11,293 matches
-
obrazul lipit de lemn, așteptă. După o clipă ajunse la ea, îndepărtată, respirația lui Marcel. Se răsuci pe călcâie, primi în față aerul înghețat al nopții, și începu să alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închisă. În timp ce se străduia să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în arabă. - Mă întorc îndată, îi spuse Janine, și se afundă în noapte. Ghirlande de stele coborau din cerul negru peste case și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apoi ridică din umeri și se întoarse către Marcou. Acesta, călare pe banc, tocmai terminase de subțiat, cu mișcări încete și precise, marginea unui fund de butoi. - Bună ziua, Marcou, spuse Lassalle, pe un ton ceva mai sec. Marcou nu răspunse, străduindu-se să scoată cu rindeaua așchii cât mai subțiri. - Ce v-a apucat, spuse Lassalle cu o voce puternică, întorcându-se de data asta către ceilalți muncitori. Bun, nu ne-am putut înțelege. Totuși, vrem, nu vrem, trebuie să lucrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de cap. - Nu-l voi preda, repetă Daru. - Ăsta-i ordinul, fiule, ți-am mai spus. - Nu fac una ca asta orice s-ar întâmpla. Spune-le ce ți-am spus: nu-l predau. Se vedea limpede că Balducci se străduie să găsească o soluție. Îl privi pe arab și apoi iar pe Daru. În sfârșit se hotărî. - Nu, n-o să le spun nimic. Dacă nu vrei să ne ajuți, n-ai decât, eu n-o să te denunț. Am primit ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise Daru. - Nu, spuse Balducci. Nu te strădui să fii politicos. M-ai jignit. Îl privi pe arab, care stătea nemișcat în același loc, oftă cu necaz și se întoarse iar către ușă: - Rămâi cu bine, fiule, spuse el. Ușa se trânti în urma lui. Balducci se ivi în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
știu. De ce? Prizonierul se ridică și se întinse peste pătură, cu picioarele către fereastră. Lumina becului îl izbea drept în ochi. Îi închise. - De ce? repetă Daru, stând în picioare în fața patului. Arabul deschise ochii sub lumina orbitoare și îl privi, străduindu-se să nu clipească. - Vino cu noi, îi spuse. Se făcuse miezul nopții și Daru tot nu adormise. Se băgase în pat după ce lepădase totul de pe el. Avea obiceiul să doarmă gol. Dar când se văzu dezbrăcat, șovăi. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încredere. Jonas era mai curând recunoscător stelei sale, decât propriilor lui merite. Se arătă ceva mai uimit când un negustor de tablouri se oferi să-i dea o sumă lunară, care-l scăpa de grija zilei de mâine. Zadarnic se strădui arhitectul Rateau, care, încă din vremea liceului, îl iubea pe Jonas și steaua lui, să-i arate că acești bani nu-i pot asigura decât o viață decentă, și că negustorul, în schimb, nu avea decât de câștigat. - Voi primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
singurul subiect mereu actual fiind sexul, editorul sfârșise prin a se specializa), îngrijindu-se doar ca reclamele să fie cât mai extravagante și publicitatea gratuită. Îi oferi, deci, lui Jonas, o dată cu secția de lectură, mult timp liber, căruia acesta se strădui să-i afle o întrebuințare. Și așa descoperi Jonas pictura. Pentru prima oară în viața lui se simți cuprins de un zel neistovit, de care nu se crezuse niciodată în stare; începu curând să picteze de dimineața până seara, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
case strâmbe, a unui chip întâlnit în cale. Când începea să se înnopteze, nu făcuse nimic. Cea mai mică ispită, jurnalele, o întâlnire întâmplătoare, vitrinele, căldura cafenelelor, îl prindea, dimpotrivă, cu totul. În fiecare seară se culca cu conștiința încărcată, străduindu-se zadarnic să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să picteze, mai bine ca înainte. Zbuciumul era lăuntric, și steaua nu va întârzia să se înalțe, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
meu, curg prin vene lin, fără by-pass. Sunt conciliante, fără resentimente; construiesc cuvinte despre iubire și viață. La tine sângele este îngroșat de ispite și viclenii; curge atât de greu prin venele pline de incertitudini. Oricât de mult te-ai strădui să le schimbi sensul, niciodată nu vor cunoaște calea cea dreaptă pentru că, din păcate, nu știi să contruiești. Te-ncornorezi cu fel de fel de cuvinte împrumutate de la alții care, și ei au copiat la rândul lor, și, niciodată, dar, niciodată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
anunțând începerea liturghiei... Îmbrăcat în haine de sărbatoare, tainicul meu gând îmi cântă o melodie de iubire. Stare 10 Uneori poposim în dreptul unei ferestre să privim înăuntrul ei, curioși. Ne vedem chiar pe noi, deformați, în oglinda ei. Dacă ne străduim să vedem dincolo de ea, putem asista la răstignirea noastră... Nopți de ianuarie În nopțile lui ianuarie cu ger și alunecuș, natura parcă-i moartă, în jur totul stagnează. Afară este liniște, îngerii și-au făcut culcuș Pe-acoperișul lumii, de-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
oameni, cei mai mulți, trăiesc toată viața în cămăruțele cele goale și veșnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunericul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse... Poate cea mai de preț nu ți-o dezvăluie decât moartea, și totuși o dorești cu lăcomia avarului... O fi deșartă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vei tăgădui categoric că ai vrut să dezertezi la inamic... Restul rămâne în sarcina mea... Am să găsesc eu explicații plauzibile în privința rătăcirii tale, noaptea, prin liniile de tranșee pe care nu le cunoșteai... Chiar harta, asupra căreia pretorul se străduiește să-și întemeieze acuzația de spionaj și trădare, cred că am s-o spulber cumva din dezbateri... In sfârșit, trebuie să avem speranță, Bologa! Trebuie! Klapka, vorbind, își trăsese scaunul lângă masă și se așezase. Apostol, calm, în picioare, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ajunge să iubesc un om care mă va detesta curậnd... Mă obișnuisem să fiu o femeie adevarată și să privesc în sufetul fiecărui bărbat ca într-o vitrină. Yon mi se refuza cu încăpătậnare privirii, deși toată ființa mea se străduia din răsputeri să ascundă pasiunea pe care o nutrea pentru el. Exista însă, dincolo de ceea ce nu puteam noi percepe, o nu știu ce forță inexplicabilă mediatoare acestei legături. Numai o pasiune oarbă, unică și neinvincibilă dă prețul adevăratei vieți. Yon întelesese asta
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
școala, sunt convinsă că eu aș fi inventat-o cu siguranță. Îi priveam cu ostilitate pe camarazii mei, dornici mai mult de joacă decật de carte, mă revoltam în sinea mea și-i consideram inconștienți, imposibil de educat, deși mă străduiam din răsputeri să le impun ritmul meu de studiu. Rareori reușeau să mă prindă în mrejele lor și doar vacanțele mă făceau să fiu volubilă, lipsită de griji și, mai ales libertină. - Păpu!... Păpușo!...Păpu !...Cật e ceasul? O fi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
bine fără podoabe, fără pomeni, fără lumậnări arzậnd la creștet și, mai ales, fără rugăciunea cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri să-i facă pe ceilalți frați ai mei să înteleagă ce vrea; orgoliul pe care mi-l afișase ostentativ toată viața vis-a-vis de sfậnta ei religie o împiedica acum să recunoască faptul că înghițise un surogat; și totuși
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
frunză, câtă iarbă, greu și pentru Dumnezeu... Gicu e Îmbrăcat la patru ace, tocmai s-a Întors de la o Înmormântare. Și-a lărgit nodul de la cravată, a agățat haina pe spătarul scaunului, iar acum urmărește cu interes cum Gore se străduiește să nu verse niciun strop pe lângă pahare. Hai că te ții bine, nici mâna nu-ți tremură, Întinerești pe zi ce trece! Așa este, intervine și Sandu, mă uit la el de ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mei nu erau analfabeți. Citeau în stele. Misiunea tuturor utopiilior a fost să rectifice omul. Ce ne făceam dacă Arhimede găsea un punct de sprijin ? Si dacă totul nu este decât un planetar hohot de râs ? Iubirea și arta se străduiesc să facă utopiile locuibile. Important e să-ți primenești din când în când utopiile. Utopiile avortate devin catastrofe. Îndoielile întrețin misterul, nu certitudinile. Stropul de imperfecțiune potențează misterul frumuseții. Fără puțin mister, frumusețea este o eroare. Marii creatori duc nedumeririle
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
una pentru siestă. Numai inteligența ne poate ajuta să ne pipăim limitele. Omul - un amalgam de vulturi și de cârtițe. Farmecul vieții stă, în primul rând, în căutare. De la joc pornește procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este veriga care lipsește, ci aceea care nu se vede. O carte valoroasă este un roi de întrebări. Inteligența nu are limite. Dar nici prostia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că nu avem acces decât la misterele secundare ale vieții. Stăm încremeniți, precum măgarul lui Buridan, între gălețile cu obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele Inchizitor nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta se străduiește să facă absolutul ceva mai comestibil. Omul - un buchet de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe ceilalți. Absolutul poate fi o obsesie. Dar de lux. Talentul artistic se hrănește cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dar nu și obligatoriu. Morala desenează în jurul nostru nenumărate cercuri caucaziene de cretă. Grea dilemă: să ratezi ca Îngerul? Ori să reușești ca Diavolul? Cel mai accidentat drum e spre noi înșine. Freud a încercat să descifreze întunericul din om. Străduiește-te să nu încapi în nici o definiție! Tragedia și mărețiile noastre constau în aceea că ne învârtim printre lucruri finite, dar visăm la cele absolute. De ce murim? Dar de ce trăim? La primele confruntări cu absurdul, viața pare de o inutilitate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. Ideile mari împărtășesc uneori soarta femeilor frumoase a cărora îmbrăcăminte le ascunde farmecul. Circumvoluțiunile - alți muguri de aripă umană. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Fără escaladarea deșertului, nu poți savura voluptatea oazei. Când spargi crusta epocii le furi oamenilor obișnuitul. Învinge gândirea atinsă de entuziasm. Nu te poți lupta cu infinitul. Nu ai de unde să-l apuci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
captivitate, vulturul refuză zborul. Unii s-au întors în copaci. Dar cu automobilul. Nici natura și nici poporul nu și-au semnat capodoperele. Suntem teribil de poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații extreme. Ne străduim să facem din planeta noastră un impresionant cavou. Omul - acest copil problemă al naturii. Se degradează și natura. Începe să semene cu arta modernă. Natura a știut să facă și din ciulini o capodoperă. Cum scoate oare nufărul atâta frumusețe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poluării! Orice izvor este simbolul unei speranțe. După ce i s-a descifrat mecanismul de formare, curcubeul și-a mai pierdut din farmec. Ne purtăm cu natura precum Manole cu Ana. Nici natura nu ne mai poate răbda. Omul modern se străduiește să-i dovedească naturii că eternitatea ei este o himeră. Țărâna mai uită. Zăpada însă păstrează urmele tuturor murdăriilor. Nici cerului nu i-a fost probabil ușor să-și croșeteze cu atâta farmec constelațiile. Bălegarul poate deveni parfum, dar numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe Ioana d’Arc, pentru că ea începuse să asculte numai de Dumnezeu. Sacrul poate fi cărarea vieții spre sens. Scrisul nu este gratuit. Cum ar fi arătat lumea fără Biblie? Vameșii cerului nu ne răscolesc decât bagajele sufletului. Religiile se străduiesc să transforme iluziile nemărginirii în speranțe. Fără religie, am ajunge pe drumuri. Să ne rugăm deci pentru sănătatea lui Dumnezeu. Dorințele mele se odihnesc, probabil, pe biroul îngerului păzitor care m-a luat în dotare. Ateii nu sunt zguduiți de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]