8,137 matches
-
dus la biserică cu un păgân și ne întoarcem cu un creștin». Odată revenită, nașa cu copilul botezat, are grijă săl atingă pe acesta de cuptorul sobei ca să fie frumos, roșu ca focul, și îl așează pe masa proaspăt înfățată urându-i să fie curat ca masa. Îl dă apoi în primire mamei, fără să uite să pună sub căpșorul lui câteva monezi sau bancnote ursindu-l în felul acesta să fie bogat, bani din care mama va cumpăra la prima
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bucată de pită, mirele va fi un om cumsecade, bun. Dacă sub blid va fi o monedă, mirele va fi bogat. Dacă fata găsește sub blid o oglindă, mirele va fi mândru, fudul, dacă găsește un pieptene mirele va fi urât, colțat, dacă va găsi un boț de mămăligă va fi sărac, dacă găsește un dărab de sare va fi aspru, dacă găsește o prună, mirele va fi beutor, dacă găsește un șirag de mărgele acesta va fi muieratic, și tot
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fi fost cine? Dacă aș fi fost Hera sau Atena, se-ncinsese Janeta ca și când ea ar fi fost în cauză. ─ Vezi? De când e lumea și pământul peste tot au fost și vor fi intrigi care aduc rău oamenilor, am concluzionat urându-ne noapte bună pe pământul Greciei și am dormit buștean până a doua zi când am pornit să explorăm locul. Ne-am îmbrăcat în ținută de vară înțelegând pentru prima dată ce înseamnă să treci de pe un meridian pe altul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ni-l lasă să ne servim amândouă,de, ca la mama acasă. Am cerut Janetei să-mi dea farfuria ei ca s-o servesc și în timpul acesta, ospătărița a venit cu încă un platou și l-a pus în fața Janetei, urându-ne poftă bună. M-am mirat eu. ─ Salată de ton, mi-a răspuns fiică-mea. Văd că este salată de ton, dar atât de multă? Parcă a bănuit fata că suntem lihnite de foame. Dacă porțiile sunt atât de mari
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
că-i singur și visurile treceau c-o limpezime rară înaintea ochilor minții sale, era un fel de lipsă de pasiune, un simțământ nemișcat, pe care naturi estreme în afectele lor o doresc atât de mult. I-ar fi fost urât dacă urâtul n-ar fi fost atât de dulce, un urât ca mirosul florilor de măr cari cad scuturate de vânt, urâtul melancolic ce naște în om după ce a citit un idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de notorietate combat azi ceea ce susțineau ieri. Chestiuni pe care autorul le atinge mai degrabă în treacăt, preocupările principale fiindu-i, desigur, altele. Citez, pentru semnificația lor, câteva subtitluri: Capitalul cultural și abilitatea de a vorbi despre nimic, De ce se urăsc intelectualii, Intelocrația și etica viciată, Cohorte de politologi, Subvenționarea onoarei, Coronițe uscate, Ostilități, amiciții, servituți, Cum se poate face avere scriind editoriale?, Gherilele sau afacerile etc. etc." Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
citit cartea Singurătate de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2013, o considera interesantă, educativă, cu multe lucruri de învățat, dar nu o poate cumpăra și de către alții pentru că omul dă greu astăzi banul pentru cultură, ceea ce ea tare mult urăște omul nehotărât, cât despre ea, susținea că începe să se descurce cu tot mai mare dificultate cu banii, că acolo, la azil, nu le dă toate medicamentele și ea trebuie să și le cumpere. Sunt cu astm, mă sufoc și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă două-trei clipe, cum sărea sprintenă și alintată pe treptele ce urcau la etaj, unde era biblioteca. O dată, când n-avea ore, l-am văzut mergând împreună cu ea pe holul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cunoaștem defel zona aceea a Europei răsăritene, de unde veniți dumneavoastră. Servim bere, discutăm lucruri banale, apoi, într-un târziu ni se aduce încă un fel specific țării gazde: sill, saramură de heringi. Într-un târziu ne-am luat rămas bun, urându-le însoțitoarelor noastre și ele nouă "noapte bună!"... A doua zi, înainte de-a ne strânge la sediul Societății de Cruce Roșie, cele două doamne, Gertrud și Mariana, ne-au invitat la un mare restaurant, oferindu-ne o pizza. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la Tokio dar Ceaușescu nu i-a dat aviz de plecare... Domnul prorector ne privește binevoitor și ne cântărește în gând pe fiecare, după care, fără a se așeza pe fotoliu, ne ține un scurt logos, felicitându-ne și, totodată, urându-ne noi împliniri pe tărâmul științific, pe care, zice el, am făcut "primii pași"; ne urează sănătate, prosperitate, fericire în activitate, în familie, apoi ne înmânează diplomele și ne strânge fiecăruia mâna, îndemnându-ne să ciocnim împreună un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și am simțit adevărul acestor spuse. Dumneavoastră nu vi s-a întâmplat, cândva, să vă aflați sau să mergeți alături de cineva care, chiar dacă tace, dacă nu vorbește, vă obosește, vă epuizează chiar? Omul acesta are o energie joasă, negativă, dușmănește, urăște pe cineva; în el nu e dragoste, căldură, liniște, bucurie, ci doar ură... Vreți să vă convingeți cum circulă această energie?... Dă-mi voie să pun mâna mea pe mâna dumitale, domnule dragă! Și zicând aceasta, cum aveam pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
atât de sătul atâtea zile-n șir, așa că nu văd rostul. O să mai stau pe-aicea, da, n-a murit nimeni nici de muncă și nici de vipia asta nemernică. — Du-te singur, Laure, dacă zici că ți s-a urât. Când mi s-o face dor de tine și de Gilbert, vă caut io. Mai rămân pe-aicea cu Andrei, să vedem ce s-o mai alege. — Îți spun io, vere, că s-alege prafu’. Asta s-alege, ai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-ntâmplă. - Voi la ce naiba mai ieșiți? Nu e voie. E stare de necesitate. O să fie nenorocire mare prin oraș. Teroriștii străini nu se lasă și armata abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după numărul unui tramvai care se apropia de stație. Țara arde, și vouă vă arde de golăneală... O să-l iau p-ăsta până la a doua, spuse ca pentru sine, iar de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am mai trăit niciodată înainte cu o asemenea intensitate. Mi s-a părut că ea rostea acele cuvinte și le cânta, cu pauze largi, chemându-și un „iubit de departe”. M-am întors și am fugit către casă. L-am urât îngrozitor pe necunoscutul acela. Cred că am și bolit și n-am vrut să mai ies. Azi mi-a adus cântecul scris și mi l-a tălmăcit în greacă. Îmi era dedicat mie. Am rămas încremenit, cuprins de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am vrut să mai ies. Azi mi-a adus cântecul scris și mi l-a tălmăcit în greacă. Îmi era dedicat mie. Am rămas încremenit, cuprins de un sentiment nou: doar pe noi înșine putem să fim atât de geloși, urându-ne de moarte. Tomitese Când am sosit, Tomisul m-a luat în primire cu haosul dizolvant al unui mare oraș portuar; ajungeau aici corăbii încărcate cu mărfuri din Grecia, de la Roma și din Asia, destinate transportului de cereale, vinuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sacrificat fratele care e carnea și sângele meu.” Medeea își smulge părul cu disperare și repetă întruna fraza aceasta. Nu reușește să găsească o consolare sau o motivație care s-o absolve. Chiar această obsesie o va face să-și urască soțul, omul pe care l-a iubit până la pierderea de sine, Iason, cel care însă nu va ezita s-o părăsească. Tragedia e dominată de analiza eului eroinei, în toată complexitatea pliurilor interioare. Uciderea fiilor devine o ispășire, un instrument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
făptuind în respectul regulilor.” „Nutrește respect părinților și tuturor celor de care ești strâns legat; fă-ți prieten, dintre oameni, numai pe acela care excelează în virtute, acceptă-i sfaturile bune și urmează exemplul lui prețios, și să nu-l urăști, dacă poți, pentru vreo vină neînsemnată: voința stă alături de destin, într-o armonioasă și strânsă legătură.” „Convinge-te, așadar, de aceasta și învață să-ți stăpânești instinctele, pântecele, înainte de toate, somnul și sexul și mânia.” „Nu face nimic rușinos împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupului nostru. Mi s-a părut total indiferentă la plăcerea mea... Participarea ei erotică era strict calculată. Mi-a trecut pofta să continui. De fapt, în ea se manifesta doar cochetăria unei viitoare curtezane. În clipele acelea, simțeam c-o urăsc. Poate că vocația mea de seducător fanatic s-a născut chiar atunci, ca răspuns defensiv la acel „ultraj amoros”. Călătorie în Geția (7) N-am insistat destul asupra frumuseții peisajului din timpul călătoriei mele către sanctuarul de pe muntele Kogaionon. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiu luptător dîrz, cinstit, curajos, disciplinat și vigilent, să păstrez cu strictețe secretul militar și de stat, să păzesc cu grijă avutul militar și obștesc, să execut fără șovăire prevederile regulamentelor militare și ordinele comandanților și șefilor mei. Jur să urăsc din adîncul ființei mele pe toți dușmanii patriei și ai poporului muncitor. Jur să fiu gata oricînd să lupt pentru apărarea patriei mele, Republica Populară Română, si ca militar al Forțelor Armate ale Republicii Populare Române să lupt cu toata
DECRET nr. 468 din 30 decembrie 1957 *** Republicat pentru reglementarea îndeplinirii serviciului militar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125939_a_127268]
-
fiu luptător dîrz, cinstit, curajos, disciplinat și vigilent, să păstrez cu strictețe setcretul militar și de stat, să păzesc cu grijă avutul militar și obștesc, să execut fără șovăire prevederile regulamentelor militare și ordinele coanandantilor și șefilor mei. Jur să urăsc din adîncul ființei mele pe toți dușmanii patriei și ai poporului muncitor. Jur să fiu gata oricînd să lupt pentru apărarea patriei mele, Republica Populară Romina, si ca militar al Forțelor Armate ale Republicii Populare Române să lupt cu toata
DECRET nr. 687 din 31 octombrie 1964 privind modificarea Decretului nr. 468/1957 pentru reglementarea îndeplinirii serviciului militar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125943_a_127272]
-
macaroane-paste prea coapte în sos "béchamel". După primii patru ani a trebuit să mă duc acasă pentru prânz. De la bun început, am iubit școala. Îmi plăceau și temele. Îmi plăcea să citesc, să scriu, matematica, geografia. Eram mereu neîndemânatică și uram gimnastica și sporturile (cu excepția patinajului iarna). Nu aveam talent pentru muzică și mi s-a spus de la bun început că nu pot cânta. La vărsta de 10-11 ani matematica era materia mea favorită. Eram în competiție cu un băiat care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu va fi cu siguranță ușoară cu mine. De-a lungul timpului, m-am revoltat împotriva ei, împotriva societății că nu a luat măsurile necesare să îl îndepărteze de familia noastră la timp, să îmi protejeze mama și bunicul. Am urât această parte a vieții mele din perioada comunistă, poate dacă ar fi fost și după 1990 situația nu ar fi fost cu mult diferită, dar înainte de acest moment poliția nu intervenea decât mult prea târziu în căminele în care "bătaia
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
instant de textele de la științe politice, deși mă pregăteam singură la franceză în speranță că voi relua examenul la București în toamna următoare, rezultatele au fost foarte bune și facultatea aceasta mă făcea cu totul fericită. Într-un mod bizar, uram orașul acela, dar iubeam facultatea, colegii și textele alea care îți insuflau dorința de a fi empatic, de a fi deschis la minte și tolerant. Am decis să rămân acolo, dar anul următor, dat fiind că profesorii uitau să treacă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pentru că acum nu vreau să fiu rău, nu am de ce. S. B.: Este o întrebare. M. M.: Pentru că milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul și era Regimentul de Artilerie Antiaeriană a Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]