7,183 matches
-
Brejnev a avut ca lozinci principale: conducerea colecția și stabilitatea. A declanșat lupta împotriva voluntarismului hrusciovist, stopând toate reformele inițiate de acesta. La Plenară CC din noiembrie 1964 s-a decis revenirea la vechea organizare, bazată pe principiul teritorial-productiv, pe unificarea organizaiilor industriale și agrare și de partid. A fost refăcuta verticală puterii: CC-Organizația de partid regională, organizația de partid raionala, fiecare deținând puterea absolută. A fost restabilit controlul partidului asupra economiei. Se propunea raționalizarea alimentelor. La Plenară din 1965, Brejnev
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Naționala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la președinție. Și-a depus candidatura pe 20 septembrie 1992. În 1998 P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mișcării liberale. În anul 2000 demisionează din funcția de președinte al Consiliului Național al P.N.L. și se retrage din viața politică. Între 1997-2000 moderează talk show-ul cultural "Profesiunea mea, cultura", la Pro TV. Din 2002 conduce Întâlnirile României
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
ambele părți, cruzime împotriva populației, distrugerea și contaminarea nediscriminată a unei mari părți din peisaj. Vizita în Vietnam a președintelui SUA Bill Clinton, în noiembrie 2000, a adus normalizarea relațiilor cu fostul inamic. Vietnam a luptat să-și revină după unificare și a încercat de la începutul acestei perioade să-și organizeze economia bazată pe agricultură conform principiilor colectiviste. Elementele forțelor de piață și întreprinderile private au fost introduse la sfârșitul anilor 1980 și o bursă a fost deschisă în 2000. Investițiile
Vietnam () [Corola-website/Science/297683_a_299012]
-
participat PDSR, PSDR, Partidul Socialist (care apoi a fuzionat cu PSDR), Alianța pentru România (care a parăsit apoi stânga, alipindu-se la PNL) și Partidul Democrat (care a parăsit apoi stânga, aderând la mișcarea populară). Scopul acestei conferințe a fost unificarea stângii românești și creionarea unui program de racordare a acesteia la social-democrația europeană. Ideile, teoriile și tezele elaborate inițial au fost puse la baza strategiei și programului de guvernare din perioada 2000-2004, iar rectificarea lor în practica guvernării a adus
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
a fost prevederea potrivit căreia, după alegeri, se va realiza fuziunea dintre cele două partide social democrate. Astfel, în iunie 2001 pe scena politică are loc o importantă clarificare a zonei de centru-stânga, prin constituirea Partidului Social Democrat, rezultat din unificarea celor două partide. La Congresul de constituire a PSD, Adrian Nastase a afirmat voința politică a noii formațiuni de a reprezenta social-democrația modernă, dinamică, racordată la problemele și prioritățile actualității. Preocuparea pentru conexarea doctrinară a PSD la noile realități a
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
perioadei post- tranziție. La reuniunea de la Snagov din februarie 2003, președintele PSD, Adrian Nastase a afirmat că se consacră astfel refacerea unității social-democrate pe baze ideologice clare și neconflictuale, precum și concilierea dintre tradiția și modernitatea stângii democrate românesti. Procesul de unificare și modernizare a stângii democrate românești a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaționale - Internaționala Socialistă și Partidul Socialiștilor Europeni. În iunie 2005 PSD a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Partidului Socialiștilor Europeni. PSD a dezvoltat relații consistente de
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
Máel Sechnaill, l-a supus în 1002 și s-a proclamat rege al întregii insule. Campaniile duse pentru a-i supune și pe ceilalți conducători de formațiuni statale care s-au revoltat împotriva sa au fost aproape de a aduce prima unificare politică deplină a insulei, dar Brian Boru a murit în bătălia de la Clontarf din 1012. De-a lungul secolului al XI-lea și primei jumătăți a secolului al XII-lea, teritoriul a continuat să fie împărțit între cele cinci centre
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori, pentru scurt timp, independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele regale au năvălit în oraș și Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871. După victoria
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu și aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la 212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendință a fost stopată de Al Doilea Război Mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaților și de ocupația nazistă; după executarea lui Mussolini și sfârșitul conflictului, un referendum din
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
anumite tehnici sau atitudini. Fondatorul spunea: Singurul mod în care pot să explic cu adevărat Aikido, este să desenez un triunghi, un cerc și un pătrat. Triunghiul reprezintă generarea de energie și este cea mai stabilă postură fizică. Cercul simbolizează unificarea, seninătatea și perfecțiunea; este sursa tehnicilor nelimitate. Pătratul este formă și soliditate, baza controlului. În textele rămase de la maestrul Morihei Ueshiba există o referire la trei tipuri de antrenament: Adevăratul practicant de Aikido este cel ce atinge aceste trei componente
Aikidō () [Corola-website/Science/296618_a_297947]
-
lungul râurilor), limba germană a avut inițial o multitudine de dialecte care s-au dezvoltat aproape independent. Din cauză că pe teritoriul Germaniei de azi au existat multe state mici, nu a existat pentru mult timp nici o forță care să acționeze pentru unificarea sau standardizarea germanei. Printre primele evenimente care au dus spre standardizare se numără traducerea Bibliei de către Martin Luther (Noul Testament în 1521 și Vechiul Testament în 1534), care se bazează pe limba germană vorbită în popor și pe cea folosită în cancelariile
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001. Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
a detensiona relațiile E-V 1969: Ostpolitik (Willy Brandt) 1975: Actul final de la Helsinki - CSCE (OSCE) desfășurarea de NATO a Forțelor Nucleare cu Rază Medie de Acțiune în Europa 1979: Invadarea Afganistanului de URSS Venirea lui Gorbaciov + Revoluțiile anticomuniste și unificarea Germania 1987: Tratatul de la Washington - eliminarea totala a focoaselor 1989, Viena: negocieri privind controlul armamentului: stabliește politicile călăuzitoare ale Aliaților pe parcursul celui de-al 5-lea deceniu de cooperare stabilește un Concept Cuprinzător privitor la Controlul Armamentului și Dezarmare Declarația
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
acestei etnii în timpul holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea vreme și se știa că puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor. Influența lor nu se limita la statele mici, precum stătulețele germane care au precedat unificarea germană din anii '70 ai secolului al XIX-lea, ci putea privi chiar și marile puteri europene începând cu secolul al XVI-lea. De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XVI-XIX (Dutch East India Company, de exemplu) au fost
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
-lea, teritoriile germane au format o parte centrală a Sfântului Imperiu Roman. În secolul al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit centrul Reformei protestante. Creșterea pangermanismului în interiorul confederației germane, care a fost ocupată de Franța, a dus la unificarea majorității statelor germane în 1871 în Imperiul German. După Primul Război Mondial și Revoluția germană din 1918-1919, imperiul a fost înlocuit de Republica parlamentară de la Weimar. Înființarea celui de-al treilea Reich în 1933 a dus la al doilea război
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
ideile politice ale restaurației a dus la întărirea mișcărilor liberale, care cereau unitate și libertate. Aceste cereri, însă, au fost urmate de noi măsuri de represiune din partea omului de stat austriac Metternich. "Zollverein", o uniune tarifară, a contribuit hotărâtor la unificarea economică a statelor germane. În această perioadă, mulți germani erau influențați de principiile Revoluției Franceze, iar naționalismul era o forță în creștere, în special printre tinerii intelectuali. Pentru prima dată, culorile negru-roșu-galben au fost alese pentru a reprezenta mișcarea, aceste
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
înființat împreună cu Regatul Prusiei, ca element constitutiv. După înfrângerea francezilor în Războiul franco-prusac, Imperiul German a fost proclamat la Versailles, în 18 ianuarie 1871. Dinastia Hohenzollern a Prusiei a guvernat noul imperiu, al cărui capitală era Berlin. Imperiul era o unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei, cu excepția Austriei ("Kleindeutsche Lösung" sau „Germania de Jos”). Începând din 1884, Germania a început un proces de colonizare a câtorva state în afara Europei. În perioada "Gründerzeit", după unificarea Germaniei, politica externă a împăratului Wilhelm
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
capitală era Berlin. Imperiul era o unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei, cu excepția Austriei ("Kleindeutsche Lösung" sau „Germania de Jos”). Începând din 1884, Germania a început un proces de colonizare a câtorva state în afara Europei. În perioada "Gründerzeit", după unificarea Germaniei, politica externă a împăratului Wilhelm I asigura poziția Germaniei ca o mare națiune prin alianțe, izolând Franța prin mijloace diplomatice, precum și evitarea războiului. Cu toate acestea, sub conducerea lui Wilhelm al II-lea, Germania, ca toate puterile europene, a
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
precum obligația de a despăgubi statele agresate de către Germania în Primul Război Mondial pentru imensele pierderi provocate, sau criza mondială cu punct de plecare în crahul bursier din SUA) subliniază importanța istoriei recente a țării (perioada din timpul și după unificarea Germaniei, când tendința liberală a fost brutal marginalizată sau doar cooptată de tendințele politice naționaliste) în ascensiunea nazismului; în primul volum al trilogiei sale dedicate fenomenului, istoricul britanic Richard J. Evans, de exemplu, găsește originea derivei naziste în caracteristicile evidente
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
al XIX-lea, referința-far este un politician, birocrat și chiar militar aristocrat, precum von Bismarck, nu cum se întâmpla în Franța aceluiași secol, unde referința-far a fost un scriitor popular (prin naștere, dar și dedicare), anume Victor Hugo. Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război contra străinilor (francezi, de exemplu) și aceasta i-a făcut pe germani naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
prin război contra străinilor (francezi, de exemplu) și aceasta i-a făcut pe germani naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la acel moment, ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și antilberali, de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor în timpul revoluției de la 1848 pe teritoriile germanofone și, mai ales, la Berlin. În 1934 Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania și o supune autorității sale. Situația politică încordată precum și războaiele dese l-au împiedicat pe voievodul român să realizeze o unificare de durată a acestei provincii cu Moldova și Țara Românească. Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naționalist ungar, care lupta împotriva monarhilor habsburgi. Transilvania intră la sfârșitul secolului al XVII-lea în componența Imperiului Austriac, ca principat autonom. În
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
pe o distanță de 100 km, județul Mureș se învecinează cu județul Bistrița-Năsăud linia de demarcație dintre cele două județe fiind dealurile din Câmpia Transilvaniei, Subcarpații interni iar spre final Munții Călimani la o altitudine de 2000 m. Reorganizarea și unificarea administrativă efectuate de autoritățile de resort ale statului după Marea Unire de la 1918 a avut în vedere și schimbarea blazoanelor județelor și municipiilor din România. În 23 iunie 1921 a fost întocmită "Comisia Consultativă Heraldică" care s-a ocupat de
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
temut al puternicei Republici romane. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal. Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma. Burebista a fost stăpânul unui
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
în vecinătatea muntelui Scordus. Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică. Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul de putere în munții Orăștiei și capitala la Costești. Regatul
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]