69,339 matches
-
Ioana era însărcinată cu cel de-al șaselea lor copil, Caterina. Aici a început tragedia Ioanei de Castilia: tatăl ei, ca regent, a scris la toate curțile Europei, lamentându-se de nebunia fiicei sale, cauzată de moartea bruscă a iubitului soț. Astfel a apărut legenda, sporită și răspândită, despre comportamentul ciudat al Ioanei, văduvă inconsolabilă, asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a respecta dorința lui Filip de a fi înmormântat la
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
Castilia: tatăl ei, ca regent, a scris la toate curțile Europei, lamentându-se de nebunia fiicei sale, cauzată de moartea bruscă a iubitului soț. Astfel a apărut legenda, sporită și răspândită, despre comportamentul ciudat al Ioanei, văduvă inconsolabilă, asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a respecta dorința lui Filip de a fi înmormântat la Granada, cu excepția inimii care a fost purtată la Bruxelles. Însoțită de un alai de nobili, soldați, preoți
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
timp de noapte, deoarece Ioana era de părere că un alai cu un catafalc pe străzile orașelor, nu era un spectacol prea plăcut la vedere. Timp de opt luni cât a durat călătoria, ea nu s-a despărțit de sicriul soțului. Nobilii din cortegiu erau nemulțumiți și s-au înmulțit bârfele despre nebunia reginei. În orașul Torquemada la 14 ianuarie 1507, Ioana a dat naștere ultimului copil, Caterina. Ioana devenise o văduvă râvnită, moștenitoarea unei coroane prestigioase. Fiul și moștenitorul ei
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
regatul a fost preluat de fiica lor, Ioana. Ferdinand a servit ca regent al acesteia în timpul absenței sale în Țările de Jos. Ferdinand a încercat să-și păstreze domnia permanentă dar a fost respins de nobilimea castiliană și înlocuit cu soțul Ioanei, care a devenit Filip I al Castiliei. După moartea lui Filip, în 1506, Ioana s-a presupus că devenise instabil psihic, iar Ferdinand a preluat din nou regența, conducând prin Francisco Jiménez de Cisneros, cancelarul Regatului. Carol, fiul Ioanei
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
bătălia de la Atapuerca, pe 15 septembrie 1054. La vârsta de 14 ani, Sancho a fost proclamat rege în tabăra câmpului de luptă, unde tatăl său fusese ucis în bătălia de la Atapuerca. Mama lui Sancho servit ca regent, rămânând fidelă dorințelor soțului ei și continuând sprijinul mănăstirii fondate la Nájera. Împreună cu unchiul său, Regele Ramiro de Aragon, el l-a forțat pe al-Muqtadir, conducătororul de Zaragoza, să se supună și să plătească tribut. El a fost în permanent conflict cu Castilia, culminând
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
la vârsta de 15 ani. Căsătoria a produs cinci copii: Peter (1152-1157), Raymond Berengario (1157-1196), Peter (1158-1181), Dulce (1160-1198) și Sancho (1161-1223). În timp ce ea a fost însărcinată cu primul copil, la 4 aprilie 1152, ea a scris un testament pentru soțul ei, în cazul în care nu avea să supraviețuiască nașterii. În timp ce soțul ei era plecat în Provența (1156-1157), unde a fost regent (din 1144) pentru tânărul conte Raymond Berengar al II-lea, Petronilla a rămas în Barcelona. După moartea soțului
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Raymond Berengario (1157-1196), Peter (1158-1181), Dulce (1160-1198) și Sancho (1161-1223). În timp ce ea a fost însărcinată cu primul copil, la 4 aprilie 1152, ea a scris un testament pentru soțul ei, în cazul în care nu avea să supraviețuiască nașterii. În timp ce soțul ei era plecat în Provența (1156-1157), unde a fost regent (din 1144) pentru tânărul conte Raymond Berengar al II-lea, Petronilla a rămas în Barcelona. După moartea soțului ei, în 1162, Petronilla a primit regiunile Besalú și Vall de Ribes
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
soțul ei, în cazul în care nu avea să supraviețuiască nașterii. În timp ce soțul ei era plecat în Provența (1156-1157), unde a fost regent (din 1144) pentru tânărul conte Raymond Berengar al II-lea, Petronilla a rămas în Barcelona. După moartea soțului ei, în 1162, Petronilla a primit regiunile Besalú și Vall de Ribes pe viață. Fiul ei cel mare avea șapte ani atunci când, pe 18 iulie 1164, Petronilla a abdicat de la tronul Aragonului. Când Raymond Berengario a moștenit tronul de la mama
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
s-a recăsătorit cu Ducele Bernhard I de Saxa-Meiningen. Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii și literaturii. După decesul soțului ei, ea s-a situat de partea fiului ei vitreg Ernst Ludwig și a ministrului acestuia von Wolzogen în scopul acestuia spre o domnie de unul singur, ignorând dorința din testament
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/336957_a_338286]
-
Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii și literaturii. După decesul soțului ei, ea s-a situat de partea fiului ei vitreg Ernst Ludwig și a ministrului acestuia von Wolzogen în scopul acestuia spre o domnie de unul singur, ignorând dorința din testament a lui Bernard I ca fiii săi să împartă
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/336957_a_338286]
-
metresă, Wilhelmine von Grävenitz (1686-1744). Căsătoria lui morganatică din 1707 cu ea a fost considerată un scandal. Prin intervenția împăratului Carol al VI-lea, căsătoria bigamă a trebuit să fie anulată și Grävenitz a fost trimis în exil în Elveția. Soțul ei s-a întors în 1710 când Wilhelmine de Grävenitz, prin căsătoria falsă cu contele von Würben, s-a putut întoarce la Württemberg. Eu ai trăit la Ludwigsburg. În 1718, de asemenea reședința a fost mutată oficial la Ludwigsburg. Între
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
rupt legătura cu Wilhelmine de Grävenitz și a sperat să conceapă un moștenitor legitim cu soția sa, Johanna Elisabeth. Vârsta înaintată a cuplului și decesul iminent al Ducelui la 31 octombrie 1733 au zădărnicit acest plan. Johanna Elizabeth a supraviețuit soțului ei mai mult de 20 de ani. Ea a trăit ca văduvă la Castelul Kirchheim și a murit la Schloss Stetten. A fost înmormântată la biserica castelului Ludwigsburg.
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
compartiment separat, a dispărut de asemenea. Nevasta să, Lizzie, care-l aștepta la casa pe care o închiriaseră în New York, a fost vizitată de un străin care s-a prezentat că "Domnul Roșe". El i-a cerut să-i vadă soțul. Când i s-a răspuns că acesta nu a ajuns, străinul a plecat aparent agitat. Mai tarziu acesta a revenit la Lizzie, deghizat într-un lăptar. Aceasta i-a spus că îl recunoaște și a primejduit că va chema poliția
Louis Aimé Augustin Le Prince () [Corola-website/Science/336986_a_338315]
-
a condus compania monopolistă de furnizare a energiei electrice”. Afirmația se bazează pe multiplele cereri de majorare a tarifelor la energia electrică la începutul anilor 2010, pe care Silvia le explică prin devalorizarea leului moldovenesc pe piața valutară internațională. Împreună cu soțul său, deține mai multe întreprinderi agricole și imobiliare. În calitatea sa de consul onorific al Spaniei în Republica Moldova, Silvia Radu a fost decorată în 2014 cu titlul de cavaler al de către Ferdinand al VII-lea al Spaniei. Silvia a plecat
Silvia Radu (manager) () [Corola-website/Science/337017_a_338346]
-
Are un sistem și mai restrictiv decât cel francez, tehnicile cu donator de spermă fiind permise doar pentru cupluri căsătorite. Se interzice donarea de ovule și embrioni. În aceste condiții, sistemul filiației nu a suferit modificări, ci doar adaptări pentru soțul care nu a participat cu material genetic. Acesta este considerat tată în urma consimțământului exprimat, fără posibilitatea răsturnării paternității în justiție. Deși legea protejează donatorul, nu garantează dreptul la anonimat, dreptul la informare și la cunoașterea originii fiind superior. Viitorul copil
Reproducere umană asistată medical () [Corola-website/Science/337538_a_338867]
-
Bătrân al Angliei cu cea de a doua soție a sa, Aelfflaed. Eadgifu a fost cea de a doua soție a regelui Carol al III-lea al Franței, care a luat-o de soție în 919, după moartea primei sale soții, Frederuna. Eadgifu a fost mama viitorului rege, Ludovic al IV-lea. În 922, Carol al III-lea a fost depus, iar anul următor a fost luat prizonier de către contele Herbert al II-lea de Vermandois, un aliat al noului rege
Eadgifu de Wessex () [Corola-website/Science/328419_a_329748]
-
lui Brahms, prima interpretare completă a "Recviemului german" la catedrala din Bremen. Joachim a intrepretat lucrarea "Abendlied" a lui Schumann. A fost o ocazie glorioasă în care au fost invitați în jur de 100 de prieteni ai lui Brahms, inclusiv soții Joachim, Clara Schumann și Max Bruch. În 1869 a fost fondat cvartetul de coarde Joachim, care a devenit în curând unul dintre cele mai bune cvartete de coarde din Europa. Ceilalți membri din cvartet erau Karel Halíř (vioara a doua
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
Boulogne. Lambert a fost ucis în 1054 la Lille, pe când venise în sprijinul contelui Balduin al V-lea de Flandra împotriva împăratuliu Henric al III-lea. Rămasă văduvă, Adelaida a rezidat la Aumale, probabil parte a zestrei ei de la primul soț, Engurerand, sau parte a unui aranjament după capturarea lui Guy of Ponthieu, fostul ei cumnat. Fiind văduvă, Adelaida a început o retragere cvasireligioasă, fiind implicată într-o relație cu biserica din Auchy, căreia i-a oferit un număr de donații
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
cât și în Essex, find una dintre puținele femei normande care să dețină posesiuni în Anglia cu drepturi depline. De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel de al treilea soț, Odo, care între timp fusese dezmoștenit de posesiunile sale de pe continent (Troyes și Meaux); stăpânirea a trecut ulterior asupra fiului lor, Ștefan. Adelaida a murit înainte de 1090. Adelaida a fost căsătorită în trei rânduru; mai întâi cu contele Enguerrand al
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
a trecut ulterior asupra fiului lor, Ștefan. Adelaida a murit înainte de 1090. Adelaida a fost căsătorită în trei rânduru; mai întâi cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu (d. 1053) cu care a avut o fiică: Cu al doilea soț, contele Lambert al II-lea de Lens (d. 1054), a avut de asemenea o fiică: Cel de al treilea soț, din 1060, a fost contele Odo de Champagne (d. după 1096), cu care a avut un fiu:
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
întâi cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu (d. 1053) cu care a avut o fiică: Cu al doilea soț, contele Lambert al II-lea de Lens (d. 1054), a avut de asemenea o fiică: Cel de al treilea soț, din 1060, a fost contele Odo de Champagne (d. după 1096), cu care a avut un fiu:
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
Mahaut", "Mathilde", "Maud de Dammartin") (d. 1260) a fost contesă de Boulogne cu drepturi depline de la 1216 și regină a Portugaliei prin căsătoria cu infantele Afonso III de la 1248 până la 1253. Matilda era fiică a contesei Ida de Boulogne cu soțul acesteia, Reginald de Dammartin. Ea a succedat mamei sale în poziția de contesă din 1216. În 1223, Matilda s-a căsătorit cu primul ei soț, Filip Hurepel, conte de Clermont, fiu ilegitim al regelui Filip al II-lea al Franței
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
Afonso III de la 1248 până la 1253. Matilda era fiică a contesei Ida de Boulogne cu soțul acesteia, Reginald de Dammartin. Ea a succedat mamei sale în poziția de contesă din 1216. În 1223, Matilda s-a căsătorit cu primul ei soț, Filip Hurepel, conte de Clermont, fiu ilegitim al regelui Filip al II-lea al Franței. Prin această căsătorie, Filip a devenit co-guvernator de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
relația cu Alfons, care avea nevoie cu disperare de succesori după urcarea pe tronul portughez, sterilitatea Matildei fiind cauza separării lor. Potrivit consemnărilor, regina Matilda a rămas în Boulogne și nu i s-a acordat permisiunea de a-și urma soțul în Portugalia. Fiul ei a renunțat la drepturile sale și a plecat în Anglia, din motive rămase necunoscute. Se pare că el a supraviețuit mamei sale, însă se presupune că nu a avut urmași. Fiica Matildei cu Filip, căsătorită cu
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
pare că nu a avut urmași. După Matilda a II-lea, comitatul de Boulogne a trecut în mâinile verișoarei sale, Adelaida de Brabant, fiică a unei Matilda, mătușă a Matildei de Boulogne și soție a ducelui Henric I de Brabant). Soțul Adelaidei fusese contele Guillaume al X-lea de Auvergne. Fiul lor, Robert al V-lea de Auvergne a succedat la rândul său mamei sale în Boulogne și, pe când ea se mai afla în viață, a activat ca co-guvernator. Moștenitorii lor
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]