6,823 matches
-
înaintând călăii înarmați cu cuie; îl întindeau pe Iisus pe cruce, în mijlocul sfintelor femei care izbucneau în lacrimi. Baraba, și atât hoțul bun, cât și cel rău erau acolo. Atunci din toate părțile nu erau decât hohote de plâns, gemete, strigăte jalnice. La ieșire erau căutați jidanii pentru a fi făcuți bucăți. Regii care au asistat la aceste reprezentații, precum Filip-August, Ludovic VIII, Filip cel Viteaz, Filip cel Frumos, Filip de Valois, sunt cei care au acționat cu cea mai mare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintre ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în teatrele noastre? Nu poate fi arătată aici decât o acțiune, în timp ce în natură există aproape totdeauna mai multe în același timp, ale căror
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiece moment, gestul nu răspunde vorbirii?" De aceea Diderot atribuie o putere imensă performanței actorului. "Ce anume ne impresionează în spectacolul omului animat de vreo mare pasiune? continuă el puțin mai departe. Discusurile sale? Uneori. Dar ceea ce emoționează totdeauna, sunt strigătele, cuvintele nearticulate, glasurile întretăiate, câteva monosilabe care scapă la intervale, un fel de murmur din gât, printre dinți. Violența sentimentului tăind respirația și aducând tulburarea în minte, silabele cuvintelor se separă, omul trece de la o idee la alta; începe o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la rândul lui. Obișnuit cu lumea, pătrunzând în multe din secretele sufletului omenesc, îi stăpânește multiplele grimase. Ceea ce este natural în teatru este culmea artificialului. Totul este studiat, în arta comediantului, expresia figurii, gesturile și atitudinile, timbrul și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul, aceste accente atât de plângărețe, atât de dureroase, pe care mama aceasta le smulge din măruntaiele ei, și din cauza cărora ale mele sunt atât de profund zguduite, nu sentimentul prezent
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asta înseamnă că el se ascultă în momentul în care te tulbură și că tot talentul lui constă nu în a simți, cum presupunem, ci în a reda atât de scrupulos semnele exterioare ale sentimentului, încât ne-ar putea înșela. Strigătele durerii sale sunt notate în urechea lui. Gesturile disperării sale sunt din memorie, și au fost pregătite în fața unei oglinzi. El știe momentul precis în care își va scoate batista și în care îi vor curge lacrimile; așteptați-le la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au dus limbajul mâinilor până la o perfecțiune despre care este imposibil să ne facem vreo idee în funcție de ceea ce oratorii noștri știu să facă în acest domeniu. Se pare că nu am păstrat din întregul limbaj de acest gen decât un strigăt nearticulat, vreau să spun capacitatea de a gesticula, fără să știm să dăm acestei gesticulări o semnificație exactă, nici să legăm gesturile între ele, astfel încât să le facem să exprime, nu numai un gând izolat, ci un sens cu continuitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recunoașterea în Shakespeare a unui mare precursor. Sub influența combinată a Germaniei contemporane și a Angliei elisabetane se elaborează, în Franța, teoriile despre drama romantică ce păstrează totuși acesta este specificul Romantismului francez , spiritul Iluminismului. Dovada acestui fapt o reprezintă strigătul plin de orgoliu al tânărului Musset (1810-1857), care nu și-a făcut încă debutul pe scenă: "Je ne voudrais pas écrire ou je voudrais être Shakespeare ou Schiller!"70Astfel începe o nouă fascinație pentru literaturile nordului, în timp ce până atunci, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a trecut cu o pudibonderie și o jenă destul de nostime. În sfârșit în 1829, datorită lui Shakespeare, ea a pronunțat vorba cea mare, spre spaima și starea de leșin a celor slabi de înger care au scos în ziua aceea strigăte prelungi și îndurerate, dar spre satisfacția publicului care, în marea lui majoritate, obișnuiește să numească o batistă: batistă. Cuvântul a fost folosit; ridicol triumf! Ne va trebui câte un secol pentru fiecare cuvânt real introdus pe scenă? În fine, se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
când vede umbra acelui Banco, a cărui asasinare a ordonat-o acum o oră, luând la masa regală locul ce-i este rezervat lui, regelui Macbeth. Care vers, ce cuvânt poate completa cu ceva frumusețea unei astfel de exprimări? Este strigătul inimii, și strigătul inimii nu admite inversiunea 87. Oare pentru că face parte dintr-un alexandrin admirăm noi ceva de genul: Soyons amis, Cinna (Să fim prieteni, Cinna) ; sau vorba Hermionei către Oreste: Qui te l'a dit? (Cine ți-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acelui Banco, a cărui asasinare a ordonat-o acum o oră, luând la masa regală locul ce-i este rezervat lui, regelui Macbeth. Care vers, ce cuvânt poate completa cu ceva frumusețea unei astfel de exprimări? Este strigătul inimii, și strigătul inimii nu admite inversiunea 87. Oare pentru că face parte dintr-un alexandrin admirăm noi ceva de genul: Soyons amis, Cinna (Să fim prieteni, Cinna) ; sau vorba Hermionei către Oreste: Qui te l'a dit? (Cine ți-a spus asta?) Remarcați
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o pasăre, care și-a închis deja un ochi, începe să-l închidă și pe cel de-al doilea. Iată cum definește el, în "Teatrul cruzimii", acest spectacol complet: "Orice spectacol va conține un element fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ti). Izvorul principal din care cunoaștem aceste spirite rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli. 3) Gidimxe "Gidim" - demon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rândurile 194-197): șIatăț, eu am Împlinit lucrarea pe care mi-ați cerut-o. Voi ați ucis un zeu dotat cu inteligență. Eu am Înlăturat munca voastră grea șșiț am pus asupra omului povara voastră. Voi ați mutat șastfelț asupra umanității strigătul șde intoleranțăț. Am ridicat jugul vostru șși am readusț pacea. b) Revolta omului Împotriva muncii: păcatul originar și pedeapsa În izvoarele mesopotamiene, ca și În cele biblice, tabloul creării omului este urmat de revolta Împotriva creatorului: În cazul izvoarelor mesopotamiene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și altceva: a găsi un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția uitată a națiunilor lor. Redescoperirea acestei măreții trecute a devenit un strigăt de luptă în bătălia pentru a învia. Romantismul, democrația și naționalismul au devenit inseparabile în acestă perioadă. Acesta a fost "spiritul Vormärz" în Germania. În restul Europei, naționalismul lui Giuseppe Mazzini și cel al lui Jules Michelet le-au exaltat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au manifestat (deloc surprinzător) la cea de a cincizecea aniversare a înfrîngerii celui mai malign naționalism dintre toate, nazismul german. Un editorial apărut în revista "Time" a făcut un cometariu interesant: tendințele care au dus la apariția nazismului au fost "strigătele de război naționaliste, egotismul și sentimentalismul romantismului european din secolul al XIX-lea, care și-au găsit finalul fatal în nazism și fascism"9. O asemenea analiză nu este în zilele noastre prea folositoare. Trăsăturile naționale nu vor dispărea indiferent
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate frapantă. Tudor Vianu își amintea că opera lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a sfîrșitului de veac. Înstrăinarea și prestigiul scăzut al literaturii române îi deranjau pe tinerii intelectuali. Limba română literară fusese reconstituită nu cu multă vreme în urmă, făcînd dificilă crearea unor opere importante. Intelectualii erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga: "Studenții susțin că ești agent plătit al evreilor". După care Pârvan conchidea: "Generația noastră nu ne mai înțelege"125. În decembrie 1924, în timpul "Celei de a Doua Vacanțe Naționale Studențești", profesorii au ieșit din sălile de curs în strigăte puternice de Jos jidanii!. Iorga s-a simțit rușinat. Scenele acestea se desfășuraseră înainte de vizita profesorului universitar francez Mario Roques, ale cărui conferințe erau "deocamdată tolerate"126. O dată cu trecerea timpului, mult prea multe universități erau ocupate de forțele militare, și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Maniu au fost și ei invitați la această întrunire de la Palat. Regele Ferdinand a refuzat să-i primească împreună pe Iorga și pe Maniu, consultîndu-i separat. După ce toată comedia aceasta a luat sfîrșit, liderii politici au putut auzi pe străzi strigătele vînzătorilor de ziare făcînd reclamă edițiilor speciale care anunțau formarea guvernului Averescu. Guvernul Averescu a fost o "interpunere" plasată de Brătianu în vidul de putere pînă cînd el și Sistemul său liberal aveau să-și recapete suflul. Instituțiile liberale și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1930 și în 1931, "Ziua studenților" (comemorarea grevei studențești din 1922) a fost sărbătorită așa cum trebuie, cu un substrat antiguvernamental. Sloganul era "Trăiască Cuza!" La 13 martie 1931 (aniversarea zilei de 13 martie 1906), demonstrația s-a încheiat cu aceleași strigăte de "Trăiască Cuza!" În ciuda reconcilierii sale cu Iorga, Cuza nu avea o influență restrictivă. Cu toate acestea, în 1931, atunci cînd Iorga le-a cerut trupelor să facă uz de arme la nevoie ca să stăvilească violența studenților, ziarele antisemite l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
membri ai propriului cuib legionar al lui Stelescu, au hotărît să inițieze o "acțiune directă": au năvălit în camera spitalului, l-au hăcuit cu topoarele, au dansat purtînd în mîini hălci din trupul acestuia, după care s-au îmbrățișat, scoțînd strigăte de bucurie. Conform tradiției, s-au predat ca să-și "ispășească" crima. În închisoare, ei au devenit o altă legendă legionară, "Decemvirii", "cei zece"15. Între timp, Războiul Civil din Spania, repetiția generală a celui de al Doilea Război Mondial, continua
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la efervescența senzației de a fi cu toții umăr la umăr. Mulțimile i-au administrat regimului cea mai gravă insultă: acesta nu reprezenta nimic pentru ele, nesocotindu-l nici măcar subiect de batjocură. Mulțimea a mărșăluit pe lîngă Palatul Regal, cîntecele și strigătele pătrunzînd pînă în apartamentele lui Carol și stîrnindu-i sălbatic gelozia. Oricît de incredibil ar putea părea, Carol și-a dorit întotdeauna să fie ceva în genul lui Codreanu; în ciuda pateticei sale corupții, el și-a dorit întotdeauna să fie iubit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
27). Grecii serbau și ei cu bucurie recolta strugurilor. Homer relatează în Iliada că Vulcan, zeul focului și al armelor, a gravat pe scutul viteazului Ahile scene din culesul viilor pe care le descrie după cum urmează: Este vremea culesului viilor: strigăte de bucurie, fete îmbujorate purtând în coșuri frumos împletite fructul cel dulce. În mijlocul adunării vibrează acordurile vii ale unei lire maiestuos mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
după cum urmează: Este vremea culesului viilor: strigăte de bucurie, fete îmbujorate purtând în coșuri frumos împletite fructul cel dulce. În mijlocul adunării vibrează acordurile vii ale unei lire maiestuos mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează în jurul lui. La romani, culesul viilor era un pretext de sărbătoare continuă, manifestări zgomotoase și deșuchiate, adevărate Saturnalii. Închinate lui Saturn, zeu popular al semănăturilor și al viței de vie, Saturnaliile se desfășurau între
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]