9,098 matches
-
dificultate, dar și pericolele unor astfel de angajamente. În același timp, statul se arăta ostil ideii ca orașele să intervină direct în economie. Valéry Giscard d'Estaing sublinia într-o conferință națională a amenajării teritoriului, ținută la Vichy, în 1978: "Vocația comunelor nu este aceea de a da ajutor direct ocupării, ci politica de primire a întreprinderilor pe teritoriul lor. Nu ține de colectivitățile locale preluarea directă sau indirectă a riscurilor întreprinderilor"312. Totuși, această poziție era din ce în ce mai mult o petiție
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu poate fi decât polarizată 502. Această percepere a interdependenței orașelor ne permite să pricepem dintr-un alt unghi problema coeziunii sociale. Laurent Davezies atrage atenția în lucrările sale asupra rolului jucat în acest domeniu de către politicile publice naționale fără vocație spațială particulară. Dacă se au în vedere diferențele dintre impozitele colectate și cheltuielile publice realizate prin bugetul de stat, pe de o parte, și diferențele dintre contribuțiile primite și sumele vărsate pentru securitatea socială, pe de altă parte, se poate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe care le moștenise” (Iorga, 1987, 110). Nu a existat o orânduire romană pentru tot Imperiul care să transforme și să înăbușe viața tradițională. Astfel, de la particularisme și culturi locale, s-a afirmat un model cultural care a dobândit o vocație universală. Perspectiva universalistă a fost întărită în urma Edictului de la Milan din anul 313, conferit de Constantin cel Mare, care a permis libertatea cultului creștin și a restituit bunurile confiscate Bisericii și creștinilor. Edictul a schimbat soarta Imperiului, generând convertirea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o bunică pe care o lăsaseră să moară de foame și sete după zece ani de paralizie? Ei bine, pe fata asta o cheamă Mariana. E din Panciu. Avea vreo 30 de ani când am cunoscut-o, avea și ea vocație de victimă. Mamă a unui băiat minunat și deștept, soție a unui bărbat bun, dar puțin răzbătător. A cumpărat în rate o canapea și două fotolii. Apoi a cumpărat, tot în rate, un calculator pentru puști. Apoi soțul ei a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
meritat acea lovitură. Nu consider că un om se poartă urât pentru că este un nemernic, ci că eu nu am fost suficient de bună. Majoritatea româncelor sunt așa. De ce? Oare este o trăsătură de caracter tradițională? Oare noi nu avem vocația fericirii? Ia, vorbește și tu cu arborii, întreabă-i de ce suntem mulțu mite doar în raport cu fericirea celor pe care-i îngrijim. Scrisoarea 150 Ți-amintești de Gazeta de perete? Exista și Gazeta de stradă. Mă gândesc la zidarul nostru. Dacă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
defi ciența și bles temul unei clase întregi, ajunsă la capătul puterilor și devenită găunoasă prin practicarea constantă a ironiei. Cine aspiră să se instaleze într-o realitate sau să opteze pentru un crez și nu izbutește, își face o vocație din a-i ridiculiza pe cei care ajung la aceasta în chip firesc. Ironia vine dintr-un jind după candoare, frustrat, nesatis făcut, și care, de atâtea eșecuri, se acrește și se înveninează. Ea se extinde inexorabil asupra întregului univers
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se încheie nu multă vreme după apariția Prietenului poporului, la al cărui stil violent se referă portretistul. -MARMONTEL, JEAN-FRANÇOIS ăBort-les-Orgues, 1723- Habloville, 1799). Scriitor. Fiul unui croitor, studiază la iezuiți și devine profesor de filozofie la Toulouse; Voltaire îi descoperă vocația literară și îl invită la Paris, unde are un succes efemer cu câteva tragedii și unde publică Povestiri morale; dobândește însă o celebritate europeană cu romanul Belizarie ă1767), cenzurat de Sorbona ca urmare a poziției tolerante a scriitorului, ostil fanatis
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
momentul introducerii standardelor 1 pentru profesionalizarea activității didactice. Aceste standarde au astăzi rolul de a asigura calitatea învățământului, activitatea didactică depășindu-și statutul de meserie în favoarea statutului de profesie. Se încearcă astfel saltul către conturarea unei identități profesionale pentru care vocația rămâne o cerință importantă, dar nu și suficientă. Printre avantajele ce decurg din aplicarea acestor standarde, putem enumera: * promovarea cadrelor didactice cu pregătire profesională de calitate; * realizarea unor modalități clare de evaluare a cadrelor didactice; * conturarea unor programe de formare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sursă de conflicte. Soluția pe care o propune autorul, și pe care o întărim, este recrutarea managerilor școlari din rândul cadrelor didactice, cu condiția adăugăm noi a unei formări speciale în acest sens. Considerăm că pentru un management profesionist simpla vocație se dovedește a fi insuficientă. Școala se proiectează ca o organizație deschisă, tot mai complexă, în care rolurile și responsabilitățile unui manager școlar nu mai pot fi considerate ca extraprofesionale și deprofesionalizante sau, în cel mai fericit caz, o oportunitate
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Ni se oferă aluzii și ecouri din opere literare englezești. Polii existenței lui Bernard sunt sexul și neființa. Primul e ca și inexistent, al doilea îl strivește. Yolande își face apariția și îi aduce echilibru. Tema irlandeză a catolicismului și vocației pentru biserică reapare. Preotul (Bernard) cere să redevină laic și pare inapt pentru viața sexuală până ce Yolande îl readuce la viață printr-un fel de terapie. Ea e cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
izbutit ce mi-am pus în gând. LV. Poezia ta se clădește pe sensiblitate. Privești și notezi. Nu te confesezi. Îți manevrezi cititorul, îl faci să-ți exploreze imaginația. Poezia ta e un covor fermecat care plutește deasupra planetei. Ai vocația omului universal din Renaștere (poate așa se explică faptul că scrii și pictezi). Cum e să fii poetul a două spații simultan? GS. De câte ori nu i-am invidiat pe poeții care scriu în spațiul în care s-au născut! Ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în domeniul psihologiei învățării prin metodele pe care le-a imaginat (a ocolului) pentru punerea în evidență a învățării intuitive la pești (Thorpe, 1966). După ce s-a întors acasă, cariera sa urmează un alt traseu, pe cel rezultat prin exersarea vocației sale artistice de poet, unde s-a distins ca un om de cultură de excepție. Păstrarea sa în memoria societății a fost și este afectată de o parte a creației sale poetice, de cântare oportunistă a ordinii sociale instaurate după
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
imagini ale lui Eminescu, dar geniul eminescian este oferit doar de întregul creației. În această perspectivă, ignorarea uneia dintre aceste dimensiuni nu poate decât să afecteze receptarea lumii de sensuri pe care o propune scrisul poetului. Vorbind despre cele două "vocații paralele" ale lui Eminescu, creația literară și publicistica, Șerban Cioculescu subliniază: "A nesocoti, dintr-un dispreț principial, această producție majoră a spiritului românesc care este activitatea sa ziaristică înseamnă a trece cu vederea unul din modurile prin care ni se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nicolae Iorga, are dimensiuni extrem de reduse, nereușind să ofere o imagine reală asupra complexității fenomenului publicistic eminescian. Anul 1910 înregistrează reeditarea edițiilor Păucescu și Vălenii de Munte, la editura Minerva din capitală. După ce în 1905 I. Scurtu atrage atenția asupra vocației poetului pentru publicistica politică, A.C. Cuza își propune editarea unui volum de Opere complete, care să pună în lumină genialitatea de "cugetător, în atâtea domenii" a lui Eminescu. Apărută la Institutul de arte grafice din Iași, în 1914, ediția este
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ca subtitlu "Foaia publicațiunilor oficiale din resortul Curții Apelative din Iași", Curierul de Iași avea la intrarea lui Eminescu în redacție un format de patru pagini și trei apariții săptămânale. Activitatea desfășurată la Curierul de Iași echivalează cu descoperirea unei vocații și cu dobândirea statutului de gazetar profesionist de către Eminescu. În schimbul unei remunerații modice, poetul coordonează partea oficială a publicației și alcătuiește pagina politico-literară, realizând cronica politică, economică și teatrală. Din cele patru pagini ale Curierului, doar una este dedicată informațiilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față de adevăr și spiritul critic care guvernează redactarea articolelor. Pasiunea cu care jurnalistul își comunică concepțiile politice, verva cu care intră în polemică cu alte publicații ale timpului oferă imaginea unui om angajat, extrem de receptiv la problemele epocii și cu vocația scrisului jurnalistic. Indiferent de ținuta și caracterul publicațiilor la care colaborează de-a lungul vieții, Eminescu imprimă acestora pecetea inconfundabilă a stilului său. Cultivând o jurnalistică de atitudine, gazetarul angajează opinia publică în dezbaterea celor mai importante evenimente ale realității
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cititorului, de a demonta demersul argumentativ al adversarilor, de a ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă a comunicării oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp la discreditarea adversarilor de polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile mesajului jurnalistic sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe această linie de interpretare, vecinătatea textuală a rubricii intitulate "Revista presei străine" influențează semantica editorialelor semnate de Eminescu în Timpul, favorizând lectura contrastivă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dei per Francos, a lucrării lui Dumnezeu prin franci, de la botezul lui Clovis la epopeea misionară din secolul al XIX-lea trecînd pe la Ludovic cel Sfînt și Ioana d'Arc, Franța nefiind cu adevărat ea însăși decît atunci cînd răspundea vocației sale de soldat al lui Dumnezeu. Pentru alții, istoria Franței era istoria formării unității țării între limitele hexagonului, a lentei emergențe a națiunii franceze și a triumfului idealului de libertate, de egalitate și fraternitate. Dar acestea sînt viziuni deterministe, incomplete
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a satelor și a parohiilor. Dar defrișările nu epuizează toate aspectele dezvoltării. Creșterea producției agricole eliberează surplusuri care sînt negociabile și oameni care pot desfășura alte activități decît cele pur rurale. Se văd atunci înmulțindu-se noi grupări umane cu vocație comercială sau artizanală: suburbii pe lîngă vechi cetăți episcopale, tîrguri pe lîngă castele și abații. Deja numeroase în anul o mie, aceste creații, al căror ritm de întemeiere se va accelera în continuare, justifică edificarea acestor noi biserici într-un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de “naiv” și “naivitate”. Așa cum observa V. E. Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
ereditară și succesiune istorică, și nu printr-o creativitate condusă de un gust individual ... Arta populară, devenită plantă de seră, Întreținută și conservată În condiții artificiale, este Înlocuită de luxurianta vegetație a artei naïve, floare de cîmp prin vitalitate și vocație”(4, pag. 46Ă, artistul naiv pornind singur pe drumul Întortocheat și plin de capcane al cunoașterii modalităților de expresie plastică. Arta amatorilor. De multe ori artiștii naivi sînt incluși În categoria artiștilor amatori. Deja această denumire de “artiști amatori” este
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
personalitățile române prezente la vernisaj, cît și de publicul vienez. Pentru a-l caracteriza pe Gheorghe Bălăceanu ca artist, voi reproduce cele spuse de regretatul critic de artă Steliana - Delia Beiu, care l-a surprins În esența sa: "Peisagist prin vocație, el se implică spațiului ... fiind Înzestrat cu nesațul de lume, de goană, de largă respirație. Succesiunea planurilor dispuse În registre pe verticală, jocul diagonalelor, utilizarea cu succes a perspectivei aeriene ... cromatica, abil folosită În sugerarea staticului și dinamicului ... sînt cîteva
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
ca În 1973 să urmeze cursuri de pictură la Școala Populară de Artă din Iași. Lucra În special icoane și peisaje pe sticlă. Nu după mult timp Însă, abia după absolvirea cursurilor de sculptură, pare că și-a aflat adevărata vocație și se dedică În Întregime sculpturii. Înainte de absolvirea cursurilor organizează prima expoziție personală la Casa de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași, fiindui remarcată abilitatea cu care compune utilizînd crengi, rădăcini sau scoarță de copac. După o perioadă de
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]