15,959 matches
-
mai mare ușurință, față de forma nu s-a păstrat, unde vocala plină a cere o deschidere largă în pronunție, ceea ce impune și efortul mai mare al altor categorii de mușchi ai aparatului fonator. Aceeași regulă e valabilă și în cazul verbului o rămas. Încă sunt multe probleme de explicat în limba română actuală, mai ales în cea a graiurilor; ca de pildă, motivarea folosirii de către același vorbitor chiar din zonele cele mai izolate, a formelor paralele, de ex. s-a dus
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
înturna, prinse în acele planuri diferite în care naratorul se referă la fapte ce vizează miturile, ori descântecele, sau cele relativ recente din viața lor. Un interesant studiu ar putea lua în discuție prezența în vorbire a perfectului simplu la verbe în proporție copleșitoare în zonele de sud ale țării, legătura frecvenței acestui timp verbal cu spațiul deschis al locuirii lor, ce le-a format deprinderi ce duc cu gândul la istoria celor care dacă nu și-ar fi dezvoltat agilitatea
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
este de același gen cu rezistența opusă de exterioritatea lucrurilor. Astfel, Martin Buber, În cartea sa Eu și Tu (1992), distinge corelația Eu ă Acela și relația Eu ă Tu. „Viața ființei umane”, spune el, „nu se reduce la cercul verbelor tranzitive. Ea nu este alcătuită doar din activități care au un lucru drept obiect”. Dominației lui Acela, Buber Îi opune structura dialogică Eu ă Tu. Nu putem vorbi despre alteritatea lucrurilor care țin de Acela, nici măcar atunci când evocăm o stare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
civilizație, care, În accepțiunea sa clasică și cu referire la „rafinarea atitudinilor” și la „Îmblânzirea moravurilor”, se opune celui de barbarie, evocând totodată „cea mai Înaltă expresie a umanismului”, cuvântul cultură ă provenit din latinescul cultura, el Însuși derivat din verbul colere ă are numeroase semnificații. Se aplică atât muncilor câmpului, realizărilor tehnice și facultăților minții, cât și exercițiului fizic, biologiei și științelor umane. În 1952, Kroeber și Kluckhohn, limitându-se la Întrebuințările britanice, identificaseră deja peste o sută șaizeci de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Juste, Paris, Ed. Esprit. VAN PARIJS Philippe (1991), Qu’est-ce qu’une société juste? Introduction à la pratique de la philosophie politique, Paris, Seuil. Φ Excludere, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), PARTICULARISME/UNIVERSALISM Inserție/dezinserțietc "Inserție/dezinserție" Φ Excludere, INTEGRARE Instituțietc "Instituție" Verbul latin instituere Înseamnă „a stabili sau a fixa o stare de lucruri”; se mai folosește și pentru a numi „actul de a face sau de a Întreprinde, gestul de a așeza sau a implanta, activitatea de a forma sau a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o analiză În trei etape. Ne vom strădui, pentru Început, „să stăm la pândă”, Învățând să ne identificăm propriile judecăți de valoare atunci când credem că nu facem altceva decât să descriem (trebuie să ne ferim de frazele „esențialiste”, În care verbul „a fi” este urmat de un adjectiv, de genul: „Copiii americani sunt răsfățați, prost-crescuți”, sau de frazele negative care sugerează o lipsă). Trebuie apoi să Înțelegem sistemul de comunicare al celuilalt, găsind, pentru un element care poate părea „bizar” la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din vestul New York-ului, iar maniera sa de lucru se aseamănă foarte mult cu tehnicile tipografice, deși ilustrativul este încă puternic, și conține comentarii asupra unor noțiuni ca: viața urbană, frumusețea, libertatea, consumerismul și folosirea spațiului public. RIPO vine de la verbul englezesc „to repossess“ (a reintra în posesie; a stăpâni), care reflectă mesajul promovat de artist: de a folosi estetica pentru a re-obține controlul asupra vieții personale; de a exersa existența în afara unei culturi de consum furnizată constant. SINBOY este un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
referi la el pe această jumătate de coală A4. Preselecția valahă a Eurovision 06. „Cine ne va reprezenta la Atena“ (după cum ne-au bombardat prezentatorii evenimentului). M-am și enervat pentru prima oară. De ce se folosește constant această formă a verbului, la persoana I plural? De ce sunt întotdeauna fotbaliștii noștri care au marcat, cerșetorii noștri, muzicanții noștri, poetul nostru național? De ce suntem băgați toți în aceeași oală sub presiune? Căci, până la urmă, ei se reprezintă pe ei înșiși, și abia la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
1969; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura frazei simple, în lucrarea Éléments de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura frazei simple, în lucrarea Éléments de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sfera de aplicare a semnului lingvistic la obiectul sau la obiectele vizate de comunicarea realizată într-un anumit moment și în anumite împrejurări. În acest mod, se realizează actualizarea explicită, iar cuantificarea se realizează numai astfel la substantiv și la verb: un om - oamenii, eu merg - noi mergem; aici, oamenii reprezintă actualizarea paradigmatică, pluralul marcînd multiplul în raport cu unicul, individualul. Uneori însă, actualizarea se produce implicit, adică prin însăși situația de comunicare, fără intervenția unor determinanți: Ajutor! Foc! Pleacă! La revedere! etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o activitate neuro-psihică ce permite trecerea de la potențialitățile limbii la realitatea discursului. Aceasta este însă o operație graduală, sesizabilă în trei momente distincte, unul liminar, unul mediu și altul deplin, așa cum a stabilit G. Guillaume în cronogeneză (prin imaginea-timp a verbului), iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea într-un spațiu obiectiv). În lucrările consacrate actualizării s-au stabilit mai multe aspecte ale manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal), realizînd transferul de la o virtualitate a sistemului limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în perspectiva teoriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asupra unui material sau asupra unui obiect. În ambele cazuri, fie că se referă la oameni, fie că se referă la lucruri, acțiunea presupune un principiu activ, încît, în gramatica tradițională, acțiunea se opune stării pentru a distinge substantivele și verbele dinamice de substantivele și verbele de stare, astfel că substantivele cu sufixul -itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui obiect. În ambele cazuri, fie că se referă la oameni, fie că se referă la lucruri, acțiunea presupune un principiu activ, încît, în gramatica tradițională, acțiunea se opune stării pentru a distinge substantivele și verbele dinamice de substantivele și verbele de stare, astfel că substantivele cu sufixul -itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe de altă parte, substantivele în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în -tor și multe dintre adjectivele cu acest sufix se referă la principiul activ, încît se poate afirma că există categorii de cuvinte de diferite tipuri de nume, formale și semantice, cu mărci distincte, care se pot raporta la acțiune. Verbe precum a construi și a merge semnifică, la rîndul lor acțiuni, pe cînd a se asemăna, a dăinui, a se învecina etc. semnifică stări. Existența unor astfel de cuvinte implică faptul că, în comunicare, se au în vedere acțiunile și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel cele care au determinat abordarea relației anaforice, analiza acestei relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile în care a fost definit și interpretat pronumele și tipurile de abordare a relației anaforice. A) Abordarea substituționalistă pleca de la definiția etimologică a pronumelui: "cuvînt utilizat în locul unui nume/substantiv". Această
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ARGUMENT. Inițial, "argument" era numai o noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se raportează la un predicat și contribuie la realizarea unei predicații complete. Transferat pe terenul gramaticii, argumentul corespunde oricăruia dintre actanții verbului (predicat), adică subiectului ori determinanților completivi și circumstanțiali. În epoca actuală, argumentul reprezintă, în literatură, rezumatul unei piese de teatru sau al unui roman în care se precizează firul director al intrigii și scopul. Cu această accepție, termenul argument se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Acum merg la școală are, alături de informația propriu-zisă, și indicația "în acest moment (iar nu altădată)", dar dacă este redat în forma Acum, merg la școală, are indicația "începînd din acest moment (care succede altuia)". Atunci cînd se insistă pe verb, Acum merg la școală, are indicația "mă deplasez (iar nu fac altceva)". Dacă formularea este La școală merg acum, poziționarea destinației pe primul loc indică evidențierea ei. Un număr de valori suplimentare pot însoți și corespondentele negate ale enunțului asertiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]