68,361 matches
-
13 mai 1918. În perioadele dintre aceste date, comandamentul Corpului VI Armată a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a avut următorii comandanți:
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a avut următorii comandanți:
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a avut următorii comandanți:
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
întors în casa familiei la Ierusalim. Din clasa a X-a Peffermann a studiat la prestigiosul liceu Beit Hakerem, devenit ulterior Liceul de pe lângă Universitatea Ebraică. În 1954 Pfeffermann a început studii de medicină la Universitatea Ebraică, în cadrul unui contract cu armata israeliană. O grea lovitură a reprezentat pentru el moartea fratelui său Eran ucis accidental de un glonț la 8 noiembrie 1954 în timpul cursului de ofițeri de infanterie. În urma acestui eveniment s-a întărit voința sa neabătută de a ajuta răniții
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
reprezentat pentru el moartea fratelui său Eran ucis accidental de un glonț la 8 noiembrie 1954 în timpul cursului de ofițeri de infanterie. În urma acestui eveniment s-a întărit voința sa neabătută de a ajuta răniții în general, și cei din armată în special.Pfeffermann a facut stagiul de medic în Spitalul Sheba din Tel Hashomer. Apoi în anul 1962 a începutul serviciul său militar ca medic în forțele aeriene. S-a ocupat în mod deosebit cu evacuarea răniților pe calea aerului
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
, cunoscut în Rusia sub numele de Apărarea Pskovului (în ), a avut loc între august 1581 și februarie 1582, când armata lui Ștefan Báthory, regele Poloniei și Marele Duce al Lituaniei, a asediat fără succes și a realizat o blocadă cu succes a orașului Pskov în timpul fazei finale a Războiul Livonian din 1558-1583. Primele detașamente ale armatei polono-lituaniene, care capturaseră în
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
și februarie 1582, când armata lui Ștefan Báthory, regele Poloniei și Marele Duce al Lituaniei, a asediat fără succes și a realizat o blocadă cu succes a orașului Pskov în timpul fazei finale a Războiul Livonian din 1558-1583. Primele detașamente ale armatei polono-lituaniene, care capturaseră în cei doi ani anteriori orașele Poloțk (1579) și Velikie Luki (1580), au apărut la zidurile Pskovului la 18 august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la dispoziție până la 4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și circa 12.000 de cetățeni înarmați din Pskov și din împrejurimi. După un bombardament de două zile a Pskovului, armata poloneză a atacat pentru prima dată pe 8 septembrie. Rușii au respins atacul, ceea ce a dus la grele pierderi poloneze. Încercările de a arunca în aer fortificațiile cu mine și un atac general desfășurat la 2 noiembrie s-au dovedit
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
au atacat Mănăstirea Pskovo-Pecerski, dar fără nici un rezultat. Regele Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a transformat într-o blocadă. La 1 decembrie, regele a părăsit câmpul de asediu, împreună cu cea mai mare parte a armatei lituaniene, voluntarii și mercenarii germani, maghiari, români și boemi. Comanda forțelor rămase a fost încredințată lui Jan Zamoyski. În același timp, în timpul asediului din 1581, raidurile cavaleriei poloneze au devastat multe regiuni ale Rusiei, ajungând până la fluviul Volga și la
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
același timp, în timpul asediului din 1581, raidurile cavaleriei poloneze au devastat multe regiuni ale Rusiei, ajungând până la fluviul Volga și la lacul Ladoga. Cavaleria a fost cea mai bună unitate a forțelor poloneze. În timpul asprei ierni dintre anii 1581-1582 restul armatei asediatoare s-ar fi răsculat dacă nu ar fi fost ținută în frâu prin voința de fier a cancelarului Zamoyski. Cancelarul a continuat blocada, cu toate că partizanii ruși partizanii ruși au fost activi în zona Pskov, atacând comunicațiile inamice. Garnizoana Pskovului
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
Regele Ștefan Báthory și țarul Ivan al IV-leaau semnat în cele din urmă Tratatul de la Iam-Zapolski la 15 ianuarie 1582; Rusia a renunțat la pretențiile sale cu privire la Livonia și Poloțk, iar Uniunea statală polono-lituaniană a returnat în schimb teritoriile rusești armatelor care le-au capturat. La 4 februarie 1582 ultimele detașamente ale armatei polono-lituaniene au părăsit împrejurimile Pskovului. este comemorat la Mormântul Soldatului Necunoscut din Varșovia, cu inscripția "PSKOW 24 VIII 1581-15 I 1582".
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
urmă Tratatul de la Iam-Zapolski la 15 ianuarie 1582; Rusia a renunțat la pretențiile sale cu privire la Livonia și Poloțk, iar Uniunea statală polono-lituaniană a returnat în schimb teritoriile rusești armatelor care le-au capturat. La 4 februarie 1582 ultimele detașamente ale armatei polono-lituaniene au părăsit împrejurimile Pskovului. este comemorat la Mormântul Soldatului Necunoscut din Varșovia, cu inscripția "PSKOW 24 VIII 1581-15 I 1582".
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
redenumit în aprilie 1917 după prințul Józef Poniatowski și a dobândit o nouă poreclă — „"Poniatoszczak"” — pe care o păstrează și în ziua de azi.. Podul a suferit multe avarii în timpul celor două războaie mondiale. În timpul Primului Război Mondial, la 5 august 1915, armata rusă aflată în retragere a aruncat în aer patru deschideri pentru a-i încetini unitățile militare germane care o urmăreau. Podul a fost reconstruit de către germani în grabă din lemn, dar a ars într-un accident petrecut curând după aceea
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
și Lambert I de Leuven, după ce au fost deposedați de moștenirea paternă de către împăratul Otto al II-lea, au făcut o alianță cu Charles (fratele mai mic al regelui Lothar) și cu Otto de Vermandois și au pornit cu o armată împotriva trupelor imperiale. A avut loc la Mons o mare bătălie, al cărei rezultat a rămas nedecis. Deși în secret Lothar a încurajat acest război el nu a intervenit direct pentru a-și ajuta fratele. În 977, Charles a acuzat
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
în octombrie 978 și a devastat Reims, Soissons și Laon. Lothar a reușit să scape de trupele imperiale însă Charles a fost proclamat rege al francilor la Laon de către episcopul Dietrich I de Metz, o rudă a împăratului Otto I. Armata imperială a avansat spre Paris, unde a înfruntat armata lui Hugh Capet. La 30 noiembrie 978, Otto al II-lea și Charles, neputând să cucerească Parisul, au renunțat la asediu și s-au retras. Armata regală condusă de Lothar i-
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
Laon. Lothar a reușit să scape de trupele imperiale însă Charles a fost proclamat rege al francilor la Laon de către episcopul Dietrich I de Metz, o rudă a împăratului Otto I. Armata imperială a avansat spre Paris, unde a înfruntat armata lui Hugh Capet. La 30 noiembrie 978, Otto al II-lea și Charles, neputând să cucerească Parisul, au renunțat la asediu și s-au retras. Armata regală condusă de Lothar i-a urmărit și i-a învins în timp ce traversau Aisne
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
rudă a împăratului Otto I. Armata imperială a avansat spre Paris, unde a înfruntat armata lui Hugh Capet. La 30 noiembrie 978, Otto al II-lea și Charles, neputând să cucerească Parisul, au renunțat la asediu și s-au retras. Armata regală condusă de Lothar i-a urmărit și i-a învins în timp ce traversau Aisne; armata a reușit să recupereze Laon, forțându-l pe Otto al II-lea să fugă și să se refugieze la Aachen, împreună cu Charles. În regatul franc
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
lui Hugh Capet. La 30 noiembrie 978, Otto al II-lea și Charles, neputând să cucerească Parisul, au renunțat la asediu și s-au retras. Armata regală condusă de Lothar i-a urmărit și i-a învins în timp ce traversau Aisne; armata a reușit să recupereze Laon, forțându-l pe Otto al II-lea să fugă și să se refugieze la Aachen, împreună cu Charles. În regatul franc, retragerea grăbită a împăratului Otto al II-lea a avut un impact considerabil și mult
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
discoidale, de tipul farfuriilor zburătoare. Concepe două dispozitive, "Repulsine" și "Propulsine", bazate pe principiul și forța imploziei. În 1944 împreună cu mai mulți ingineri, au fost mutați în localitatea Leonstein. La sfârșitul războiului, întreaga documentație a proiectelor a fost sechestrată de armata americană. Este ținut în detenție timp de 9 luni, și interogat. În 1958, la 73 de ani, un consorțiu american îi propune să-și pună teoriile în aplicare pe teritoriul S.U.A., și i se oferă un buget nelimitat. Schauberger acceptă
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
(scris, de asemenea, Dimitrios, Dimitrie și/sau Ipsilantis; în ; 179316 august 1832) a fost un dragoman al Imperiului Otoman, ce a slujit ca ofițer în Armata Imperială Rusă din Moldova și a fost numit primul mareșal al Greciei moderne de către Ioannis Kapodistrias, erou al Războiului de Independență al Greciei. Ipsilanti a fost fratele lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul organizației Filiki Eteria. A fost membru al importantei familii
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
Independență. El a fost unul dintre cei mai cunoscuți conducători fanarioți în primele etape ale revoltei, deși acțiunile sale au fost mult stânjenite de conducătorii militari locali și de fruntașii civili conduși de prințul Alexandru Mavrocordat; ca urmare, organizarea unei armate regulate a fost încetinită, iar operațiile militare au fost limitate. La 15 ianuarie 1822 a fost ales președinte al Adunării Legislative. Cu toate acestea, din cauza eșecului campaniei sale în centrul Greciei și a faptului că nu a reușit să obțină
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
Cehoslovaciei (1948-1953). Gottwald s-a născut la 23 noiembrie 1896, în Deditz, Wischau (Vyškov), Moravia, Austro-Ungaria (acum în Republica Cehă). Era de meserie tâmplar fabricant de mobilier și s-a alăturat Partidului Social Democrat în 1912. A fost încorporat în Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial, dar a dezertat ulterior la ruși. A devenit membru de frunte al Partidului Comunist din Cehoslovacia începând din 1921, ocupându-se cu editarea ziarul partidului la Bratislava în perioada 1921-1926. Începând din 1925 a fost membru al
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
patrioți cehi au suferit în Špilberk la acea vreme, unii dintre ei fiind condamnați la moarte. Pentru majoritatea lor, Špilberk a fost doar o oprire în drumul lor către alte închisori germane și lagăre de concentrare naziste. În perioada 1939-1941, Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în scopul de a o transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
În perioada 1939-1941, Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în scopul de a o transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit castelul Špilberk în 1959, punându-se astfel capăt unei perioade îndelungate de folosire a fortificației în scop militar. În anul următor, Špilberk a devenit sediul Muzeului Orășenesc Brno.
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
s-a desfășurat între între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei efectuate după această bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]