70,637 matches
-
poate construi, într-adevăr, pe valori fundamentale diferite, există aici o limită pentru raționalitatea eticii, o limită pusă de premisa ultimă a oricărui sistem etic. Etica socială sau sociologică, construită pe stabilitatea societății ca valoare de bază, al cărei conținut constă în formularea exigențelor sociale și care se consideră pe sine, deseori, drept adevărata etică, nu este totuși decît unul dintre numeroasele sisteme etice posibile psihologic și istoric. În vreme ce eu am ajuns la această concepție printr-o cercetare epistemologică a justificării
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cazul ridicolului, sentimentul respectiv este un exemplu categoric de sentiment circumstanțial, adică unul care nu e condiționat doar de poziția sa fațăde alte sentimente, ci este determinat, în ființa sa cea mai intimă, prin faptul că trăirea care îl provoacă constă într-un contrast. În sentimentul ridicolului, contrastul acesta este descendent; în sentimentul sublimului, el este ascendent. În rîs, ne simțim mari față de ce este mic; în sublim, ne simțim mici față de ce este mare. Contrastul care joacă aici un rol
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai deplin. Căci doar acela se poate afirma care știe cu claritate pe ce poziție se situează ce poate și ce nu cît valorează atît în sus cît și în jos. Calitatea pe care Aristotel o numea megalopsychia, și care consta în a fi conștient de adevărate valoare proprie, exprimă justa autoafirmare, dinspre latura pozitivă. Limitele rezultă de la sine, fiindcă sînt determinate din interior, nu din afară. Ele se găsesc pur și simplu acolo unde încetează conștiința propriei valori. Cînd romanticii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Ironia este, în acest caz, numai un mijloc și nu caracterizează un tip vital aparte. Am putea s-o numim mica ironie, în timp ce marea ironie nu este doar o formă și un mijloc, ci un punct de vedere vital. Deosebirea constă, printre altele, în faptul că ironia, ca simplă formă sau figură, trebuie să tindă să-i facă pe ceilalți să priceapă că este ironie, că seriozitatea sa nu e serioasă. Altfel stau lucrurile cu marea ironie. Dar înainte de a o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în contrast cu iubitorul de adevăr (Eth. Nic.,IV, 13). Apariția ironistului este explicată prin aversiunea acestuia pentru folosirea expresiilor tari. Totuși nu se evidențiază încă aici că marea deosebire între ironist, pe de o parte, fățarnic și lăudăros, pe de alta, constă în aceea că lăudărosul își face un scop din aparența exterioară tocmai pentru că vrea să se dea mai mare decît este, iar fățarnicul o folosește ca pe un mijloc de a realiza niște scopuri egoiste și faptul că, din contra
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dea formă, iar pe de alta, chipurile plastice care apar în cursul atribuirii formei. Lupta deseori amarnică și munca deseori aspră se situează între cele două momente pozitive, fiind resimțite, în cele mai multe cazuri, numai de artist ca individ. Capacitatea artistică constă în individualizarea a ceea ce tinde să apară involuntar în sentiment și în fantezie. În artă, ca de astfel peste tot, ceea ce este individualizat și distins în chip categoric apare pe o baza mai degrabă nedeterminată, dintr-un preaplin lipsit de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
involuntar în sentiment și în fantezie. În artă, ca de astfel peste tot, ceea ce este individualizat și distins în chip categoric apare pe o baza mai degrabă nedeterminată, dintr-un preaplin lipsit de organizare. Deosebirea dintre artist și noi ceilalți constă esențialmente în capacitatea de a transpune ceea ce e reprezentat și resimțit în mod obscur, în personaje și evenimente individuale. Iar această capacitate înseamnă ceva pozitiv, nu doar o limitare. Dacă opera este desăvîrșită, dacă turnarea a izbutit, atunci nu mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironia poate fi o formă exterioară a humorului așa încît obținem următoarea schemă (în care semnul < înseamnă "mijoc" sau "expresie pentru"): (Seriozitatea < Glumă) = Ironia < Humor = (Glumă < Seriozitate) sau mai simplu: Seriozitate < Glumă < Seriozitate. Gluma sub care humoristul își ascunde seriozitatea constă atunci tocmai în folosirea ironiei. Ori mai simplu: în spatele glumei ascunse în seriozitate, în cazul ironiei, se află ascunsă, la rîndul ei, o seriozitate 37. În felul acesta, marea ironie, ca formă de afirmare a propriei personalități sau ca grijă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marelui poet s-ar putea deduce ce evenimente a trăit el însuși, ori ce a văzut de la o mai mare sau mai mică distanșă. De la aceeași permisă pleacă și Georg Brandes în cartea sa despre Shakespeare, al cărei merit principal constă dealtminteri în finele analize ale conținutului diverselor opere. Dimpotrivă, această premisă este respinsă cu hotărîre de cel mai savant și mai critic biograf al lui Shakespeare, Sidney Lee. "Știrile biografice", spune el A Life of William Shakespeare, ed. Nouă, 1915
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
eroul tragic își dezvăluie și-și afirmă, în momentul dispariției, sublima sa mentalitate, condiționează efectul propriu zis al tragediei asupra sufletului nostru. În legătură cu vestitul pasaj din Poetica lui Aristotel, de nenumărate ori comentat, în care el socotește că efectul tragediei constă în a provoca teama și compasiunea așa fel încît acestea sînt "purificate", comentatorii nu au ajuns la un acord, mai ales cu privire la ce ar trebui să înțelegem prin "purificare". Poate că cel mai nimerit este să ne gîndim, împreună cu Erwin
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este diferită pe diversele trepte ale dezvoltării, după cum a arătat Auguste Comte, în teoria sa despre diversele stadii în evoluția cunoașterii. Interpretarea științifică constă în iluminarea unei trăiri printr-alta, pînă se ajunge să se vadă că, la urma urmelor, toate se află într-o mare legătură interioară, așa încît trăirile ulterioare pot fi chiar deduse, eventual, din cele precedente. Datoria ce-i revine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în psihologia mea, reprezentare individuală tipică. Fidelitatea implică faptul că reprezentarea în cauză are permanent valoare, că legea conform căreia a evoluat obiectul pînă în prezent va rămîne o expresie și pentru dezvoltarea sa de mai tîrziu. Și fidelitatea însăși constă într-o continuitate a propriei noastre comportări, corespunzînd continuității în esență a obiectului. Nu presupunem invariabilitatea nici pentru obiect, nici pentru fidelitatea însăși; singura presupunere e aceea că schimbările se produc în aceeași direcție și conform acelorași legi76. Fidelitatea față de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bine, cum am văzut (* 18) o formă a humorului. Și o cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu alte presupuneri sau ipoteze, în care crede cel ce-o afirmă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
forma de viață supremă ar trebui să fie de așa natură încît filosofia, arta și religia să-și aducă, fiecare în parte, contribuția la ea. Neajunsul humorului romantic, ce apare mai intens la predecesorul lui lui Solger, la Jean Paul, constă în aceea că nu poate ajunge la o relație pozitivă între mic și mare. Se pune precumpănitor accentul pe imposibilitatea unei reprezentări perfecte a ceea ce este foarte înalt. Marele humor ajunge la o dezvoltare deplină de abia cînd ceeea ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o diferență importantă: ea constă în caracterul evident didactic al celor dintîi, în inteția lor subliniată de a inocula ascultătorilor un anumit comportament în căutarea adevărului și dispariția acestui gen de "pedagogie" în humorul timpurilor noi. Pentru că îndemnurile unui Rabelais ("spargeți osul" sau "Bea") nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
administrat Acipimox pentru reducerea nivelului AGL. Lewis și colab. au evaluat secreția insulinică stimulată de glucoză la bărbați normoponderali, nondiabetici, în condițiile unui nivel plasmatic dublu al acizilor grași indus de infuzia iv. de Intralipid și heparină (36). S-a constat că un nivel acut crescut de AGL timp de 1,5 ore înainte de clampul hiperglicemic conduce la creșterea răspunsului insulinic la glucoză și reducerea insulinosensibilității (IS), fără afectarea indexului de distribuție (Disposition Index, DI= secreția de insulină x sensibilitatea la
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
acest rezultat se poate afirma că obezitatea potențează efectul genelor diabetogene asupra acțiunii insulinei. Pacienții cu obezitate centrală sunt mai insulinorezistenți decât cei cu obezitate gluteofemurală, cantitatea de glucoză preluată de țesuturile periferice corelându-se negativ cu masa adipocitelor intraabdominale. Explicația constă în particularitățile metabolice ale adipozității centrale (vezi tipurile de țesut adipos). Adițional, pacienții cu obezitate centrală au un număr crescut de fibre musculare albe cu un număr scăzut de capilare în mușchiul scheletic (21). O serie de factori au fost
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
1-2 ani de tratament la măsurile nefarmacologice, ulterior necesitând tratament farmacologic antidiabetic. Este necesar ca medicul și pacientul să stabilească de comun acord obiectivele și metodele abordării scăderii ponderale. Se impune o scădere ponderală moderată și etapizată. O primă treaptă constă într-o reducere ponderală cu 5-10% obținută în aproximativ 3-6 luni și menținerea noii greutăți cca. 6-9 luni. Ulterior se impune o continuare a scăderii ponderale până la greutatea stabilită inițial și menținerea greutății finale o perioadă nelimitată. Cine trebuie să
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
comportament alimentar, exercițiu fizic, farmacoterapie, intervenții chirurgicale, metode terapeutice individualizate fiecărui pacient. 8.1.1. Dieta hipocalorică Este necesar ca tipul de dietă să fie ales în funcție de aderența pacientului, patologia asociată și obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau în: limitarea consumului alimentar în afara meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorică mare, mese mici și fracționate (4-6/zi), stoparea fumatului și un consum scăzut de alcool. În general, se recomandă o dietă cu deficit de 500 Kcal/zi fața de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
Este foarte important ca dieta recomandată pacienților cu exces ponderal să fie raportată la afecțiunile asociate. În diabetul zaharat tip 2 recomandările dietetice se suprapun parțial cu cele întâlnite la pacienții nediabetici (3, 10, 26). În general, structura dietei va consta în 55%-60% HC, 25-30% lipide (cu aport de colesterol sub 250 g/zi) și 12-17% proteine (adaptat la funcția renală; un aport de 17%, sau chiar 15%, din rația calorică sub formă de proteine poate fi mare pentru un
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
la echinocțiul de primăvară, de la Crăciun la Paști, exista un timp al sărbătorilor care pregătea venirea primăverii. În decembrie începeau Dionisiile rustice, sau Dionisiile Mici, sărbători țărănești ale podgorenilor în cadrul cărora i se mulțumea zeului pentru recolta obținută. Ceremonia principală consta într-un cortegiu, însoțit de cântece și de dansuri, care ducea în procesiune un imens falus divinizat, simbol al fecundității pământului. În ianuarie aveau loc Leneenele, sau sărbătoarea teascurilor (lenoï), apoi, timp de trei zile, la sfârșitul lui februarie, se
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
doar servitoarele, curtezanele (hetairele), muzicantele și dansatoarele. Odată înlăturate micile mese individuale pe care se servea masa propriu-zisă, simpozionul începea oficial. Stăpânul casei făcea o libație cu puțin vin pe care-l consacra zeilor și mai ales lui Dionisos. Ritualul consta în a bea o înghițitură mică de vin și a vărsa câteva picături invocând numele lui Dionisos, "eliberatorul". Acest "vin pierdut", care l-a inspirat pe Paul Valéry, era perceput ca fiind sămânța lui Dionisos. Apoi, convivii intonau "peanul simpozionului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
podgoriile din Lumea Nouă, mai ales în Statele Unite și Australia, se încearcă astfel copierea celebrei "arome de lemn" a celor mai mari vinuri europene, bordelais rouge sau bourguignon blanc, în special. Această aromă se datorează unei tehnici complexe și costisitoare, constând, pe scurt, în a conserva în mediu lemnos, timp de luni întregi, cele mai bune vinuri de pe aceste pământuri europene. Însă aroma de lemn se estompează pe măsură ce butoiul se învechește. Trebuie deci reînnoit constant stocul de butoaie. Unul de stejar
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în Mexic, unde se folosea cauciuc cu pene de pasare drept minge. Racheta era în formă de potcoava, având corzi din fâșii de piele. Incașii și aztecii practicau și ei un joc foarte dinamic și vioi, asemănător cu badmintonul, care consta în lovirea unei mingi din piele, ornată cu pene de diferite culori, cu rachete ușoare. Chiar și regele aztecilor, vestitul Montezuma, juca zilnic acest joc, în sala de jocuri din Tenochtitlan — capitala imperiului aztec. Câștigătorului i se atribuia o cupă
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
tău este exact invers. 2.20.2. Sistemul cu 21 de puncte În momentul de față, acesta este sistemul oficial de punctare folosit de către FIB. Iată regulile de bază ale acestui sistem. Pentru partidele de simplu, regulile sunt: Un meci consta în cel mai bun din 3 seturi. Jucătorul care câștigă primul 21 de puncte este învingător într-un set. Jucătorul care câștigă un schimb de mingi adaugă 1 punct la scor. Nu exista încetarea serviciului/pierderea serviciului, în sensul că
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]