68,560 matches
-
Raff a mers pe jos până la Basel pentru a asculta interpretarea la pian lui Franz Liszt. După o perioadă în care a locuit în Stuttgart unde a devenit prieten cu renumitul dirijor Hans von Bülow, a început să lucreze ca asistentul lui Liszt la Weimar din 1850 până în 1853. În această perioadă l-a ajutat pe Liszt să orchestreze diferite lucrări, spunând că a avut un rol important în orchestrarea poemului simfonic "Tasso". În 1851 a avut loc la Weimar premiera
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
4 ani pianul, teatrul și dansul. Și-a început pregătirea artistică de mică, practicând cursuri de teatru, canto și cursuri de dans. În 2007, ea a jucat în primul sezon al telenovelei argentiniene "Pățito Feo", în rolul Mărținei, una dintre asistenții lui Fițo Bernardi, si, de asemenea, a jucat-o și pe Anna că un copil, o prietenă de-al lui Leandro, pe care a întâlnit-o într-o pădure, în flashback-uri, în același serial. A mai participat și la
Martina Stoessel () [Corola-website/Science/329900_a_331229]
-
angajează la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Începând de acum, paralel cu urmarea cursurilor academice, lucrează continuu și la teatru. În 1947 joacă șapte roluri ca actor, iar în 1949 debutează și ca regizor (dobândind experiență prin colaborările sale ca asistent regizor cu figurile eminente ale teatrului). Pe durata studiilor academice a avut privilegiul de a fi îndrumat de artiști ca Poór Lili, Szabó Lajos, Delly Ferenc, Tompa Miklós, Szabó Ernő, Kovács György și Kőmives Nagy Lajos. Din propriile sale mărturisiri
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
Așa se explică faptul că actorul Kovács György a pieredut un Hamlet, iar Delly Ferenc un Lear. Cu toate acestea, acest teatru era cel mai flexibil...”" Harag György obține în 1952 licența în regie. Pentru o perioadă scurtă lucrează ca asistent în cadrul academiei, dar în paralel colaborează cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj ca regizor și actor. În 1953 se alătură grupului de actori care fondează secția maghiară a teatrului băimărean (absolvenții anului 1953). Trupa a fost fondată la Baia Mare
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
de la București (toți fuseseră acolo!), m-au oprit pe stradă întrebându-mă: Măi Gyuri, nu vrei să vii cu noi la Baia Mare ca prim-regizor? Fără să mă gândesc o clipă le-am răspuns: Haideți! Am renunțat la catedra de asistent, la postul de regizor, la locuință, la două salarii și am pornit spre Baia Mare.”" La Baia Mare (mai apoi la Satu Mare), datorită experiențelor profesionale și rigurozității muncii a reușit să consolideze trupa. S-a născut o trupă care, după cum mărturisea fondatorul
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
Ucrainenii din preerie l-au primit că pe un călător sfânt,o tradiție, care se menține chiar de la începuturile creștinismului. O altă persoană care a participat la evenimentele care au culminat cu înființarea Catedralei de Tablă, a fost Makarii Marchenko asistentul episcopului Serafim. Marchenko, cunoscând rânduiala slubelor religioase îl ajută pe Serafim în calitate de diacon sau cantor. El a venit împreună cu Serafim din Statele Unite. Arhiepiscopul Langevin, care își avea reședința în St.Boniface, era conducătorul Diocezei Romano-Catolice pentru Vestul Canadei, fiind în
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
tehnice moderne, care poartă amprenta unei rupturi deliberate cu tradiția secolului trecut. a studiat pictura la Academia ”Ion Andreescu” din Cluj, la început în clasa Prof. Teodor Harșia, apoi în acea a Prof. Aurel Ciupe. După absolvire este angajat ca asistent al Prof. Ciupe, calitate în care va lucra temporar și alaturi de Prof. Corneliu Baba, in București. Radu-Anton Maier reușește să ia contact nemijlocit cu arta europeană grație unei burse de studii (1965-1966) a Academiei ”Pietro Vannucci” din Perugia (Italia
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
și îi cere să-l anunțe pe regizorul Radu Valerian că s-a răzgândit și nu mai vrea să mai participe la spectacol. Ea îl roagă pe regizor să treacă pe la ea acasă, dar înainte de sosirea acestuia Gică (Jean Constantin), asistentul maestrului Laurențiu, bate la ușa casei familiei Mirea. Profesorul îl confundă pe Gică cu Radu Valerian și îl anunță că Irina și-a pierdut vocea. Mai târziu sosește și tânărul regizor. Irina îi spune lui Radu Valerian că tatăl ei
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
de încurcătură, iar, la sfatul lui Gelu, îi trimite o dedicație lirică de dragoste. Între cei doi tineri se înfiripă o relație de dragoste, iar Irina acceptă să cânte în spectacolul lui Radu. Între timp, încercările maestrului Laurențiu și ale asistentului său Gică de a o contacta pe Irina Mirea eșuează din cauza unor confuzii. În cele din urmă, regizorul decide să o asculte pe Stela (Emilia Popescu), fata campionului mondial la haltere Elefterie Ionescu (Alexandru Arșinel) și a fostei actrițe Mimi
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
dinamica grupurilor" elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu. În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007. Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau. Adrian Neculau a fost interesat de
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
Universității din Iași avându-i profesori pe Ion Petrovici, Constantin Fedeleș, Ion Găvănescu și Petre Andrei. În anul 1920 se căsătorește cu Ana (Aneta) Arnăutu, învățătoare. În 1925 obține licența în filosofie și, deși i se propusese un post de asistent la Facultatea de Filosofie, preferă un post în învățământul preuniversitar la Dorohoi, pentru a fi cât mai aproape de meleagurile natale. Între anii 1925-1929 a predat la Seminarul „Pimen mitropolitul”, la Liceul „Grigore Ghica voievod” din Dorohoi și la Școala Normală
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
în plan universitar în domeniul teologiei (din anul universitar 1968/1969 studiind și pedagogia și psihologia) la Innsbruck și Paris (la Institutul Catolic, în anul universitar 1967/1968). După finalizarea studiilor universitare (1970) a lucrat mai întâi până în 1972 ca asistent universitar la Institutul de Studii Liturgice, după care a devenit consilier pentru educația adulților în aparatul guvernului landului Vorarlberg. A intrat în ordinul iezuiților în 1976 la vârsta de 30 de ani, la 32 de ani intrând prin hirotonisire în
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
a înscris 285 goluri. Între 1970 și 1976, Băicoianu-Cojocaru a fost căpitanul reprezentativei României. Doina Petruța Băicoianu a fost căsătorită cu Pătru Cojocaru, șeful biroului bazelor sportive al Primăriei Timișoara. Conform acestuia: În Timișoara, a activat pentru câțiva ani ca asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar apoi ca profesoară de sport la Școala Generală nr. 6. Doina și Pătru Cojocaru au avut împreună un fiu, stabilit în Statele Unite și absolvent de studii masterale în management, cu calificativul
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
renumit specialist în genetică, este chemat să lucreze pentru compania "Thunderbird", unde trebuie să continue cercetările întreprinse de predecesorul său, Sorensen, care și-a distrus munca și s-a sinucis. În acest demers se bănuiește că a fost implicat și asistentul lui Sorensen, Mark Gregor. Munca lui Warner constă în descoperirea unei modalități de a modifica ADN-ul uman, astfel încât organismul să devină imun la orice fel de virusuri. Poziția lui Warner este dificilă, deoarece toți îl compară cu predecesorul său
Test de fiabilitate () [Corola-website/Science/328251_a_329580]
-
săi, acest serial îi are doar pe Yogi, Boo Boo, Cindy și Pădurarul Smith, cu episoadele fixate în Parcul Jellystone (cunoscut aici ca Parcul Jeleustone în versiunea dublată în română). De asemenea serialul a introdus patru personaje noi: Pădurarul Roubideux (asistentul Pădurarului Smith, care este mic și gras), Ratonul Ninja (un pui de raton japonez, care poartă un chimono), mama Ratonului Ninja și Ursul Blubber din "Curse Trăsnite" (un urs grizzly mare, care este mai înalt decât Yogi). Dublajul a fost
Aventurile ursului Yogi () [Corola-website/Science/328262_a_329591]
-
a devenit operativă până la sfârșitul lunii decembrie 1958, când toate monedele europene au devenit convertibile. În cadrul acestui sistem, au fost înființate FMI și BIRD. FMI a fost dezvoltat ca un organism internațional permanent. Protagoniștii conferinței au fost Harry Dexter White, asistentul secretarului Trezoreriei SUA și britanicul John Maynard Keynes Rezumatul acordurilor stipula: „Națiunile trebuie să se consulte și să convină asupra modificărilor monetare internaționale care le afectează. Ele trebuie să scoată în afara legii practicile care sunt dăunătoare pentru prosperitatea lumii, și
Acordul de la Bretton Woods () [Corola-website/Science/328338_a_329667]
-
august 1937, București, d. 27 septembrie 2002) a fost un profesor al Facultății de Metalurgie al Universității Politehnica din București, pe care a absolvit-o în 1960. A fost repartizat direct în învățământul superior ocupând, pe rând, funcțiile didactice de asistent universitar , șef lucrări , conferențiar universitar și, din anul 1990, profesor universitar la Universitatea Politehnica din București. A obținut titlul științific de doctor inginer în anul 1970 și a publicat un numar de 119 lucrări științifice, dintre care 37 reprezintă tratate
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
anul 1940 își susține teza de licență în estetică sub conducerea lui Tudor Vianu, teză care a fost intitulată " Problema tragicului în artele plastice" și care a fost distinsă cu "magna cum laude". Încă de pe băncile facultății, Frunzetti este numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, care era pe atunci condusă de către George Oprescu. În perioada 1936 - 1937, devine titular al cronicii plastice a revistei "Vremea" la recomandarea lui Francisc Șirato. Lucrează asiduu la revista "Semne" publicând cronici plastice, eseuri
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
doctorat nefinalizată niciodată intitulată "Tipologia ornamenticii populare românești", sub directa îndrumare a lui I. D. Ștefănescu și George Oprescu. Părți din această teză au apărut începând din anul 1940 în revista "Viața Românească". În perioada 1944 - 1946 îndeplinește funcția de asistent al Catedrei de Estetică a Facultății de Litere din București condusă de Tudor Vianu. Scrie volumul de poezii "Maree" pe care-l publică la Editura Forum în anul 1945 și până în acest an face cronică de artă la ziarul "Victoria
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
articole și sinteze precum și prefețe ale unor cataloage cum a fost cel al Pavilionului Românesc la bienalele organizate în Veneția acelor timpuri. În plus, Ion Frunzetti a participat la numeroase emisiuni de televiziune și radiofonice. În 1956 obține funcția de asistent, ulterior lector și conferențiar al Institutului de Arte Plastice "N. Grigorescu" din București unde începând din anul 1975 va deține șefia catedrei de istoria și teoria artei. În 1971 și 1972 ajunge director al Editurii Meridiane, iar în perioada 1972
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
Mănăstirea Sucevița. Ele au fost realizate în sistem Cinemascop (pentru ecran lat), fiind folosită peliculă Eastman color, prelucrată în laboratoarele de la Buftea. Regizor secund a fost Radu Gurău, iar director de imagine Aurel Kostrakiewicz. La acest film au colaborat ca asistenți viitori profesioniști din domeniul cinematografiei precum Gheorghe Ilarian (asistent de sunet), Elena Pantazică și Sanda Bălășescu (asistente de montaj). Muzica filmului a fost compusă de Tiberiu Olah, dar coloana sonoră conține și fragmente din oratoriul „Messias” de Georg Friedrich Händel
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
pentru ecran lat), fiind folosită peliculă Eastman color, prelucrată în laboratoarele de la Buftea. Regizor secund a fost Radu Gurău, iar director de imagine Aurel Kostrakiewicz. La acest film au colaborat ca asistenți viitori profesioniști din domeniul cinematografiei precum Gheorghe Ilarian (asistent de sunet), Elena Pantazică și Sanda Bălășescu (asistente de montaj). Muzica filmului a fost compusă de Tiberiu Olah, dar coloana sonoră conține și fragmente din oratoriul „Messias” de Georg Friedrich Händel, interpretate de orchestra Filarmonicii George Enescu din București, dirijată
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
operă). Este momentul în care pianistul începe o carieră pedagogică de succes, care se va desfășura în paralel cu cea interpretativă până aproape de sfârșitul vieții. La începutul anului 1960, Albert Guttman a câștigat - obținând locul I - concursul pentru postul de asistent la catedra de pian complementar a acestei instituții. Patru ani mai târziu, s-a căsătorit cu Irina Rusescu, nepoată îndepărtată a profesoarei Maria Cernovodeanu. Irina Rusescu era cu un an mai tânără decât Albert Guttman, cunoștința dintre cei doi datând
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
de guvernul italian, la un curs de perfecționare în cadrul Academiei Santa Cecilia din Roma, tot sub îndrumarea lui Guido Agosti. Pianistul a obținut la finalul cursului calificativul maxim - „10 Magna cum laude“. În aprilie 1972, Albert Guttman a fost numit asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia. Colaborarea sa a fost solicitată pentru cursurile de perfecționare de vioară susținute de Pina Carmirelli (cu care a și colaborat ca pianist), și violoncel, cu Amedeo Baldovino. Din 1973 a activat
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
susținute de Pina Carmirelli (cu care a și colaborat ca pianist), și violoncel, cu Amedeo Baldovino. Din 1973 a activat în cadrul catedrei de muzică de cameră a conservatorului bucureștean, la clasa de acompaniament. Albert Guttman a activat în funcția de asistent la Conservatorul din București până la data de 1 septembrie 1976, când a fost angajat la Filarmonica din Ploiești, în funcția de instrumentist - pian la orchestra simfonică. La puțin timp după această dată, Guttman a fost din nou prezent în calitate de pedagog
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]