68,361 matches
-
Mitrovica și Lepoglava. În timpul detenției sale, el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit membru al Comitetului Regional al Ligii Comuniste din Șerbia și în 1937 membru al Biroului Politic
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Cel mai vechi sau din lume încă funcțional este '"Lafayette College Investing Club" sau Clubul de investiți extracuricular din Lafayette, o mică școală din Pennsylvania. Clubul a fost infintat de John Tarbell, un profesor de finanțe care s-a alăturat armatei. Ulterior sfaturile sale au fost ascultate de mulți veterani. Atât de apreciate încât aceștia i-au încredințat 3.000$ pentru a începe Clubul de investitori din școala Lafayette, unde profesorul John Tarbell a revenit la predarea finanțelor după serviciul militar
Club de investitori () [Corola-website/Science/335991_a_337320]
-
implicând o dorință pentru un alt tip de socialism decât cel iugoslav, marcat de semi-confederalism și de autogestionare. Pe 1 aprilie demonstrații au mărșăluit prin Kosovo, iar 17 polițiști au fost răniți în confruntările cu manifestanții, nereușind să-i disperseze. Armata s-a deplasat în zonă pentru a apăra instituțiile de stat, iar liderul comunist Mahmut Bakalli a solicitat trimiterea de tancuri pe străzi. În câteva zile, protestele cu privire la condițiile de trai ale studenților au escaladat, canalizând nemulțumirea față de tratamentul populației
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
Infanterie" - (Târgu Jiu), "Regimentul 41 Infanterie" - (Craiova), "Regimentul 71 Infanterie" - (Calafat), "Regimentul 42 Infanterie" - (Râmnicu Vâlcea), "Regimentul 66 Infanterie" - (Balș), "Regimentul 43 Infanterie" - (Slatina), "Regimentul 59 Infanterie" - (Caracal) și "Regimentul 21 Artilerie". Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 11 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Muică. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 11 Infanterie s-
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 11 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 11 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 2 Infanterie și Divizia 4 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de brigadă Nicolae Petala, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 11
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 11 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 2 Infanterie și Divizia 4 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de brigadă Nicolae Petala, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 11 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 2 Infanterie și Divizia 4 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de brigadă Nicolae Petala, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 11 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
a fost închis pentru câțiva ani. În 1683, Kara-Mustafa a fost ucis în luptele de la Viena, iar Marin a fost liber să revină în Ragusa. În 1683, otomanii au fost învinși în bătălia de la Kahlenberg lângă Viena. Generalul din fruntea armatei austriece era ragusanul . În 1684, emisarii au înnoit un acord convenit la Visegrád în anul 1358 și au acceptat suzeranitatea Habsburgilor, ca regi ai Ungariei, asupra Ragusei, cu o taxă anuală de 500 de ducați. În același timp, Ragusa a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și s-au apropiat de limitele orașului. Ei amenințau să înconjoare complet Ragusa și să-i sufoce comerțul continental. În perspectiva acestui pericol și anticipând înfrângerea turcilor în 1684, Ragusa a trimis soli împăratului Leopold la Viena, în speranța că armata austriacă va captura Bosnia. Din fericire pentru Republică, otomanii au păstrat controlul asupra zonei din jurul orașului. După pacea de la 26 ianuarie 1699, Republica Ragusa a cedat două porțiuni de coastă Imperiului Otoman astfel încât Republica Veneția să nu poată ataca orașul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
expună răzbunării lui Napoleon, aflat atunci la apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate, au fost jefuite, pagubele ridicându-se la o jumătate
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate, au fost jefuite, pagubele ridicându-se la o jumătate de milion de lire. Orașul era în
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
a răspândit forța pe o arie foarte largă și a înaintat spre Ragusa, amenințând să-i înconjoare pe rușii care ocupau vârful dealului dintre el și oraș; rușii s-au retras înapoi către golful Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a predat forțeleEImperiului Francez punând
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a predat forțeleEImperiului Francez punând capăt unui asediu de câteva luni al flotei ruse și armatei muntenegrene (în timpul căruia au căzut asupra orășului 3000 de ghiulele). Francezii au ridicat asediul și au intrat în Ragusa, în frunte cu Napoleon, în 1806. În 1808, mareșalul Marmont a abolit Republica Ragusa și i-a comasat teritoriul în Regatul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
după două zile de bombardament, cei 500 de francezi conduși de generalul Joseph de Montrichard au negociat termenii capitulării orașului. În scopul de a evita un conflict mai amplu, austriecii au acceptat condițiile capitulării francezilor. Generalul Milutinović a promis că armatele austriacă, britanică și muntenegreană nu vor ocupa orașul înaintea evacuării ultimilor francezi pe corabie. Marele Sfat al nobilimii ragusane (adunarea de 44 de patricieni care fuseseră membri ai Marelui Sfat înainte de abolirea Republicii de către Franța) s-a mai întrunit pentru
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
s-a permis să participe, întrucât Austria se opunea cu fermitate restaurării Republicii. La 27 ianuarie, capitularea franceză s-a semnat la și a fost ratificată în aceeași zi. Atunci, Vlaho Caboga s-a declarat deschis de partea austriecilor, oprind armata rebelă la Konavle. Între timp, Đivo Natali și oamenii săi așteptau încă în fața . După aproape opt ani de ocupație, trupele franceze au părăsit Ragusa la 27 și 28 ianuarie 1814. În după-amiaza zilei de 28 ianuarie 1814, trupele britanice și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
72 Infanterie" - (Mizil), "Regimentul 48 Infanterie" - (Buzău), "Regimentul 49 Infanterie" - (Râmnicu Sărat), "Regimentul 50 Infanterie" - (Focșani), "Regimentul 64 Infanterie" - Tecuci, "Regimentul 51 Infanterie" - (Galați), "Regimentul 52 Infanterie" - (Bârlad) și "Regimentul 23 Artilerie". Divizia a făcut parte din organica Corpului III Armată. La intrarea în război, Divizia 13 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Alexandru Socec. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
Alexandru Socec. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 13 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Armatei 1, alături de Corpul I Armată și Divizia 12 Infanterie. Armata 1 era comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 13 Infanterie s-a reorganizat
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 13 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Armatei 1, alături de Corpul I Armată și Divizia 12 Infanterie. Armata 1 era comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 13 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 13 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Armatei 1, alături de Corpul I Armată și Divizia 12 Infanterie. Armata 1 era comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 13 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
de generalul de divizie Ioan Culcer.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 13 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului III Armată, alături de Divizia 5 Infanterie și Divizia 14 Infanterie. Corpul III Armată era comandat de generalul de brigadă Constantin Iancovescu, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 13
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
diviziei era următoarea:<br> În prima jumătate a anului 1917, Divizia 13 Infanterie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului III Armată, alături de Divizia 5 Infanterie și Divizia 14 Infanterie. Corpul III Armată era comandat de generalul de brigadă Constantin Iancovescu, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 13 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului III Armată, alături de Divizia 5 Infanterie și Divizia 14 Infanterie. Corpul III Armată era comandat de generalul de brigadă Constantin Iancovescu, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 13 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]