7,206 matches
-
vechi au fost preluate și utilizate în vehiculele din generațiile noi, așa de pildă la troleibuzul din Wellington, capitala Noii Zeelande, unde ultima generație a primit componente electrice vechi de 25 de ani. Investițiile în rețeaua aeriană depind de condițiile topografice și constructive ale orașelor. Cele mai ieftine sunt rețelele construite în zone drepte cu construcții apropiate de calea de rulare, unde stâlpii de susținere nu mai sunt necesari, linia de contact fiind susținută de prinderi în pereții clădirilor. Cele mai
Troleibuz () [Corola-website/Science/303651_a_304980]
-
cu certitudine. Această confuzie se datorează în întregime cronicii Liber Pontificalis. Într-adevăr, în această cronică a papilor se menționează: „roman de origine, tatăl Alexandru, din regiunea Caput Taurii” („natione Romanus, ex patre Alexandro, de regione Caput Tauri”). Această indicație topografică se referă la zona apropiată a sfintei Bibiana, la extremitatea celei de-a V-a regiuni Augustea, unde Lucius Statilius Taurus, consul în 44 e.c., a fondat forum-ul și grădinile (horti) sale și care în Evul Mediu a fost
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
aceasta se vede și din faptul că mai adaugă și alți martiri: pe Ermete, pe tribunul Quirin și pe fiica acestuia, Balbina. Problema este a identificării personajelor și nu a faptului istoric în sine a unor martiri. Într-adevăr, indiciile topografice și cele trei nume (Evențiu, Alexandru și Theodolus) regăsite în toate cele patru izvoare (Liber Pontificalis, Martirologiul Ieronomian, Pasiio și Itinerariul Malmesburiense) s-au dovedit exacte, când în 1855, s-a descoperit la km 7, pe via Nomentana, un cimitir
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
publicată în 1247. Geometria a fost esențială pentru topografie și cartografie. Cele mai vechi hărți chinezești existente datează din secolul al IV-lea î.Hr. Abia în timpul lui Pei Xiu (224-271) a fost folosită pentru prima oară pe o hartă altitudinea topografică, un sistem de reprezentare în formă de grilă dreptunghiulară, și utilizarea unui standard de linie gradată pentru distanțe. Urmând o lungă tradiție, Shen Kuo a creat o hartă în relief, în timp ce alte hărți ale sale prezentau uniform gradat, o scară
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
întocmit o hartă cu pătrățele de în 1137, gravată în piatră, fiecare pătrat reprezentând 100 li (aprox. ), și a cartografiat cu precizie conturul coastelor și sistemele hidrografice din China, ajungând până la India . Mai mult decât atât, cea mai veche hartă topografică cunoscută din lume, în formă tipărită, provine din enciclopedia editată de Yang Jia în 1155, care arată vestul Chinei, fără sistemul oficial de grile/pătrate, care a fost caracteristic hărților chineze mult mai profesionist concepute. Deși nomenclatorul (indicele) geografic a
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
în imaginile în infraroșu obținute de Telescopul Spațial Hubble în 1994, și mai târziu a fost observată de sonda "Cassini". Regiunea este plină de dealuri și tăiată de văi și de prăpăstii. Este străbătută în mai multe locuri de caracteristici topografice întunecate: aliniamente sinuoase care seamănă cu creste sau cu fisuri. Acestea pot indica o activitate tectonică, dovada că Xanadu este tânără din punct de vedere geologic. Alternativ, aliniamentele pot fi canale formate de lichide, sugerând un teren vechi care a
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Cassini-Huygens" a concluzionat că aceste caracteristici sunt aproape sigur lacurile de hidrocarburi de mult timp căutate, primele caracteristici stabile de lichid găsite în afara suprafeței Pământului. Unele dintre acestea par să aibă canale cu lichid asociate și se află în depresiuni topografice. În general, observațiile radar "Cassini" au arătat că lacurile acoperă doar câteva procente din suprafața sa și sunt concentrate în apropierea polilor, făcând Titanul mult mai uscat decât Pământul. În iunie 2008, spectometrul de cartografiere vizuală și în infraroșu de pe
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
și Sârbova. La mijlocul secolului al XVIII-lea, așezarea a fost strămutată, în contextul sistematizării tereziene, în partea de nord a satului Chevereșu Mare. Pe harta Griselini, 1774, satul nu mai apare. Pe harta rezultată din cea de-a doua ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, în mijlocul pădurii Chevereș, în stânga drumului care astăzi duce spre tabăra omonimă, este figurată Pojana Botja. Aceasta permite o localizare precisă a vetrei așezării dispărute. Astăzi unul dintre cartierele din Chevereșu Mare poartă numele Bocea.
Bocea () [Corola-website/Science/304088_a_305417]
-
a făcut posibilă observarea directă a proceselor ca eroziunea. Simularea numerică este de asemenea valoroasă pentru a testa faptul că un model particular dă rezultate similare cu un teren real. Procesele de suprafață primare care sunt responsabile pentru cele mai multe caracteristici topografice includ vântul, valurile, eroziunea, mass wasting, pânza freatică, apa de suprafață, ghețarii, tectonica și vulcanismul. Râurile sau corpuri de apă curgătoare, nu transportă numai apă ci și sedimente (scurgere solidă). Apa, curgând mobilizează sedimente și le transportă în aval, fie
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
accentuată a densității, care produce structura caracteristică a ghețarului. Acesta, ajuns la o anumită "masă critică", va începe să se deplaseze lent, dar semnificativ în timp, sub acțiunea greutății sale determinând fisuri sau crăpături profunde în propria sa structură. Structura topografică a reliefului determină viteza de deplasare și forma ghețarului. Dacă panta este suficient de accentuată, apare o așa-numită "limbă a ghețarului", care este partea acestuia care determină "curgerea" sau alunecarea sa. În decursul curgerii sale, ghețarul exercită o puternică
Ghețar () [Corola-website/Science/304240_a_305569]
-
învățămîntul de anatomie la facultatea clujeană, creîndu-i tradiție printr-o școală puternică. La numai un an de profesorat la Cluj a tipărit, în 2 volume, "Manual practic de disecție" și în 1935 a editat "Tratatul elementar de anatomie descriptivă și topografică" (cu aplicații medico-chirurgicale), dedicat maestrului său, Dimitrie Gerota, editat pînă astăzi în mai multe ediții. În cercetarea științifică, V. Papilian s-a ocupat, încă la București, de antropologie, împreună cu profesorul Obreja, iar la Cluj, cu C. C. Veluda, cu care a
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
și evoluția artei sale. Este momentul care va întări tatălui său convingerea, nezdruncinată până la moarte, în vocația de artist a fiului. La aceasta au contribuit și rezultatele obținute de elev în atelierul lui Thomas Malton, autor de acuarele cu subiecte topografice și arhitecturale. În anul 1789 este primit ca elev al școlii de la Royal Academy. Locuiește apoi un scurt timp la Sunningwell, o localitate între Abingdon și Oxford. În anul 1790 expune pentru prima oară. Se oprește în timpul unei călătorii la
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
Narraway, un prieten al tatălui său. În 1792 expune la Academie "Catedrala Malmesbury" și "Panteonul, dimineața, după incendiu". Vizitează Oxford și Kent (1793), iar cu un an mai târziu Peak District și Midlands. Execută, conform tradiției, numeroase desene și gravuri topografice. Nevoia de cuprindere, de confruntare interioară, dorința devoratoare de studiu și examen minuțios a capodoperelor lui Claude Lorrain, Poussin, Salvator Rosa, Van de Velde, Ruysdael sunt definitorii pentru această perioadă. În 1795 William Turner pătrunde în atmosfera artistică din casa
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
motto-uri din "Anotimpurile" lui Thompson, din "baladele lirice" ale lui Wordsworth și Coleridge - volum abia apărut - și din Milton, texte reprezentând aluzii poetice la efectele luminii și atmosferei. În 1799 termină acuarela " Castelul Norham" care, deși tributară manierei peisagiste topografice la modă, se impune prin rigoarea construcției ca o dată importantă în dezvoltarea artei sale. Este frământat de ambiția secretă, apoi din ce în ce mai manifestă, de a-l înfrunta și a-l depăși pe Claude Lorrain. Lucrează febril "marine", castele, peisaje scoțiene sau
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
o câmpie centrală: depresiunile Trikala și Larissa. Are două anotimpuri separate de vară și iarnă; în timpul verii, ploile cresc fertilitatea câmpiilor. Din acest motiv, uneori mai este numită și "coșul de pâine al Greciei". Regiunea este bine delimitată de granițe topografice. Munții Khásia și Cambunian se află în nord, iar masivul Olimp în nord-est. Spre vest se află lanțul montan Pindus, iar spre sud-est lanțurile de coastă Óssa și Pelion. Mai mulți afluenți ai râului Pineios curg prin această regiune. În jurul
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Războieni-Cetate a apărat exploatările de sare de la Ocna Mureș. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei (Sectio 140), realizată la ridicarea topografică din anii 1769-1773 este marcată în felul următor prezența unor exploatări de sare abandonate în zona actualului oraș Ocna Mureș: "Ruiniert, Saltz Gruben, Okne". Localitatea s-a dezvoltat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a început exploatarea organizată a
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
și universitare și anume Profesorul Dr. Doc. Ion Iancu (n. 9 noiembrie 1902, Liești, județul Galați, d. 17 mai 1992, Iași. A urmat studiile de medicină la Facultatea de Medicină din Iași și, în 1930, devine asistent la Laboratorul de Anatomie Topografică, parcurgând apoi toate gradele didactice până la cel de profesor de anatomie. Întors de pe front în 1944, Prof. Dr. Doc. Ion Iancu trece la reconstrucția și reorganizarea Catedrei de Anatomie. Pentru prima dată în istoria Catedrei editează cursuri litografiate cuprinzând toată anatomia
Institutul de Anatomie Iași () [Corola-website/Science/312117_a_313446]
-
că Focul Sfânt nu le arde părul, fața etc. în primele câteva minute după ce a fost aprins, deși mărturiile independente începând cu anii 1855 chiar, sugerează că pretenția nu e credibilă.. Charles Wilson, inginerul britanic care a făcut primul studiu topografic al orașului Ierusalim în anul 1860 considera și el că ceremoniile Luminii Sfinte din Ierusalim cu ocazia Paștelui ortodox reprezintă nu numai cel mai bun argument moral împotriva credinței că locul reprezintă ceea ce se pretinde a fi (anume Golgota și
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
jocul mușchilor cât mai bine redat. Dintre aceștia, cel mai desăvârșit anatomist a fost Leonardo da Vinci, (1452 - 1519). Maestrul său, Andrea del Verrocchio insista asupra necesității studiului anatomiei umane. Astfel, Leonardo devine creatorul iconografiei anatomice moderne și al anatomiei topografice. Studiind și disecând peste 30 de cadavre, efectuează observații amănunțite. Drept rezultat ne-a lăsat peste 750 de planșe reprezentând oase, mușchi, organe, până și secțiuni prin creier; a figurat fătul în uter, mușchii antagoniști ai ochiului, interiorul inimii. El
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
1914, Mârza a fost recrutat în armata austro-ungară și trimis pe front în Galiția. În cadrul luptelor a ajuns până la Riga. În 1916, o dată cu intrarea României în război, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei. La terminarea războiului, Samoilă Mârza era la Trieste, de unde avea să plece la Viena în urma acțiunii de retragere a militarilor români organizată de Consiliul Național Român Central. Ajuns acolo la 6 noiembrie 1918, a reușit să
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
regimentul său în Oldenburg și a fost avansat locotenent, la 21 septembrie 1889. Începând cu 22 martie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. În prima perioadă el a lucrat în serviciul topografic, apoi în serviciul transporturilor pe cale ferată, fiind avansat căpitan la 25 martie 1893. La 2 ianuarie 1894 este mutat în statul major al Corpului IX Armată din Altona. La 9 decembrie 1895 a fost numit comandant de companie în Regimentul
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
și franceză (Paris): Aceste eforturi au fost înalt apreciate de contemporanii lui Pallas și au scos la iveală niște informații foarte prețuite și detailate despre resursele de atunci ale Imperiului Rus. În 1777 Pallas a fost numit membru al secției topografice a Imperiului Rus, în 1782 al consilierului colegial, iar în 1786 - istoriograf în . În anii '80 ai secolului XVIII a lucrat intens asupra codului general al plantelor din Rusia. Din cauza lipselor de mijloace, au fost tipărite doar două ediții ale
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
septembrie 1815 este emis manifestul împărătesc cu privire la încorporarea recruților (cîte o persoană de la fiecare 500 de suflete) și scutirea de serviciul militar a populației din Basarabia și Georgia. La sfîrșitul anului 1816 din poruncă împărătească este creată comisia pentru ridicare topografică a Basarabiei, sub conducerea lui A.O. Kornilovici. În 1817, guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra moșiilor sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe pămînturile stăpînite de mănăstirile închinate din Iași
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
იალბუზი ialbuzi; rusă: Эльбрус. Elbrus este situat în Republica Kabardino-Balkaria din Rusia la aproximativ 11 km nord de granița cu Georgia și la 270 km nord-vest de Tbilisi. Controversa cu privire la situarea lui Elbrus în Asia sau Europa provine de la măsurarea topografică a cartografului suedez Strahlenberg (1676-1747) care a mutat granița inițială dintre Europa și Asia de pe linia cursului Donului la munții Urali. Structura petrografică a lui Elbrus care este un stratovulcan, este alcătuită din dacite și andezite unde în timpul perioadei holocene
Elbrus () [Corola-website/Science/311278_a_312607]
-
este un vârf muntos, cel mai înalt punct topografic al statului american Arizona. Se găsește în comitatul Coconino, la circa nord de orașul Flagstaff. Este o parte a lanțului montan numit Sân Francisco Peaks, care reprezintă astăzi ceea ce a rămas dintr-o stratovulcan, care ar fi explodat circa 1
Vârful Humphreys () [Corola-website/Science/311340_a_312669]