69,339 matches
-
altor state (șefi de stat sau șefi ai guvernului). În aprilie 2009, Primul Ministru Fredrik Reinfeldt a anunțat că Palatul îi va fi cedat înapoi regelui și că astfel va putea fi folosit de către Victoria, Prințesa Moștenitoare a Suediei și soțul acesteia, Prințul Daniel, Duce de Västergötland. Aceștia ocupă Palatul Haga din toamna anului 2010. În prezent, conform Curții Regale, Familia Regală Suedeză este formată din trei grupuri; Cu toate acestea, nu există nicio legislație sau alt document public care delimitează
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
pseudonimul masculin "Gérard d'Houville" (derivat de la numele unei bunici normande, "Louise Gérard d'Houville" sau "Girard d'Ouville"). Mai târziu, ea a spus că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri, dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville. Creația ei literară a apărut în special în "Revue des deux Mondes" începând
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
America (unde, potrivit celor afirmate de el, a fost adoptat de un trib de comanși), Aimard a revenit la Paris, în 1847 - același an în care sora sa vitregă, ducesa de Choiseul-Pralin, a fost ucisă cu brutalitate de către nobilul ei soț. Reconcilierea cu (sau recunoașterea de către) familia lui biologică nu s-a întâmplat. După ce a servit pentru scurt timp la Garde Mobil Aimard a plecat din nou pe continentul american. De data asta a fost printre cei 150 de mineri angajați
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
doi dulgheri de la scoala Boulle. În 1965, la cererea președintelui Republicii Charles de Gaulle, Jeanne Augier a supravegheat crearea pentru șahului Iranului a primului palat din țară, la Isfahan, datorită vastei sale experiențe dovedite în amenajarea hotelului Negresco. La moartea soțului ei, în 1995, ea a continuat să conducă acest hotel de lux. Acesta rămâne astăzi unul dintre puținele hoteluri de lux independente din Franța. Proprietarul dorește, de asemenea, ca hotelul să rămână francez și a refuzat prin urmare cumpărarea să
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
retras apoi din viața publică și s-a dedicat literaturii istorice, și-a dezvoltat în continuare grădinile sale, pentru care a cheltuit o mare parte din bogăția acumulată. Potrivit lui Hieronymus Stridonensis, Salustiu a devenit mai târziu cel de-al doilea soț al fostei soții a lui Cicero, Terentia. Cu toate acestea cercetătorii proeminenți ai prosopografiei romane precum Ronald Syme infirmă acest lucru ca pe o legendă.
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
Beatrice a Castiliei sau Beatriz (8 martie 1293 - 25 octombrie 1359), a fost Infanta a Castiliei, fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina. Ea a fost regina consort a Portugaliei din 1325, cănd soțul ei, Infantele Afonso și-a succedat tatăl, regele Denis al Portugaliei, până la moartea lui, la 28 mai 1357. Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina, Infanta Beatrice a avut șase frați, inclusiv pe viitorul rege
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
de căsătorie între regele Ferdinand și Constance a Portugaliei și între Beatrice și fratele Constancei, Afonso. Beatrice a abandonat Castilia în același an și s-a mutat în regatul vecin unde a crescut la curtea regelui Denis împreună cu viitorul ei soț, Infantele Afonso, care la vremea aceea avea șase ani. Viitorul ei socru "moștenise de la bunicul său, Alfonso al X-lea al Castiliei, iubirea pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat. Doi dintre
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
jucat un rol important în afacerile regatului. Ea a fost "prima regina născută în străinătate, care s-a adaptat perfect la limba și obiceiurile din Portugalia, si care i-au facilitat rolul de mediator al conflictelor". Și-a susținut discret soțul când acesta s-a confruntat cu tatăl său pe seama fratelui vitreg, Afonso Sanches. În 1325 după decesul regelui Denis, Afonso, "care nu a uitat vechile sentimente de ură", a cerut să fie aclamat rege de curte și a fost responsabil
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Afonso, "care nu a uitat vechile sentimente de ură", a cerut să fie aclamat rege de curte și a fost responsabil pentru uciderea fratelui său vitreg Joao Afonso și pentru exilul celuilalt mare rival, alt frate vitreg, Afonso Sanches. Când soțul și ginerele ei, regele Alfonso al XI-lea al Castiliei, au luptat în războiul care a avut loc în perioada 1336-1339, Beatrice a trecut granița și a mers la Badajoz să se întâlnească cu regele castilian pentru a incerca sa
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
și familiei, condițiile de locuit, viața conjugală și sexuală și separarea strictă între sexe. Valoarea care are cea mai mare greutate în ochii hasidimilor Gur este „sfințenia” (kedushá), care se referă în primul rând la puritatea sexuală. Relațiile sexuale dintre soți se restrâng la minimul necesar. Soțul nu își cheamă soția pe numele propriu, nu se plimbă pe stradă în compania ei.Sunt interzise manifestările de tandrețe.Se interzice și băieților orice dezvelire, chiar parțială a corpului în fața altora. Baia rituală
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
conjugală și sexuală și separarea strictă între sexe. Valoarea care are cea mai mare greutate în ochii hasidimilor Gur este „sfințenia” (kedushá), care se referă în primul rând la puritatea sexuală. Relațiile sexuale dintre soți se restrâng la minimul necesar. Soțul nu își cheamă soția pe numele propriu, nu se plimbă pe stradă în compania ei.Sunt interzise manifestările de tandrețe.Se interzice și băieților orice dezvelire, chiar parțială a corpului în fața altora. Baia rituală se efectuează rapid și sub supraveghere
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
Nick Carrway își închiriază o casă modestă în orașul fictiv West Egg din Long Island, aflată în vecinătatea luxoasei case a unui misterios milionar, Jay Gatsby, care organizează petreceri extravaganțe. Nick va merge la cină la verișoară să Daisy și soțul acesteia Tom Buchanan, fost coleg din timpul facultății, care locuiesc în East Egg, oraș aflat pe partea opusă a golfului față de West Egg. La cină Nick o va întâlni pe Jordan Baker, prietena cea mai bună a lui Daisy, un
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
industrială aflată între West Egg și New York și supravegheată de un imens panoul publicitar cu ochii doctorului T.J. Eckleberg. Nu mult timp după aceasta cină, Nick Carraway o va cunoaște pe Myrtle, amantă lui Tom în Valea Cenușii, la benzinăria soțului acesteia. În seara aceleași zile Myrtle se va întâlni cu Tom și Nick într-un apartament din New York. În apartament se pornește o adevarată petrecere după venirea surorii lui Myrtle, Catherine și a unui cuplu de fotografi Mckee. Inexplicabil, Nick
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
neinvitați și dorește să-l cunoască pe acest domn misterios. Jay Gatsby i se prezintă după ce se asigura că ambii au făcut parte din aceeași Divizie în război. Ulterior, Daisy intru cu masâșina în amantă lui Tom. Această moare, iar soțul ei îl suspectează pe Gatsby, astfel că acesta îl omoară și apoi se sinucide. La înmormântarea lui Gastby nu a venit nimeni, doar Nick, tatăl lui Gatsby și un bețiv. Tom se stabilește în New York și se desparte de Daisy
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
of Fine Art" din Londra, unde ia contact și cu mișcarea politică și intră în "Uniunea Națională a Societăților de Femei Sufragete", care milita pentru emanciparea femeii. Ulterior se mută la Académie Julian din Paris. Aici îl cunoaște pe viitorul soț, contele Casimir Markievicz. În 1908 intră în proaspătul înființat Sinn Féin și se angajează în războiul civil irlandez. Astfel, în 1909 înființează "Fianna Éireann", o organizație naționalistă paramilitară care antrena tineri și tinere în utilizarea armelor de foc. În 1911
Constance Markievicz () [Corola-website/Science/333466_a_334795]
-
la ajutorul Siriei seleucide de sub conducerea lui Demetrios al III-lea. Ulterior, dându-și seama de greșeală, s-au alăturat luptei cu sirienii. Shimon Ben Shatah însuși, scăpă datorită surorii sale,regina Salomeea Alexandra, care l-a ascuns de mânia soțului ei.Alți conducători farisei au luat calea exilului,ca de pildă Rabi Yehoshua Ben Perahia, care a fugit în Egipt Ei s-au întors mai târziu, când prin intervenția Salomeei Alexandra, Shimon ben Shatah a fost repus în fruntea Sanhedrinului
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Aliate. În 1942 prințul a oferit un dineu oficial somptuos în cinstea trimisului președintelui Roosevelt, Wendell Wilkie. În 1945 Abd al-Ilah a vizitat Statele Unite și a fost cel dintâi șef de stat găzduit de noua pereche prezidențială de la Casa Albă, soții Harry și Bess Truman. Cu această ocazie Abd al-Ilah, ca regent al „Irakului prieten”, a fost decorat cu Legiunea de Merit a Statelor Unite. În 1948-1949 armata irakiană a participat la războiul împotriva Israelului. În anii 1950 și până la moarte Abd-al
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
mai importante mărturii scrise despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Ea a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea sovietică. Separată de soțul și de mama ei bolnavă, pe care nu avea să-i mai revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
părăsească avuțiile, refugiindu-se în grabă în Vechiul regat. La fel și familia Cudla, au încărcat o parte din avuții în cărută și au mers la Cernăuți, apoi spre graniță, însă în cele din urmă au hotărât să rămână, întrucât soțul nu a putut să-și abandoneze întreaga agoniseală. Momentul deportării a început când membrii KGB opreau în fața gospodăriilor din sat, înconjurau casa, apoi citeau numele celor care urmau să fie deportați de pe o listă. Asta s-a întâmplat și familiei
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
probabil lângă Scone. Kenneth a lăsat în urmă doi fii, Constantin și Áed, și două fiice. O fiică s-a căsătorit cu Run, rege al Strathclyde. Máel Muire s-a căsătorit cu doi regi irlandezi importanți ai Uí Néill. Primul soț a fost Aed Finliath din Cenél nEógain și cel de-al doilea a fost Flann Sinna al clanului Cholmáin.
Kenneth I al Scoției () [Corola-website/Science/331037_a_332366]
-
Coemgáin mac Cináeda, în Analele celor Patru Maeștri, din 999. Nu este sigur dacă se referă la evenimente din Scoția sau dacă cei doi au fost fii lui Kenneth. O altă informație apare în 1035 raportând că nepoata lui și soțul ei Cathal, fiul lui Amalgaid, au fost uciși de Cellach, fiul lui Dúnchad. Kenneth al III-lea a fost ucis în luptă, la Monzievaird în Strathearn de Malcolm al II-lea, în 1005. Prin tradiție, s-a presupus că regele
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
din august 1969 a revistei Cultura Moldovei. Prima sa carte, "Portrete în relief", vede lumina tiparului în 1987 la editura Cartea moldovenească din Chisinau, urmând apoi la editura Universitas în 1991 prima ediție a "Cărții foametei" (scrisă în colaborare cu soțul său Valeriu Turea). Cartea foametei, ediția a doua, revizuită, Curtea Veche, București, 2008. Articole despre teatrul modern, Enciclopedia Chișinău
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
cea de-a doua soție) care era gata să-i urmeze în funcția de consilier al reginei. Este înmormântat în 1598 în biserica Sf. Martin la Stamford. În contrast cu lipsa de scrupule din viața politică, în viața privată a fost un soț grijuliu și credincios și un tată atent. Iubea cărțile și anticariatul și avea ca hobby heraldica și genealogia. A fost un mare constructor, plantator și patron. Arta arhitecturii și a horticulturii au fost generos folosite la Burghley House și Theobalds
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]