8,428 matches
-
drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele de alint a luat forma sub care majoritatea o cunoșteau. Suferindă, tulburată de sinuciderea unicului fiu, a murit pe drum, chiar imediat după ce ieșise din cimitir, venind de la cealaltă soră a mamei, Natalița. Din 14 frați câți au fost, au mai rămas, iată, doar trei, ea, nenea Toma și nenea Sabin. E
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dușul, ci lăsând apa să năvălească din robinet direct În cadă. Nu s-a gândit nicio clipă că În liniștea nopții zgomotul ar putea deranja pe ceilalți membri ai obștii, tot așa cum nu-l interesează că, prin comportamentul său, Îi tulbură pe cei din jur. Și dacă ar face-o numai În mănăstire, n-ar fi cine știe ce, că de ispite nu scapă nimeni, dar produce ilaritate și În afara ei. Nu mai departe, la una din vizitele făcute În zilele Crăciunului, jucându
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
că nu a ieșit Încă dintr-o copilărie În care, probabil, jocurile erau de genul celor practicate. Judecându-l, m-am umplut iarăși de păcate, astfel că va trebui să mă spovedesc Încă o dată. Nici eu nu sunt mai breaz, tulburându-i pe cei din mănăstire prin neștiința mea și prin faptul că Încă nu am Învățat rânduiala așa cum trebuie, mai greșind intrările sau continuând să mă bâlbâi. Nu m-am familiarizat nici cu limbajul din Ceaslov și tocmai de aceea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu pricina, fără să întâmpine nici un obstacol, tata a ajuns în oraș și s-a înființat la cabinet. Când i-a venit rândul, a intrat și a fost suficient s-o privească o fracțiune de secundă pe femeia care îl tulburase atâta pentru ca să-și dea seama că și pentru ea săptămâna aceea se scursese în același fel: într-o obsesivă așteptare, așteptându-l pe el, gândindu-se la el. -A, tovarășe brigadier, ați sosit! a exclamat doctorița Stănescu cu fața luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din cauza dosarului. Ar trebui să divorțăm formal sau, dacă nu, să caut o familie „fără pete“, care să-l înfieze. Spune-mi tu ce și cum! Eu n-am liniște, căci n-aș vrea să sufere din cauza noastră, să-i tulburăm noi, părinții, viitorul. Știi cât de mult își dorește să studieze și pe aici toată lumea îl laudă și îi prevede un viitor strălucit. Te îmbrățișez cu devotament, soția ta Vera. Scrisoarea primită i-a produs tatei un șoc: Vera îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de la funcționari. Probabilitatea ca să primesc în timp util o informație corectă cu privire la situația tablourilor care zburaseră dintr-un muzeu în neantul tranziției ca niște fluturași aurii de foitaj era foarte mică. Și chiar mai mică decât capul viermișorului care fusese tulburat din activitățile lui viermișorești și încerca, drăguțul de el, să iasă la lumină, să vadă cine îl deranjează. Normal ar fi fost să-i zic domnișoarei V: „Auzi, fă, needucato, cine dracu’ vă tot angajează pe voi în Minister și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de eseuri de Cioran. Lui Bebe M. i-a venit să citească primul roman din viața lui în prima săptămână din luna martie 2005. Pe urmă nu i-a mai venit deloc. Faptul nu l-a neliniștit. Ceea ce l-a tulburat nițel până s-a obișnuit cu noua lui soartă de arhanghel al dreptății a fost că lumea nu a observat imediat că-i crescuserp aripi și că-i ieșeau niște raze din cap. Poate din cauza limbajului. Când treci brusc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mi văd ochii cred. M-am interesat cu ce se ocupa omul meu și mi s-a spus că scotea un ban în port, cu descărcatul mărfurilor și cu micul trafic de țigări. Ceea ce iarăși era de natură să mă tulbure, deoarece și celebrul star de cinema american, mort, cum spuneam, în timpul filmărilor, tot așa începuse: o echipă care turna un film polițist în port l-a remarcat printre hamalii și traficanții care căscau gura. Fata care stătea lângă omul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zis el. „Am înțeles într-o noapte, când nu puteam să adorm de ambiții și griji, care e sensul vieții. Și m-am făcut gropar.“ „Dumneata - a intervenit soția, ca și cum bărbatul ei trebuie apărat de indivizi ca mine, care îi tulbură existența exact când se simțea mai bine - lupți, te zbați, te oftici, ești ros de invidie, vrei să ajungi undeva, dar dacă te întreb unde vrei să ajungi, nu știi.“ Cei doi și-au luat căruciorul și sacoșele și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți tare mândri de rezistența lor la băutură. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fără să ofteze din greu. Nu măiestria literară este căutată aici, ci fidelitatea față de cele petrecute și eficiența narativă. CÎnd acestea sînt atinse, măiestria vine de la sine, luîndu-și locul care-i e destinat, fără să sară În ochi, nici să tulbure, ci doar aducîndu-și contribuția. Aici e deja format stilul lui Che, cu prea puține stîngăcii sau ezitări. Anii Îl vor lustrui, așa cum el Însuși și-a lustruit voința cu plăcerea artistului, Însă nu cu cea a meșteșugarului de cuvinte: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante, și se vedea că liderul nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ CÎnd notează „Amîndoi așteptam duminica [și grătarul] cu un fel de devoțiune religioasă“, Che nu scrie cu sarcasmul pe care Îl dedică de obicei subiectelor religioase. Astfel, fără să fie credincioși, ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de gheață pe care le urăsc atîta; am ajuns la adăpostul cabanei pădurarului. Acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și ce a mai urmat. După care ne-am Însușit patul gazdei noastre, fiindcă tatăl său se transferase În Santiago și nu mai rămăsese prea multă mobilă În casă. Alberto, de neclintit, rezista Încercărilor soarelui de dimineață de a-i tulbura somnul adînc, În vreme ce eu mă Îmbrăcam Încet, o sarcină pe care nu o găseam prea dificilă, diferența dintre hainele noastre de zi și cele de noapte constînd, În general, În Încălțăminte. Ziarul făcea paradă de multe pagini, spre deosebire de cotidianele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mine declarându-mi că tot spatele meu era vânăt, înnegrit de atâtea lovituri. În timpul nopților mă obligau să dorm cu fața la intervalul dintre paturi pentru ca prin vizeta ușii de la celulă cu o lanternă puternică să reflecteze asupra feței mele ca să mă tulbure și noaptea în somn. Mai mult de 6 luni m-au lăsat singur în celulă. Introduceau castronul cu mâncare spunând: „Ia, tu, banditule!”. Bănuiesc că în mâncarea mea puneau brom sau nu știu ce substanță chimică ce mi-a produs insomnie o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
minte, să-mi dați carte poștală să scriu acasă pentru ca cei din familie să angajeze un doctor onest și obiectiv care să mă controleze, dacă nu acum în momentul acesta sar la geamurile voastre și le sparg și țip și tulbur toată pușcăria voastră”. În acel moment anchetatorul desfrânat la faptă și la vorbă n-a mai implicat în anchetă un asemenea subiect. Partea finală a anchetei s-a referit la: „Ai zis că vin americanii ca să vă scape de comuniști
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deodată cu lumină orbitoare odaia în care se afla tânăra Fecioară în rugăciune și-i spune aceste cuvinte: „Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei”. Auzind acestea, tânăra Fecioară s-a tulburat, întrebându-se ce-ar însemna această salutare. Dar îngerul o liniști spunându-i: „nu te teme, Marie, ai aflat har înaintea Domnului. Iată că vei zămisli și vei naște un fiu și numele lui va fi Isus. El va fi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cea a unui suflet care rămâne atașat sufletește de anumite păcate; cealaltă constă în a mai cădea încă în unele păcate, din slăbiciune sau prin surprindere, ceea ce s-a întâmplat chiar și celor mai mari sfinți. Așa fiind, în loc să vă tulburați când vi se întâmplă astfel de accidente, inerente naturii noastre, transformați-le în ocazii de profit spiritual și în ocazii de a crește în umilință. Sf. Grigore cel Mare spune că se întâmplă adesea că Dumnezeu lasă să persiste defecte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
30 octombrie 1949 Eu, Vally, Atti și întreaga Gens Gigliana la un festival de lupte greco-romane... 31 octombrie 1949 Plimbare de toamnă pe o vreme când natura e pe moarte... Noutăți cu privire la o schimbare în rău a situației: proces. Noapte tulburată de coșmaruri. 3 noiembrie 1949 Rendez-vous cu Atti și cu Vally. Ne-am dus la cafeneaua de la Ambasador. Atti, al cărui frate e bolnav, a plecat la ora zece. Discuție lungă cu Vally, care, fără a fi definitivă, nu întârzie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spectacolele puse pe scena școlii Pedagogice Ruse din București cu diverse ocazii festive, și pe care le regizam de obicei eu, Sașa să joace întotdeauna rolul cavalerului sovietic sans crainte et sans reproche 1... Fapt care, bineînțeles, i-a cam tulburat mințile de cuminte fiu de pescar ce era. Astfel că, într-o bună zi a primăverii 1953, m am pomenit pe neașteptate cu el în strada Mircea Vodă. Pierduse examenul de preselecție la Institutul de Cinematografie, care se dăduse 127
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am culcat cu grija zilei de mâine. Primul autobuz spre Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru a dormi pe crăci. Când se lumina de ziuă, coborau pe scară în curte. Fiica mortului a declarat că în urma procesului de învățare, care dura săptămâni în șir, găinile erau foarte deprinse cu el. Așa că nu s-au lăsat tulburate din liniștea lor când s-a spânzurat de o cracă. Nici o bătaie din aripi, nici un cotcodăcit. În acea noapte, din curte nu s-a auzit nimic. Fiica a spus că, spre ora trei dimineața, a vrut să vadă cum se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a anchetatorului, și că numeroasele crestături de pe micuța masă de interogatoriu proveneau de la toți ceilalți interogați înaintea mea și după mine - cu alte cuvinte, că sunt un caz printre multe altele, dar, cu toate astea, un caz individual. Ce mă tulbură pe mine, pentru anchetator nu-i decât banalitate cotidiană, simplă rutină în meseria lui cumplită - asta-mi arăta dalia. Dar îmi mai arăta, în plus, că rutina trăită pe propria-mi spinare se deosebește de rutina trăită de alții și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
știe, sunt atrase de lumină, după câteva clipe de așteptare, iată că securistul nostru sosea zburând în cameră sub formă de muscă bâzâitoare. Așezându-se de fiecare dată mai întâi pe locul cel mai luminat, adică pe masă. Râdeam zgomotos tulburându-i liniștea și comentam apoi zborul muștei când începea să se-nvârtă prin cameră. Uneori, jocul mai decurgea și invers - botezam musca cu numele unuia dintre noi și jucam de-atâtea ori jocul până ce toți ne înființaserăm în cameră în chip
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]