7,044 matches
-
a fost nevoie de munca îndelungată a oamenilor de știință care și-au propus să capteze sunetul pentru ca mai apoi alți oameni să-l poată auzi. Aparatele din perioada de pionierat a înregistrărilor au evoluat, începând cu fonoautografele care înregistrau vibrațiile pe sticlă afumată, trecând prin fonograful lui Edison, grafofonul lui Tainter, care înregistra pe discuri acoperite cu ceară, fonograful lui Berliner, care folosea discuri matrițate, până la telegrafonul lui Poulsen, primul aparat care realiza înregistrări magnetice. Aceste suporturi sunt foarte fragile
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
unei melodii în cazul pianului mecanic a fost dezvoltată abia în 1904. Mecanismele descrise mai sus puteau reda muzica aflată pe cilindrii respectivi, însă nu puteau înregistra sunete ori voci. În 1806 fizicianul englez Thomas Young a reușit să imprime vibrațiile unui diapazon pe un cilindru rotitor acoperit cu ceară. Totuși, montajul său era destinat măsurării vibrațiilor la o anumită frecvență. În 1854 Charles Bourseuil, avansa ideea că două diafragme, una acționând asupra unui contact electric, cealaltă vibrând sub influența unui
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
puteau reda muzica aflată pe cilindrii respectivi, însă nu puteau înregistra sunete ori voci. În 1806 fizicianul englez Thomas Young a reușit să imprime vibrațiile unui diapazon pe un cilindru rotitor acoperit cu ceară. Totuși, montajul său era destinat măsurării vibrațiilor la o anumită frecvență. În 1854 Charles Bourseuil, avansa ideea că două diafragme, una acționând asupra unui contact electric, cealaltă vibrând sub influența unui electromagnet, ar putea fi utilizate la transmiterea vocii la distanțe telegrafice. "„A se vorbi în fața unei
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
frecvență. În 1854 Charles Bourseuil, avansa ideea că două diafragme, una acționând asupra unui contact electric, cealaltă vibrând sub influența unui electromagnet, ar putea fi utilizate la transmiterea vocii la distanțe telegrafice. "„A se vorbi în fața unei diafragme, astfel încât fiecare vibrație să întrerupă ori să închidă contactul electric, și pulsurile electrice astfel obținute vor face ca cea de-a doua diafragmă să vibreze și astfel să reproducă sunetul transmis”". În 1857, la Viena, Johann Nepomuk Czermak reușește să fotografieze corzile vocale
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
mătase acoperite de praf de oțel sau chiar fire subțiri de oțel. Primul aparat pentru înregistrare fonografică, numit "fonoautograf", aparține francezului Édouard-Léon Scott de Martinville. Invenția sa a fost patentată pe 25 martie 1857. Prin procedeul său, Scott putea inscipționa vibrațiile sonore pe un anume suport, dar nu le putea reda ulterior. Aparatul consta dintr-o pâlnie care concentra vibrațiile sonore către o membrană care avea atașat un fir din păr de porc. Firul era mișcat corespunzător vibrațiilor, inscripționând un mediu
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
aparține francezului Édouard-Léon Scott de Martinville. Invenția sa a fost patentată pe 25 martie 1857. Prin procedeul său, Scott putea inscipționa vibrațiile sonore pe un anume suport, dar nu le putea reda ulterior. Aparatul consta dintr-o pâlnie care concentra vibrațiile sonore către o membrană care avea atașat un fir din păr de porc. Firul era mișcat corespunzător vibrațiilor, inscripționând un mediu potrivit. La început, înregistrările se făceau pe sticlă înegrită cu fum. Versiunile ulterioare ale aparatului au utilizat un cilindru
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
Scott putea inscipționa vibrațiile sonore pe un anume suport, dar nu le putea reda ulterior. Aparatul consta dintr-o pâlnie care concentra vibrațiile sonore către o membrană care avea atașat un fir din păr de porc. Firul era mișcat corespunzător vibrațiilor, inscripționând un mediu potrivit. La început, înregistrările se făceau pe sticlă înegrită cu fum. Versiunile ulterioare ale aparatului au utilizat un cilindru acoperit cu hârtie înegrită (ca în fotografia alăturată), iar în final au fost inscripționate chiar și role de
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
dată Edison își făcuse deja publică invenția fonografului. Aparatul descris ("paleofonul") semăna în construcție și modalitatea înregistrării cu un fonoautograf Scott: o pâlnie care captează sunetul este acoperită la capăt de o membrană ce are un ac atașat în mijlocul ei. Vibrațiile sunt înregistrare — de data aceasta — pe un disc plat (înnegrit cu fum) și nu pe un cilindru. Pentru a depăși limitările tehnice ale fonoautografului, Cros propunea ca vibrațiile lăsate pe disc să fie copiate în relief sau "intaglio", prin procedee
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
la capăt de o membrană ce are un ac atașat în mijlocul ei. Vibrațiile sunt înregistrare — de data aceasta — pe un disc plat (înnegrit cu fum) și nu pe un cilindru. Pentru a depăși limitările tehnice ale fonoautografului, Cros propunea ca vibrațiile lăsate pe disc să fie copiate în relief sau "intaglio", prin procedee fotografice, pe un material de dimensiuni similare însă de rezistență sporită la uzură (ca de exemplu oțelul). Folosind un ac metalic (sau o mică furcă în cazul imprimării
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
sau "intaglio", prin procedee fotografice, pe un material de dimensiuni similare însă de rezistență sporită la uzură (ca de exemplu oțelul). Folosind un ac metalic (sau o mică furcă în cazul imprimării în relief) atașat de centrul unei membrane elastice, vibrațiile înscrise în discul de material dur sunt transformate din nou în vibrații sonore de aceeași intensitate și durată, cu condiția ca viteza de rotație la redare să fie aceeași cu cea din timpul înregistrării. Deși aparatul lui Cros nu a
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
de rezistență sporită la uzură (ca de exemplu oțelul). Folosind un ac metalic (sau o mică furcă în cazul imprimării în relief) atașat de centrul unei membrane elastice, vibrațiile înscrise în discul de material dur sunt transformate din nou în vibrații sonore de aceeași intensitate și durată, cu condiția ca viteza de rotație la redare să fie aceeași cu cea din timpul înregistrării. Deși aparatul lui Cros nu a fost niciodată construit, lui îi revine meritul de a fi prima persoană
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
din 1897 încetează a mai fi fabricați cilindrii pentru grafofon. În 1886, Emil Berliner își începe lucrul la aparatul său, denumit mai târziu gramofon. Pe 4 mai 1887 încearcă să obțină un brevet de invenție pentru un procedeu prin care vibrațiile imprimate orizontal pe un disc înnegrit de fum erau copiate fotografic și gravate într-un disc similar, dintr-un material rezistent. Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că metoda sa semăna prea mult cu cea a lui Charles Cros
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
un material rezistent. Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că metoda sa semăna prea mult cu cea a lui Charles Cros. Mai târziu, Berliner obține o patentă pentru un alt procedeu de producție al discurilor sonore. De această dată, vibrațiile erau trasate pe un disc de sticlă înegrită cu fum, care folosea mai apoi ca matriță pentru imprimarea fotografică a unui disc de zinc sau cupru. Șanțurile erau obținute mai apoi prin corodare cu acid. Primul său disc de zinc
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
oțelurile aliate de îmbunătățire: 41MoCr11, 41CrNi12, 18MoCrNi13, 21MoMnCr12, 13CrNi30. Deoarece fontele au rezistență mecanică mai scăzută decât oțelurile, dar au o sensibilitate mult mai mică față de efectul de concentrare al tensiunilor și o capacitate mult mai bună de amortizare a vibrațiilor, vor fi recomandate la executarea arborilor de dimensiuni mari sau a arborilor cu formă complicată. Astfel se utilizează fontele cu grafit nodular sau fontele maleabile. pentru efectuarea calculelor, modelul real al subansamblului arbore (osie) - elemente de susținere, se înlocuiește cu
Osie () [Corola-website/Science/309731_a_311060]
-
Gazul ideal" este un gaz, considerat ca fiind format din particule individuale aflate în mișcare aleatorie, care satisface exact următoarele două cerințe: Relația lui Mayer este valabilă indiferent de faptul că moleculele ar avea sau nu mișcare de rotație sau vibrație. De asemenea, toate relațiile care descriu procesele termodinamice prin care poate trece o cantitate de gaz ideal sunt valabile indiferent dacă capacitățile termice molare formula 8 și formula 9 sunt constante sau nu în funcție de parametrii sistemului termodinamic. Gazul ideal are coeficientul de
Gaz ideal () [Corola-website/Science/310008_a_311337]
-
1756, Wittenberg, Germania, d. 3 aprilie 1827, Breslau, Silezia de Jos) a fost un fizician și muzician german. Chladni s-a născut în Wittenberg. Este considerat părintele acusticii, deoarece printre cele mai importante lucrări ale sale se numără studiile asupra vibrațiilor diferitelor plăci și determinările vitezei sunetului în diferite gaze. A dus o activitate de pionierat și în studiul meteoriților. Deși Chladni s-a născut în Wittenberg, Germania, familia sa locuia la Kremnica, un centru minier din Slovacia, pe atunci parte
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
avocatură și se dedică studiului fizicii. Chladni a murit în 1827 la Wrocław (Breslau), Silezia de Jos, localitate aflată azi în sud-vestul Poloniei. Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Chladni este tehnica de vizualizare ale diferitelor moduri de vibrație ale unei suprafețe. Fizicianul german a repetat experiențele realizate cu plăci de sticlă de către Robert Hooke la Universitatea din Oxford, în 1680. Procedeul de a presăra nisip și a produce diferite figuri pe plăcile metalice sau de lemn, prin frecarea
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
sau de lemn, prin frecarea marginii cu un arcuș de vioară, a fost descris de Chladni în volumul "Entdeckungen über die Theorie des Klanges" ("Descoperiri în teoria sunetului", 1787). În momentul când placa oscilează pe unul din modurile sale de vibrație, nisipul se ordonează în punctele de minim (nodurile vibrației), formând diferite figuri. În secolul al XX-lea, avântul electronicii a permis folosirea unui difuzor puternic cuplat la un oscilator a cărui frecvență poate fi ajustată cu precizie mare. Diferite variante
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
de vioară, a fost descris de Chladni în volumul "Entdeckungen über die Theorie des Klanges" ("Descoperiri în teoria sunetului", 1787). În momentul când placa oscilează pe unul din modurile sale de vibrație, nisipul se ordonează în punctele de minim (nodurile vibrației), formând diferite figuri. În secolul al XX-lea, avântul electronicii a permis folosirea unui difuzor puternic cuplat la un oscilator a cărui frecvență poate fi ajustată cu precizie mare. Diferite variante ale acestei tehnici sunt folosite în mod obișnuit în
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
în întregime în jurul esofagului, formând un inel circumesofagian. "Organele de simț." Cel mai dezvoltat și important simț al arahnidelor este cel tactil. Corpul lor - mai ales pedipalpii și picioarele - este acoperit cu perișori senzitivi numiți trihobotrii, ei recepționează temperatura aerului, vibrațiile, presiunea aerului. Organele oflactive sunt reprezentate de organele filiforme - orificii în cuticulă de 50 - 160 mcm, la capătul cărora se află celule senzitive. Organele liriforme sunt răspândite pe toată suprafața corpului. Vederea este asigurată de ochi simpli (oceli), în număr
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
într-un timp suficient de lung pentru a permite definirea unei stări statistice. Energia latentă este partea de energie internă datorită topirii, vaporizării sau sublimării substanțelor. Energia termică este partea de energie internă datorită energiei cinetice de translație, rotație și vibrație a moleculelor, de translație a electronilor și de spin a electronilor și a nucleelor. Energia termică include energia latentă. Energie chimică este partea de energie internă datorită forțelor intramoleculare. Energia nucleară este partea de energie internă datorită forțelor intraatomice. Energia
Energie internă () [Corola-website/Science/309049_a_310378]
-
interzisă de regimul comunist imediat după lansare. Cunoaște debutul editorial timpuriu: În 1954 îi apare primul volum de versuri intitulat "Inspirații juvenile", urmat, trei ani mai târziu, de "Visări". Critica literară albaneză relevă, la apariția volumelor citate, timbrul de o vibrație aparte, vecină melancoliei, ce razbate din lirica tânărului poet gjirokastrit. Urmează "Secolul meu" (1961), " Ce gândesc munții aceștia" (1964), "Motive cu soare" (1968) și "Timpul" (1976), prin care poetul se implică plenar în cotidian, încercând să răspundă, evident, cu „armele
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
sexuale, pot asigura eliberarea acestor tensiuni. Au fost înregistrate cazuri excepționale de femei care au raportat a avea "prea multe orgasme", incluzând chiar cazul unei britanice la care orgasmul survenea pe parcursul întregii zile, fiind declanșate chiar de cele mai mici vibrații. La bărbat, este posibilă atingerea orgasmului fără ejaculare ("Orgasm uscat") așa cum este posibilă și ejacularea fără orgasm. Au fost raportate cazuri de bărbați care au orgasme multiple consecutive, în special astfel de orgasme fără ejaculare. Bărbații care au orgasme uscate
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
a radiației terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor (~ 30000 μm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbita de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
și a microundelor (~ 30000 μm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbita de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu. Radiațiile infraroșii sunt
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]