9,918 matches
-
relevante în legătură cu pedepsele și cu contextul aplicării lor: • Să se recurgă la pedeapsă doar atunci când comportamentul indezirabil este persistent și nu lasă loc alternativei. • Pedeapsa trebuie utilizată doar pentru înăbușirea comportamentului perturbator. Pedeapsa ar trebui să fie cât mai apropiată temporal de infracțiune. Recursul la pedeapsă trebuie să fie deliberat, și nu sub semnul emoției sau al unor impulsuri necontrolate. • Foarte util ar fi dacă elevul ar putea conștientiza mai întâi amenințarea recurgerii la pedeapsa respectivă, deoarece aceasta i-ar oferi
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
elevi să nu se rănească, profesorul va trebui să aibă grijă ca durata de timp cât consecințele acționează să fie limitată (de exemplu, dacă elevii strică televizorul, este bine să fie privați un timp de utilizarea lui, dar dacă durata temporală se prelungește, se vor obișnui fără televizor sau vor ajunge la concluzia că profesorul se răzbună în mod deliberat pe ei, ceea ce le va trezi resentimente nedorite); reiese că durata funcționării legii consecințelor naturale este decisivă pentru eficiența acestui tip
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
temporalității este chronosul aristotelic, sussesiune de momente, număr al mișcării după anterior și posterior și reprezentare cronologică În sensul ei cel mai propriu. El va fi preluat comentat de unii gânditori ai evului mediu și va fi Înțeles ca elementaritate temporală ramificând timpul ciclic și timpul linear ca reprezentări derivate. Un alt mod al temporalității renunță la succesiunea de acum-uri și pune accentul pe kairos ca Înțeles al clipei singulare și decisive. Acestor moduri li se adaugă distincția dintre illud
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
sau mai puțin legate de caracteristica stării prezente) este o operație logico-spirituală cu caracter eliberator, care slăbește tensiunea constrângătoare a prezentului în beneficiul defrișării unui teritoriu imprevizibil prin excelență, care deschide spre viitor. În strânsă relație cu această eterică dimensiune temporală, conceptul libertății definește condiția umană, adică revelează spiritul etern-căutător și niciodată predeterminat al evoluției vitale. Sondarea de sine devine aici mijlocul optim al descoperirii propriilor posibilități, iar, cu cât acest sector al virtualului divers este mai cuprinzător, cu atât terenul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
asimilare ce instituie mai întâi o manieră de a fi, pentru ca apoi să dea sens și determinare relațională faptei. Am putea relua o paralelă care s-a întrebuințat, cea între evoluția societății și evoluția individului, pentru a puncta reperele (ipostazele temporale) ale dezvoltării conștiinței de sine și pentru a vizualiza harta schematică a mișcării spiritului. Reflexivitatea, în virtutea acestei similitudini, imită mecanismele sociale de reglaj și adaugă în plus libertatea unei interiorități interesate de secretul personal. De aceea educația vizează în produsul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiinței de sine care o transformă pe aceasta în vector intențional al evoluției individuale, în factor de replicare a voinței, adică în principiu regulativ de canalizare a "energiei" psihice. Dacă există o instanță a alcătuirii omenești care unește tripla dimensiune temporală (legând trecutul de prezent și viitor), aceasta este funcția reflexivă. Ea face apel la tot ceea ce este dotație sau informație stocată în memorie și extrage de aici reguli pentru folosul prezentului și pentru prelungirile proiective ale acestuia (adică pentru viitor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în elementul caracterizant al praxisului și care orientează astfel dubla contribuție noțională în interpretarea unei deserviri semantice ce oglindește fidel realitatea. Componenta intelectuală este pusă în slujba dimensiunii evolutive până la fixarea acesteia din urmă în concepte caracteristice, a căror specificitate temporală degajă structuri tipice de spiritualitate. Asemenea categorii funcționează similar existențialelor lui Heidegger și subîntind întreaga activitate cu definiția lor funcțională, indicând care sunt coordonatele după care ar trebui să se miște conduita individuală. Ele sunt un pattern de acțiune și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
zeitgeist, o viziune a unei epoci întregi. Fie că joacă rolul liderului atitudinal, fie că asumă postura secundară a unui simplu membru al corpului social, individul angajat în "reverberații" reflexive contribuie în egală măsură la ordinea universală a perioadei sale temporale, așezând o cărămidă la baza edificiului comunitar (constituindu-se în factorul său coagulant). În materie de cunoaștere și în domeniul liberei relaționări, aportul individual devine ușor grație interacțională, iar forța fiecărei personalități se însumează cu replica ei socială conducând la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
constatative trece prin sesizarea calitativă a tuturor proceselor interioare și nu se oprește decât la granița exteriorizantă a conștiinței obiectelor lumii. Conștiința nu zăbovește niciodată asupra unui tip de cunoaștere care o lasă în penumbra relativismului, în misterul unui context temporal considerat minor. Ea trece cu îndrăzneală epistemologică și cu tensiune cumulativă (care implică angajarea întregului arsenal teoretic la deslușirea propriilor fire constitutive) la explicitarea profilului spiritual. Ea își descifrează alcătuirea și caută un echilibru al tendințelor interioare pentru idealul absolut
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
din decembrie 1989 (atât cât a fost ea), vorbind despre o revoluție spirituală ulterioară (dependentă de revoluția din stradă din decembrie 1989), care a început în primăvara anului 1990, prin redactarea și răspândirea Proclamației, considerată a fi documentul (întârziat doar temporal) spiritual, moral și ideologic al revoluției din decembrie 1989. Ce ar mai fi de spus ar fi faptul că variante ale punctului 8 din Proclamația de la Timișoara au fost aplicate, după căderea comunismului, în țări precum Cehia ori Polonia, dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și respirator. Neurocraniul Neurocraniul este sub forma unui ovoid, mai voluminos în partea posterioară care pentru descrierea anatomică prezintă o boltă și o bază. Neurocraniul este format din 4 oase nepereche: frontal, etmoid, sferoid, occipital și din 2 perechi: oasele temporale și parietale. Oasele care intră în alcătuirea bolții sunt unite între ele pin intermediul suturilor: - sagitală între cele 2 oase parietale - coronară între frontal și parietal - lamboidă între parietal și occipital - solzoasă între parietale și temporale. Baza neurocraniului este formată
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
invers. Pe cît de puțin poate fi concepută o stare totală ca o sumă de stări individuale, la fel de puțin poate fi concepută o stare individuală ca o sumă de elemnete. Caracterul istoric al vieții psihice, dependența sa de anumite condiții temporale apar, potrivit naturii lucrurilor, cel mai evident, în cazul stărilor totale. De aceea, după cum am observat, metoda istorică trebuie să întregească celelalte metode psihologice și psihologia e datoare să folosească ceea ce ne pot învăța istoria culturii și a literaturii. O
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ale acestora. (Psychologie, VI B, 2; E 4) Faptul de a fi resimțit un imbold nu este, în mod necesar, un pur fenomen al trecutului. Deoarece și lingviștii ne învață că un perfectum absolutum mai cuprinde și altceva decît momentul temporal și anume reprezentarea rezultatului, a "ceea ce rămîne, a permansivului" 16. Și Sibbern vorbește, în mod expres, despre bucuria aparte de a te fi sustras unui pericol ori unei ananghii, sau de a le fi învins. Există deci ceva ce păstrăm
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu consideră realitatea ca pe o decădere din veșnicie, ci o priveliște tocmai ca pe un fragment dintr-o curgere eternă. Humoriștii lui Kiekergaard privesc romantic lumea, în amintire, ca pe o lume de vis, prin care putem uita existența temporală ce se scurge neîntrerupt. Există însă o legătură intimă și un schimb reciproc constant între amintire și viață. Lumea amintirii este plină mereu de trăiri furnizate de viața activă, iar aceasta este însuflețită de ceea ce păstrăm în memorie. Amintirea colaborează
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dintre aparatele audio-video are un design menit să încânte ochiul. Înainte să fie funcționale, ele au fost ficționale, produse ale imaginației unui artist. Zappa nu face decât să le așeze în lumină adecvată. Împletind, ca un romancier postmodernist, șase planuri temporale, cu umor, savoare și ceva horror (animațiile în lut ale lui Bruce Bickfordă, Zappa aduce în cadru tot ce prinde în preajmă. Dar nu la întâmplare! De fapt, aici se vede că omul avea mintea anume construită pentru îmbinări perfecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor) al textului, este profund implicat În facerea acestuia...“, scrie Mihaela Cernăuți-Gorodețchi În Poetica basmului modern. Basmul modern nu mai este așadar un basm adresat În exclusivitate copiilor, pentru că apelează la jocuri narative, temporale sau lingvistice uneori destul de dificil de descifrat, pentru că trimiterile la diferite opere literare, aluziile politice și parodierea anumitor personaje reale Îi cer cititorului o anumită cultură. Unul dintre promotorii basmului modern este și Salman Rushdie, un scriitor destul de controversat, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
rol dramatic, ar putea să fie concentrate (scena proiecției bătăliei urmată de cea a Înfruntării propriu-zise). Pe de altă parte, acumularea de detalii concentrice, suprapunerea de fapte concrete și de mărturii ale temei-liant justifică, Într-o anumită măsură, această desfășurare temporală. Timpul interior al conceptului spectacolului, care implică urmărirea punct cu punct a progresiei temei, te ajută să Înțelegi de ce a fost nevoie de o perioadă prelungită de Înlănțuiri și staționări scenice. De ce Tocilescu a lăsat timpul să aibă răbdare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de Gorbaciov în Uniunea Sovietică. În opinia mea, Ivan Szeleny a fost cel care a evaluat în modul cel mai realist căderea regimurilor comuniste. El a argumentat că acest colaps, fără a fi inevitabil, a fost rezultatul prezenței simultane, atât temporale cât și spațiale, a unor factori de natură endogenă și exogenă. Szeleny se referea la declinul economiilor socialiste, la criza ideologică manifestată în rândul elitelor comuniste (care erau divizate între reformatorii cu veleități tehnocrato-meritocratice și vechea gardă aservită dogmelor staliniste
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
face față accentuării inegalităților sociale și a disparităților locale ori inrerregionale a căror intensitate conduce la tensiuni insuportabile care se opun dinamicilor de coeziune și de integrare europeană. Această problematică, care descrie însăși esența dezvoltării, este foarte dependentă de contextul temporal (prosperitate economică sau criză) și nu are soluții clare, deoarece este încadrată de teorii contradictorii. Ar trebui oare favorizată funcționarea spontană a creșterii economice cu mecanismele ei concentrate în poli de dezvoltare în speranța unei eventuale difuzii ulterioare către spațiile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pozitivă dintre gradul vasodilatației musculare și preluarea tisulară a glucozei [129]; s-a demonstrat de asemenea și creșterea semnificativă a diferenței arterio-venoase a glicemiei la nivelul țesuturilor-țintă. Cele două mecanisme, vasodilatația insulino-indusă și extracția tisulară a glucozei sunt corelate și temporal, T1/2 fiind asemănătoare (32 vs 36 min); acest fapt demonstrează că ele sunt legate intrinsec de proprietățile farmacodinamice ale insulinei și acționează sinergic pentru creșterea ratei de utilizare tisulară a glucozei. De altfel, blocarea experimentală a vasodilatației insulinice NO-dependente
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
care două sunt bine argumentate în biologia ultimilor decenii și anume: - izolarea prezigotică (înaintea unirii gameților) ce se realizează prin: - izolare geografică - perimetrul în care specia viețuiește; - izolare ecologică - între specii există diferențe de habitat care se opun hibridizării; - izolare temporală - diferențe în timpul depunerii oălor sau polenizării de exemplu, sau de apariție și manifestare a ruth-ului (perioada de împerechere); - izolare comportamentală - fiecare specie animală are un ritual al împerecherii, întotdeauna specific și caracteristic speciei. Însuși fuziunea gameților este împiedicată de bariere
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
diferențele dintre specii fac imposibilă nu numai încrucișarea între ele ci chiar coabitarea. În sprijinul acestei afirmații vine așa zisa izolare reproductivă, bine demonstrată astăzi, care operează prin două modalități: - izolarea prezigotică (înaintea unirii gameților), determinată de izolarea geografică, ecologică, temporală, comportamentală, la care se adaugă aspecte fizice, chimice și biologice care împiedică unirea gameților de specii diferite; - izolarea postzigotică, ce se traduce prin nesincronizarea materialului genetic, diferit ca program de evoluție și dezvoltare pentru fiecare specie, rezultatul fiind moartea embrionului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a fost un dezastru total, cu distrugerea completă a armatei sale, ceea ce l-a făcut pe Sf. Petre Damian să considere că a fost o pedeapsă divină, datorită violării legii care interzice preoților să poarte arme. În realitate, în calitate de prinț temporal, Papa era obligat să-și apere teritoriul, scoțând astfel în evidență incompatibilitatea gravă între misiunea Papei ca păstor spiritual suprem și datoria pământeană impusă de regalitatea pe care o deținea împotriva canoanelor creștine. „Iată ce stârpituri morale - spune Paulescustăpânite de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
despotismul, toate acestea nefiind altceva decât devieri ale instinctelor, aspecte ce vor fi promovate mai mult sau mai puțin voalat chiar de ereziarhi. Singura acuză ce se putea aduce era incompatibilitatea funcțiilor papale de pastor suprem cu cea de rege temporal, cauză care însă nu este deloc invocată, mai mult ereziarhii vor numi în fruntea cultului lor chiar pe suveranii timpului. Promotorii și inițiatorii protestantismului s-au folosit de unele aspecte conjuncturale, ocazionale, pe care Paulescu le numește aparente, ca pretexte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
educați în spiritul doctrinei creștine (întocmai cum Hristos i-a învățat și format pe Apostoli) și nu orice individ ales pe criterii subiective tocmai de cei care trebuie învățați. - Smulgând biserica din Unitatea Apostolică au încredințat-o nu rareori suveranilor temporali, creând așa zisul Cezaro Papism, așa cum se întâmpla la Mahomedani, unde sultanul era și conducătorul religios al poporului. Această situație avea să se instituie și în biserica ortodoxă rusă unde țarul devenea liderul religios al poporului, situându-se astfel deasupra
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]