterea e un tigru, singur pe o stâncă...“, se gândea privind focul. Rugul ardea repede din cauza vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale „desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi portul din insula numită azi Ventotene, unde Agrippina a fost exilată și a murit, tatăl său, Agrippa, marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
episcop. Atunci, ultima preoteasă a lui Isis Hathor a fost scoasă cu forța din templu; veșmintele sacerdotale i-au fost sfâșiate, iar ea a fost insultată, violată, târâtă prin curtea imensă; în cele din urmă, a fost dusă, goală, pe stânci, lapidată și îngropată - ultim demon păgân - sub o grămadă de pietre. Optzeci de ani mai târziu, în întregul Egipt avea să pătrundă Islamul. Capitolul VII Damnatio memoriae. Într-un muzeu de la Roma există un basorelief ce înfățișează un tânăr împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-n ramă, Vino, dar, putere oarbă, Să te-nfrunt, nu-mi este teamă. * Voi urca cu orice preț. E un moment crucial În viața mea. Nu-mi Închipui c-aș putea renunța. Orice-ar fi, oricât de Înspăimântătoare va fi stânca, trebuie să urc, trebuie ca, prin munte, să Încep o nouă viață. Patinajul mi-a secat sufletul de cele mai dragi clipe ale tinereții, nu mai se poate să-mi irosesc totul pentru gheață. Dar pentru a mă putea depărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a avut o frică omenească și a fost complet epuizat la capătul traseului. Dacă el, care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai gândesc la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă mai gândesc la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât primejdia de a Înfrunta asprimea stâncii și grozăvia prăpăstiilor? În fiecare clipă, cu fiecare nou pisc Învins, aș urca spre adevărata viață, așa cum mi-am dorit-o mereu, așa cum niciodată n-am avut-o. Voi avea prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să-mi țin firea și să nu tremur prea tare de teamă. De obicei, mi-a plăcut primejdia, ba chiar, de multe ori, am căutat-o. Acum ea va veni singură. Uneori mi-e teamă să nu șovăi În fața stâncii. Dar acolo, Înainte de plecare, eu trebuie să-mi aduc aminte că renunțarea Înseamnă moarte, că e mai bine să mor urcând, Înfruntând, decât să mă sting Încet, meschin, ca oamenii mărunți. Chiar de-ar fi să-mi dau seama, concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]