6,840 matches
-
realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul râu și ultimul uscat sterp, ajungem în sfârșit pe Gange, unde Tunetul, forța supremă a fertilității, care poate readuce viața în tărâmul pustiu, rostește cele trei porunci : "dă, ai compasiune, ține-te în frâu". Toate trei sunt încălcate, drept care ne găsim pe ultimul țărm, împreună cu poetul, care are dinainte marea primordială, dar nu se poate bucura de ea. El privește înapoi, într-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
față este părintele poeziei contemporane. The Waste Land e Biblia poeților de azi, chiar dacă ei fug de concentrarea lui Eliot pentru a ne oferi o claritate disperată. Nimic din ce e poezie nu-i este străin celui care a scris Tărâm pustiu. Ubicuu, de neînlăturat, detectabil în orice vers, Eliot este mereu cu noi. 3.2. T.S. Eliot: Tradiția bucuria secretă a poetului modernist Creația lui T.S. Eliot a acoperit o perioadă care a trecut de la multele curente mai mult sau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Afirmația că orice critic are dreptul să se maturizeze și să se contrazică trebuie că a descumpănit pe mulți impătimiți ai "corelativului obiectiv" ori ai "disocierii sensibilității". Creator al poeziei moderniste, cel care a introdus Fluxul conștiinței în poezie, publicând Tărâm pustiu în același an cu Ulysses de Joyce (1922), Eliot este inovatorul absolut. Niciodată după el poezia nu s-a mai putut scrie cum se scria înainte. Tărâm pustiu este încă un poem de referință absolut, el poate fi considerat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al poeziei moderniste, cel care a introdus Fluxul conștiinței în poezie, publicând Tărâm pustiu în același an cu Ulysses de Joyce (1922), Eliot este inovatorul absolut. Niciodată după el poezia nu s-a mai putut scrie cum se scria înainte. Tărâm pustiu este încă un poem de referință absolut, el poate fi considerat Magna Charta poeziei livrești și eliptice. Notele de la sfârșitul poemului consemnează sursa tuturor citatelor incorporate, care sunt departe de a fi puține la număr. Interesant, însă, este că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a înconjura poemul cu o aură de literatură din toate timpurile, sporind orgoliul poetului cu un aer de prefăcută modestie: mulți au scris și totuși ce puține scrieri rămân cu adevărat în amintire și schimbă cursul poeziei, al literaturii. Tărâm pustiu e manifestul secolului XX; el a schimbat nu numai statutul poetului, ci și pe cel al lectorului. Avem de-a face cu gândurile unui presupus erou, care străbate anevoie țara stearpă a lipsei de afecțiune și apropiere. Imaginile pornesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hârtiei. Semnele așternute prin scris descriu progresul societăților omenești către acel maelstrom al sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care...) "Înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (cum definea Eliot iubirea în Tărâm Pustiu) se desprinde de sex, iar trupul se topește într-un suflet tandru, imaterial. Tradiția basmului cu Făt Frumos își pierde prin urmare sensul: poemele acestea văd dragostea ca pe o "fugărire mecanică" (Vezi cum se leagă...) O fată se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final întrebarea dacă nu cumva Fleur Adcock scapă de fapt acestei definiții și pornește pe un drum încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism Născut în 1931 (la nouă ani după publicarea poemului Tărâm Pustiu), Alan Brownjohn este tipul poetului de După Modernism, După Eliot, pe scurt Desperado. El are o sensibilitate intensă și retrasă. Cuvintele sunt mai zgârcite în imagini decât ar fi putut însuși T.S. Eliot să prevadă. Scrie versuri aparent plate, adunând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ca orice bun artizan al cuvântului. Alan Brownjohn are o gramatică a sensului. Povestea e simplă: o fată părăsită vrea dar nu poate să uite, în clipa de față bărbatul fiind (tipic pentru Brownjohn) absent. E aici un ecou al Tărâmului Pustiu (Eliot), unde, în grădina cu zambile, bărbatul e împietrit. La Eliot însă ambii simt nefericirea, chiar dacă le e imposibil să comunice. Pentru Brownjohn ca pentru toți poeții Desperado intensitatea trăirii e solitară. Fata e părăsită, bărbatul e acuzat în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fugit Și m-am golit de lacrimi În marginea unei mări cu străzi și ziduri de cărămidă Lângă dealul de stele înfrigurat. Larkin descoperă concentrarea, sensul multiplu. Zece ani mai târziu, a apărut The Less Deceived (1955). Intrăm pe un tărâm de experiențe mai sugestive, mai aproape de ce simțim noi înșine, mai autentice, mai captivante. Într-un album cu fotografii găsim imaginea de copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? EF. Sigur că mi-au plăcut enorm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Creezi un tărâm al memoriei plin de istorii. Scrii cu inteligența (înțelegerea) ori cu sufletul (percepția lirică a lumii)? GS. Sper că scriu în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de nebunie. Sunt întruchipări ale frumuseții răpitoare ce ademenesc prin farmecul lor ispititor. Sunt reprezentate ca dansatoare, cântărețe, sunt curtezane cerești, apărute din oceanul primordial agitat de zei și de demoni. Ele îi însoțesc pe cei căzuți în lupte în tărâmul veșnic. Unele poartă nume Urvasi, Vilasini. Kali sau "zeița neagră" are multe fațete, este înfățișată ca având patru brațe, are 100 de nume. Este soră și mamă, iubită, prietenă, diavol și monstru. Simbolizează distrugerea, răul, ghinionul și, unde apare ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scenă de capă și spadă. Jacques Harlay a fost un alt militar spre care s-a îndreptat dragostea reginei de Navarra, și acesta era tot în anturajul fratelui ei preferat. Viața aventuroasă a reginei de Navarra a continuat și pe tărâm politic, a fost luată ca ostatică în Franța, fiind șantajată de rudele ei să-l determine pe soțul ei, Henric de Bourbon, să fie aliatul Franței. Familia navarreză s-a reconstituit și Margot și-a pus talentul în slujba creării
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de viață împlinită, fericită, ci îi pune în situații de incertitudine, de căutare, de dorință de cunoaștere, de aspirație la perfecțiune și ating un plus de cunoaștere care-i separă de cei din jur. Tinerii se iubeau predestinat, încă de pe tărâmul visului vegheat de zeițe. Baoyu, (Cristalul sclipitor), fiul lui Jia Zheng, este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate, care, spune legenda, s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de zeițe. Baoyu, (Cristalul sclipitor), fiul lui Jia Zheng, este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate, care, spune legenda, s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora ajunge prin vis. Aflându-se în apropierea zeiței Jing Huan, în vis, Baoyu o roagă să-i spună numele zeițelor nemuritoare; nu i le-a spus, în schimb află secretele iubirii în compania zeiței Keqing cu care s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Lui Dimitrie Stelaru i se acordă o atenție deosebită. După o prezentare entuziastă făcută de Eugen Jebeleanu, unde este caracterizat drept „prieten al fantomelor din vis, mâhnit - dar și lipsit de gravitate - pelerin al singurătăților stranii, familiar al demonilor de pe tărâmurile lui Edgar Allan Poe”, Stelaru va figura frecvent la rubricile „Poeții tineri” și „Cartea cu poezii” (Icar, Drumuri fără drumeți, Cadavrul de aur, Omul nou, Cei trei, Dinspre vest, Orbi ș.a.). E de semnalat inițiativa redacției de a alcătui periodic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
condițiilor de viață și a îmbunătățirii asistenței medicale. Crește populația pe întreg globul. Cu începere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o consecință a industrializării, urbanizării, creșterii nivelului de trai și apoi a altor succese pe tărâmul ocrotirii sănătății, mortalitatea a început să coboare în țările considerate astăzi dezvoltate. Abia după un oarecare interval a fost antrenată și natalitatea într-o tendință descendentă. Între cele două războaie mondiale ambii indicatori tind să se stabilizeze și să evolueze
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Elegii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț lângă fereastră narează astfel de întâmplări, pe care spiritul de dreptate al autorului nu le poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume, Tărâmul izvoarelor și Pinii de pe Golna, rememorează secvențe legate de viața aromânilor din Turia, ciclul continuând cu Pe muntele Ebal (1990), Steaua câinelui și Străinul de la miezul nopții, dedicate perioadei cele mai zbuciumate - detenția și trecerea prin închisorile morții de la Aiud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
înmormântării lui Lucian Blaga, ca și bunei și tandrei Nicanora, care se stinge bolnavă de cancer. Literatura gulagului și a detenției își găsește în memorialistica lui M. o reușită de excepție. SCRIERI: Ortodoxie păgână, București, 1941; Țărâna serilor, București, 1967; Tărâmul izvoarelor, București, 1968; Reminiscențe, București, 1969; Trecerea pragurilor, București, 1972; Elegii, București, 1975; Nimburi, Cluj-Napoca, 1977; Pâinile punerii nainte, Iași, 1979; Frumoasa risipă, Cluj-Napoca, 1980; În lumina înserării, București, 1982; Înstelatele oglinzi, Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
TR, 1967, 24; D. Țepeneag, „Țărâna serilor”, GL, 1967, 30; Mircea Tomuș, „Țărâna serilor”, ST, 1967, 9; Adrian Marino, „Țărâna serilor”, VR, 1967, 10; Nicolae Manolescu, „Țărâna serilor”, CNT, 1968, 2; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 113-119; Dumitru Cesereanu, „Tărâmul izvoarelor”, TR, 1969, 13; Lucian Raicu, „Tărâmul izvoarelor”, RL, 1969, 19; Dumitru Micu, Reminiscențe, RL, 1969, 28; Mircea Vaida, Sub semnul mitului, TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
GL, 1967, 30; Mircea Tomuș, „Țărâna serilor”, ST, 1967, 9; Adrian Marino, „Țărâna serilor”, VR, 1967, 10; Nicolae Manolescu, „Țărâna serilor”, CNT, 1968, 2; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 113-119; Dumitru Cesereanu, „Tărâmul izvoarelor”, TR, 1969, 13; Lucian Raicu, „Tărâmul izvoarelor”, RL, 1969, 19; Dumitru Micu, Reminiscențe, RL, 1969, 28; Mircea Vaida, Sub semnul mitului, TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș, IL, 1970, 4; Vasile Igna, „Trecerea pragurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
CNT, 1968, 2; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 113-119; Dumitru Cesereanu, „Tărâmul izvoarelor”, TR, 1969, 13; Lucian Raicu, „Tărâmul izvoarelor”, RL, 1969, 19; Dumitru Micu, Reminiscențe, RL, 1969, 28; Mircea Vaida, Sub semnul mitului, TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș, IL, 1970, 4; Vasile Igna, „Trecerea pragurilor”, TR, 1972, 41; Mircea Iorgulescu, „Trecerea pragurilor”, LCF, 1972, 47; Cândroveanu, Alfabet, 130-136; Aureliu Goci, „Elegii”, CRC, 1975, 22; Lucian Raicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]