6,816 matches
-
întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
descărcat furia, s-a cufundat în tăcere. Dna Boeru locuia la periferia Münchenului. Cînd am ajuns i-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, gîndindu-mă la remarca făcută de Hannah Arendt despre "banalitatea răului..." Peste cîteva clipe pătrundeam în strălucirea nopții Münchenului reconstruit, cu mii de mașini de lux purtînd plăcuțe cu numere de înregistrare autohtone și străine, cu cafenele și berării inundate de lumina multicoloră a reclamelor și oameni bine îmbrăcați așezați la mesele de pe trotuare. Acesta era confortul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stagnante, corupte și, În orice caz, necorespunzătoare misiunii statului modern. Războiul și ocupația au spulberat aceste iluzii - cel puțin pentru electorat, dacă nu și pentru intelectuali. În lumina crudă a păcii, compromisurile terne ale democrației constituționale au căpătat subit o strălucire nouă. Desigur, În 1945, cei mai mulți erau dornici de progres social și reînnoire, Însă numai prin reforme politice stabile și familiare. Dacă primul război mondial s-a dovedit un factor politizant și radicalizant, al doilea a avut exact efectul contrar: oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie decât să redai pământul poporului și În câțiva ani Fericirea va fi lege supremă, iar Bucuria, orizontul zilnic”. Sentimentele comunistului Éluard se regăseau chiar la intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însăși Întruchiparea acestor virtuți), era un produs pur hollywoodian. Însă, pentru prima generație de spectatori englezi, filmul a rămas multă vreme expresia cea mai autentică a imaginii de sine și memoriei naționale. Filmele americane fascinau nu numai prin luxul și strălucirea pe care le infuzau În lumea cenușie În care erau vizionate, ci și prin „calitatea” lor. Erau bine făcute, pe o peliculă inaccesibilă ca preț producătorilor europeni. Nu erau Însă filme de „evaziune”, precum fanteziile romantice sau comediile „țăcănite” din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mare tiraj erau dictate de gustul londonez. Cum britanicii aveau deja o reputație solidă de design anost și execuție jalnică, aceasta era o surpriză, o inversare tinerească a ordinii firești a lucrurilor, care s-a dovedit efemeră. Însă cu strălucirea ei iluzorie, „Swinging London”, cum o numea revista Time În aprilie 1966, a marcat o epocă. În 1967, În capitala britanică existau peste 2.000 de prăvălii autointitulate boutiques. Majoritatea nu făceau decât să imite magazinele de pe Carnaby Street, perimetru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uităm, Hrușciov) conducea Încă treburile continentului. Stridența anilor ’60, aerul poseur și complezența narcisistă asociate pentru totdeauna cu acest deceniu sunt, luate la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete și autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
animat de o energie scânteietoare și high-tech care făcea alte orașe europene să pară terne și Învechite. Plină de tineri educați și deschisă la fluxul cosmopolit al culturilor și limbajelor, Londra părea să-și fi recăpătat la sfârșitul secolului XX strălucirea din Swinging Sixties - preluată oportunist de suporterii lui Blair, care au „rebranduit” țara În Cool Britannia. Era Însă doar o poleială. Cea mai aglomerată metropolă europeană avea o piața imobiliară inaccesibilă: șoferii de autobuze, asistentele, Îngrijitorii, Învățătoarele, polițiștii și chelnerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
menționată mai sus numai la fratele de sânge sau numai la familie, ci îi dă o accepție mult mai vastă. Ea îmbrățișează pe toți fiii Neamului nostru. Numai atunci legea devine o forță creatoare a Neamului și duce la marea strălucire națională. Din fiecare cetățean trebuie să emane acel spirit de jertfă și dăruire, dusă până la sacrificiu, ca o reacție conștientă și constructivă întru împlinirea unui ideal măreț: dragostea de Neam și iubirea de Dumnezeu. Nu bogățiile pământești, nu iubirea de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber, voluntar și nelimitat în această luptă de a sluji Neamului și lui Hristos. El veghează la destinul Patriei scrutând orizontul pentru ziua de mâine. El apără linia de viață a neamului și strălucirea lui în marea familie a popoarelor lumii dar nu oricum, prin terorism și crimă. După tragedia prin care am trecut până și după 23 august 1944, pe care nu trebuie să o uităm, legionarii au dat cel mai mare și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o "poezie a enunțării". *6 În afară de aceasta, imaginile artistice nu trebuie confundate cu imaginile concrete, senzuale, vizuale. Sub influența lui Hegel, unii esteticieni din secolul al XIX-lea, ca Vischer și Eduard von Hartmann, au susținut că orice artă este "strălucirea sensibilă a ideii", în vreme ce altă școală (Fiedler, Hildebrand, Riehl) vorbea despre artă ca "pură vizibilitate".*7 Dar multe opere liberare mari nu evocă imagini senzoriale sau, dacă le evocă, o fac numai incidental, ocazional și intermitent. *8 În descrierea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mâna în șold, este evidentă o anumită înclinație spre anecdotă în acest ronde-bosse în bronz. În sculptura din 1909 s-a schimbat 1) suportul, nu mai este vorba din bronz, ci de marmură, ceea ce conferă o paliditate spiritualizată și o strălucire aparte chipului, 2) nu mai este vorba de o statuie integrală, nici măcar de un bust, orice urmă de corporalitate a dispărut pentru a lăsa locul chipului, un chip care se desprinde din blocul de marmură 3) sensul anecdotic a dispărut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parcă sub impresia unei viziuni. Similitudinea provine din acest joc între postura mondenă, voit degajată și un fond axios, decelabil în privirea ambilor artiști. De fapt, cu Autoportretul din 1905 (ulei), chipul lui Luchian dobândește o notă suplimentară, gravă, o strălucire aparte, mărturisind o circumscriere tragică a existenței sale. Privirea concentrată, pătrunzătoare a pictorului te fixează cu energia unei somații, ceva s-a schimbat și în jocul între lumină și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină lansată într-un sprint către o țintă imprecisă. Tensiunea dramatică dintre cele două personaje rezidă în alerta unuia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe chipul pe care trăsăturile schițate abia-l disting de blocul de piatră neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept, de o manieră personală, recuzita picturii simboliste germane, din care cea a lui Böcklin sare în ochi. Această pictură sumbră pentru care elocventă este celebra Insulă a morților (1880) este părăsită de pictor, care aderă la temperatura pastelului, la strălucirea tonurilor mediteraneene, de unde-și datorează și titulatura de "colorist". Culorile ies din spectrul naturalului pentru că Loghi pare să rupă contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un hors texte pictural, ci se integrează compoziției ca și titlul aurit, de o grafie rafinată, similară celor ale tablourilor lui Von Stück și Klimt. Actul de cruzime, circumscris unei senzualități morbide, are fie ca fundal, fie ca suport luxura, strălucirea celor lumești, delectabilul pletoric al bogăției, complement industrios al supliciului. Așa cum în tablourile lui Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fie ca suport luxura, strălucirea celor lumești, delectabilul pletoric al bogăției, complement industrios al supliciului. Așa cum în tablourile lui Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luxura, strălucirea celor lumești, delectabilul pletoric al bogăției, complement industrios al supliciului. Așa cum în tablourile lui Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul hieratic al icoanelor bizantine, unde frumusețea nu se vădește în particularitățile fizice, primând relevanța spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu reprezintă un transfer de responsablitate, ci o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primă monografie a operei pictoriței, descrie de o manieră sensibilă efectul pe care această seră pictată îl are asupra lui. Plafonul salonului reprezintă o țesătură foliară de o artă rafinată, unde păsări, asemănătoare celor din arta persană, fac să țâșnească strălucirea și varietatea coloritului. Deasupra panourilor, fine și visătoare tinere se înalță asemeni unor mari flori de-a lungul zidurilor pe care le decorează. (...) Ele însele sunt frumoase fructe de carne, nutrite într-un climat blând pentru a încânta jocurile unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ministerul Cultelor îi cumpără câteva lucrări, printre care și un tablou reprodus în revistă, O elegantă descinzând din trăsură, pictat la Paris în 1911. Desigur, eleganta este tot o pariziană. Emilian Lăzărescu este interesat de evenimentele mondene, de o anumită strălucire a luxului din high society. Una dintre temele predilecte pe care le abordează pictorul este balul. Balul operei, (semnat stânga jos cu brun, ulei pe lemn, pe verso "Femeie în fotoliu", 31x19,5 cm), La bal (ulei pe carton, 11
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]