68,361 matches
-
29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei efectuate după această bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc pentru forțarea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu Dobrogei. Bătălia de pe Valea Jiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Înfrângerea forțelor germao-austro-ungare în Prima bătălie de pe Valea Jiului a fost interpretată diferit de cele două părți. Generalul Falkenhayn
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Puterilor Centrale nu vor mai încerca o nouă lovitură pe Valea Jiului, până la sosirea iernii. "La comandamentul nostru, printr-o greșeală de judecată, nu se aștepta nimeni ca inimicul să repete lovitura în acelaș loc unde fusese înfrânt, iar concentrarea formidabilei armate a lui Kühne se făcuse cu atâta discreție încât ai noștri nu băgaseră de seamă nimic". După victoria în prima bătălie de pe Jiu, din prima parte a lunii octombrie, Armata 1 română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
lovitura în acelaș loc unde fusese înfrânt, iar concentrarea formidabilei armate a lui Kühne se făcuse cu atâta discreție încât ai noștri nu băgaseră de seamă nimic". După victoria în prima bătălie de pe Jiu, din prima parte a lunii octombrie, Armata 1 română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
anume pe Valea Oltului și în pasurile Bran, Predeal, Buzău și Oituz, pentru a nu-i permite comandamentului român executarea de manevre de forțe spre sectorul prevăzut pentru ruperea frontului. De asemenea, Falkenhayn instalează în mod ostentativ Cartierul General al Armatei 9 la Brașov, unde desfășoară activități publice de mare vizibiliate: recepții, parade militare, vizite dese frontului de la Predeal, menite să ajungă la cunoștința comandamentului român și să le distragă atenția de la Valea Jiului. Forțele române erau reprezentate de Divizia 1 Infanterie
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
linia II: Divizia 11 Infanterie bavareză, în spatele Diviziei 41 Infanterie și Divizia 301 Infanterie rezervă, în spatele Diviziei 109 Infanterie; <br>- Corpul de Cavalerie, masat pe Dealul Arcanului;<br>- rezerva: Divizia 115 Infanterie, în curs de transport spre Petroșani. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Infanterie; <br>- Corpul de Cavalerie, masat pe Dealul Arcanului;<br>- rezerva: Divizia 115 Infanterie, în curs de transport spre Petroșani. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
se făcuse. Bariera Carpaților fusese trecută. Zăgazul, care ținuse două luni șuvoiul dușman, se rupsese și peste el valul furios se năpusti la vale ca să înece câmpurile noastre. În coloane nesfârșite, cavaleria lui Schmettow incepu marșul la aripa dreaptă a armatei Kuhne." Falkenhayn considera că prin reușita forțării Carpaților reușise să îndeplinească unul din obiectivele majore ale campaniei. La 1/14 noiembrie 1916 emite ordinul de luptă care stabilea acțiunile imediat următoare pentru consolidarea victoriei obținute și exploatarea succesului. Divizia 11
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
victoriei obținute și exploatarea succesului. Divizia 11 Infanterie bavarezăa fost dislocată la aripa stângă a dispozitivului Corpului LIV, cu misiunea de a înainta în direcția generală sud-est, spre Drăgășani, pentru a deschide drumul spre valea Oltului, căzând în spateleCorpului I Armată român, care lupta în Valea Oltului. Divizia 301 Infanterie rezervă trebuia să se deplaseze în urma Diviziei 11, cu misiunea de a asigura și siguranța flancului stâng al acesteia, în eventualitatea unor atacuri ale forțelor române, din direcția văii Oltului Olt
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
detaliu în 1896. Relicva a fost naționalizată și dusă în 1928 la Minsk, apoi, în 1929, la Moghilău, și închisă într-o cutie de valori de la sediul regional al Partidului Comunist. Crucea a dispărut în timpul ocupației rapide a Belarusului de către armatele germane (iunie-iulie 1941). Nu există relatări de încredere care să precizeze ce s-a întâmplat cu crucea în 1941. Există cel puțin trei versiuni diferite (altele decât distrugerea ei în urma unui incendiu sau a unui jaf): În anul 1997, Nikolai
Crucea Sfintei Eufrosina () [Corola-website/Science/335968_a_337297]
-
Colonelul Kanatjan "Kanat" Alibekov (în ; în ; ) - cunoscut sub numele de Kenneth "Ken" Alibek din 1992 - este un fost medic, microbiolog și expert în arme biologice sovietic. El a avut o ascensiune rapidă în rândurile Armatei Sovietice și a ajuns prim director djunct al Biopreparat, unde a supervizat un vast program de dezvoltare a armelor biologice. În 1992, el a emigrat în Statele Unite ale Americii, și ulterior a devenit cetățean american, activând acolo ca consultant, speaker
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
program ofensiv de arme biologice. În timp ce se afla în SUA, Uniunea Sovietică a fost dizolvată. În ianuarie 1992, la scurt timp după întoarcerea sa din SUA, ca protest împotriva continuării activității în unitățile de arme biologice, Alibek a demisionat din Armata Sovietică și din Biopreparat. În octombrie 1992 a emigrat cu familia sa în SUA, în ciuda faptului că acest lucru îi era interzis de către KGB. Alibek adaugă: Mult timp înainte de emigrare, am demisionat din Armata Sovietică, am renuțat la pozițiile științifice
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
arme biologice, Alibek a demisionat din Armata Sovietică și din Biopreparat. În octombrie 1992 a emigrat cu familia sa în SUA, în ciuda faptului că acest lucru îi era interzis de către KGB. Alibek adaugă: Mult timp înainte de emigrare, am demisionat din Armata Sovietică, am renuțat la pozițiile științifice și administrative de la Moscova, am refuzat să accept cetățenia rusă, i-am informat pe oficialii ruși de securitate că voi pleca Statele Unite, am rămas fără loc de muncă timp de peste 9 luni și, după ce
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
a trimis pe generalul Jebe cu doi tumeni (unități a câte 10.000 de soldați) să rezolve amenințarea dinspre Qara Kitai, în timp ce l-a trimis și pe Subutai cu încă doi tumeni într-o campanie simultană împotriva merkiților. Cele două armate au călătorit una lângă alta prin Munții Altai și , până la Almaliq. În acel moment, Subutai s-a dus către sud-vest, distrugându-i pe merkiți și protejându-i flancul lui Jebe flancul împotriva oricăror atacuri surprinzătoare dinspre Khwarazm. Jebe a eliberat
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
pe merkiți și protejându-i flancul lui Jebe flancul împotriva oricăror atacuri surprinzătoare dinspre Khwarazm. Jebe a eliberat Almaliq, apoi a mers până la sud de Lacul Balhaș pe pământurile qara kitailor, unde a asediat capitala . Acolo, Jebe a învins o armată de 30.000 de oșteni și Kuchlug a fugit la Kashgar. Profitând de tulburările care mocneau sub domnia lui Kuchlug, Jebe a dobândit sprijinul populației musulmane, pe care a anunțat-o că se va pune capăt politici de persecuție religioasă
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
oșteni și Kuchlug a fugit la Kashgar. Profitând de tulburările care mocneau sub domnia lui Kuchlug, Jebe a dobândit sprijinul populației musulmane, pe care a anunțat-o că se va pune capăt politici de persecuție religioasă a lui Kuchlug. Când armata lui Jebe a ajuns la Kashgar, în 1217, populația s-a răsculat împotriva lui Kuchlug, obligându-l să fugă pentru a-și scăpa viața. Jebe l-a urmărit pe Kuchlug peste Munții Pamir în de astăzi din Afganistan. Potrivit lui , un
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
Curtea de Apel a Camerei Imperiale de la Wetzlar. Ernst August a pierdut toate procedurile legale îndreptate împotriva lui. Procesul a durat timp de mai mulți ani și în cele din urmă a condus la falimentul ducatul. Ducele a menținut o armată permanentă careera disproporționat de mare pentru populația sau pentru resursele financiare ale ducatului. Unii dintre soldați au fost închiriați Principatului Saxoniei sau împăratului Sfântului Imperiu Roman. Mania lui Ernst August pentru construcții a dus la construirea la Kleinode a micului
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]