7,108 matches
-
S-au dus cocorii într-o noapte, Și-au plâns florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Ce ne-ntorc în recea huma. Pe vechi ălei se-astern troiene De frunze spulberate-n vânt, Târzie toamna-i pe poiene Și-n suflet dorul e înfrânt. S-au dus cocorii într-o noapte Și-am plâns cu florile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93329]
-
Pe vechi ălei se-astern troiene De frunze spulberate-n vânt, Târzie toamna-i pe poiene Și-n suflet dorul e înfrânt. S-au dus cocorii într-o noapte Și-am plâns cu florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Când mă gândesc la recea huma.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93329]
-
S-o lăsăm în pace. Precum Balzac, nu vom putea renunța la personaj decât riscând să renunțăm la noi înșine. Persoana a treia, dacă nu e amăgire, dacă nu e fum, e o stratagemă pentru a aduce vorba tiptil, în șoaptă, despre mine - cel ce o inventez și mă inventez odată cu ea. Ideea școlară după care, în timpul elaborării lor, personajele lui Balzac își impuneau singure destinul, încât scriitorul nu mai putea să decidă asupra lor, n-ar trebui să ne deruteze
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Se pare că dacă ești „original cu orice chip” nu mai e nimic de făcut cu tine. Dar chiar și în fața ghilotinei omul mai are dreptul la o replică. Și atunci ce ne-ar împiedica să întrebăm - fie și în șoaptă, fie și în gând: - Bine, sunt original cu orice chip, dar cu ce chip? Dacă sunt un original cu chip simpatic? Dacă sunt un original cu chip normal? Dacă am un chip uman? Uitați-vă o clipă la mine... Ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
adică neadevăruri, vorbe, povești de adormit, dacă nu copiii, atunci amanții. Lumea credea în doctori, nu în cărțile scriitorilor. Acum doctorii văd că moartea poate veni așa cum au spus-o scriitorii, profanii, ageamii în sincrofazotroane. Și Camil - de departe, în șoaptă: „În ce altceva să cred, dacă nu în romane?...” Să credem în romane - n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic și tot acolo ajungem. 22: S-a născut la 2 decembrie, a murit la 22 decembrie. Ultima oară l-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ci și de lacăt la gură, ceea ce întotdeauna e greu de găsit. Caricaturiștii, inspirați de infinitul umor al răufăcătorilor, vor trebui să deseneze fără explicații, căci nimeni nu va mai dialoga, noaptea, în fața caselor de bani. Se va vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le va fi mai ușoară, umoriștilor - tot mai grea. Cu cât se perfecționează sistemul și metodele judiciare, cu atât se reduce rația de umor în lume
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui koneț. Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-o ordine de mare cumințenie, ne-am înșirat cu toții spre ieșire, am coborât cu ei, în parfumul și șoaptele lor, încercând să mă opun aiurelii din capul meu care literalmente voia să se țipe afară, dar deodată, pe o cabină de lângă ieșire, am văzut un afiș mare din care imediat s-au desprins literele rusești ale unui nume: Babel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Trecuta-au anii și-am ajuns, Să rătăcesc pierdut prin aștri, Să n-am nici astăzi un răspuns De la doriții... ochi albaștri. Demult, am stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum, pas după pas, Singuri trecem, că doi sihaștri. Din tot ce-a fost, înc-a rămas, Dorul aprins de ochi albaștri.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]
-
cărțile de istorie, vorbea, simplu, despre ceea ce trebuia să facă țara și poporul nostru atunci și în anii următori și vorbele lui mergeau la inimile acelor mii de oameni care au început apoi să cânte cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
A.A., etern student în anul patru la construcții civile, mare cunoscător al sufletului și trupului feminin, care mi-a povestit la o bere despre noua lui pasiune amoroasă. „Știi ce m-a înnebunit la ea?“, mi-a zis în șoaptă A.A. „Eram la o petrecere, venisem târziu, lumea era deja cherchelită, se trecuse de la Gary Glitter la Barry White și înapoi la Gary Glitter. De cum am intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia căsătorită. Tragedia Brigittei, care pe atunci părea singulară, individuală și scandaloasă, evocată doar în șoaptă, cu spaimă și lacrimi, pare să fi curs, evaluând retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă fostă colegă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de a fi super vigilentă până la capăt. O imposibilitate care scotea și ea la iveală întreaga monstruozitate a „decretului“! Anii care au urmat au înmulțit decesele femeilor și au rărit numărul nașterilor. Despre aceasta se vorbea mai departe tot în șoaptă. Pe medicul meu ginecolog, care m-a asistat și la nașterea băiețelului meu, l-am întâlnit într-o zi la farmacia din centrul orașului. Era abătut. Mi-a spus zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa, am completat aproape în șoaptă: — N-am avortat. Dacă nu ești acolo, anunț organele. Și-așa m-ai pus într-o situație foarte proastă venind aici. Trebuia deja să fii la spital. Spitalul era o cloacă de disperare. În salonul meu erau opt paturi metalice
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai intrat în vreo sală de operații și când privesc cu dificultate scenele din filme cu cafturi prea sângeroase, visele mele cele mai coerente se desfășoară într-un bloc operator unde se aud doar clinchetul instrumentelor, ritmul respirației artificiale și șoaptele chirurgilor. Aveam mai puțin de opt ani când am intrat prima dată într-o sală de operații, în urma unui caz tipic de simulare căruia nimeni nu s-a obosit să-i facă diagnosticul diferențial. Începută banal („mi-e rău, nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un copil din flori“ (concept des vehiculat în copilărie, care mă plasa în plin paradox: nu înțelegeam de ce se vorbea despre apariția acestor minunați copii din flori - care trebuie să fi fost cu totul și cu totul magici - mereu în șoaptă, ca despre ceva reprobabil). Profesoara mătușii Anuca nu locuia aproape de școală și nici nu avea pe nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se desfășura în sălile de clasă, era supravegheată de către un șef de meditație, recrutat dintre elevii claselor din cursul superior, care se impunea cu o autoritate absolută, asigurând un climat de studiu în deplină liniște. Nu se vorbea nici în șoaptă, nu se auzea nici foiletarea cărților sau caietelor, ci doar bâzâitul muștelor. În ultimul sfert de oră al meditației, elevilor le era permis să comunice în șoaptă, să se consulte reciproc, să coopereze la rezolvarea unor probleme. Venerabilul nostru director
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
asigurând un climat de studiu în deplină liniște. Nu se vorbea nici în șoaptă, nu se auzea nici foiletarea cărților sau caietelor, ci doar bâzâitul muștelor. În ultimul sfert de oră al meditației, elevilor le era permis să comunice în șoaptă, să se consulte reciproc, să coopereze la rezolvarea unor probleme. Venerabilul nostru director, prof. C. N. Iancu, făcea controlul meditației, la ore diferite, deschidea ușa fără nici un zgomot, făcea un tur al sălii cu un mers de pisică și pleca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la școală, să-și descheie gecile, iar fetiței să-și scoată de pe cap căciulița de blană cu urechi, care o prindea foarte bine. Copiii executau întocmai dispoziții transmise de privirile și gesturile mamei, fără a scoate niciunul vreun cuvânt. Puținele șoapte ale mamei nu le-am perceput auditiv dar am dedus că se refereau la locul pe care urmau să-l ocupe copiii în jurul ei. Cele câteva minute scurse până la intrarea mea în cabinetul pentru care mă aflam acolo au fost
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de exerciții, corespunzătoare celor trei rânduri de bănci și, printr-un simplu gest, asemenea unui dirijor, a dat startul muncii independente. Fără nici un îndemn sau atenționare, copiii s au așternut la treabă. Murmurul calculelor făcute în gând, dar însoțite de șoapte nedeslușite, precum și încercările furișe ale unora dintre ei de a recurge la abacul nativ cu cele zece degete ale mâinilor se puteau distinge în acea trudnică muncă pentru școlarii începători. Pentru noi, oaspeții asistenți, aspectul era emoționant și trăiam sentimentul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
elevii trebuiau să o alcătuiască după priceperea și imaginația lor. Problema se constituia într-un alt mod de fixare și operare cu noul algoritm învățat. Timpul acordat acestei forme de muncă independentă ne-a permis nouă, asistenților, să facem, în șoaptă, un schimb de opinii despre lecția la care am asistat, despre învățător și despre școlari. Universitarul a făcut constatarea că în lecția respectivă s-a vorbit puțin și s-a lucrat mult. Că a fost o lecție de redescoperire a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Ușile se deschid și se închid fără zgomot; ascensorul alunecă discret ca o umbră stranie. Când adresezi cuvântul, pentru orice lucru, cuiva în hallul cu lumina slabă și tristă sau în lungile coridoare înguste, îți vine să-i vorbești în șoapte. În localul unde, puțin mai târziu, am intrat pentru o ușoară colațiune (la ora aceea încă nu luasem masa de seară) și care, ca toate celelalte localuri de consumație din Piața Unirii, servește deopotrivă de berărie, restaurant și cafenea, numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai degrabă o caricatură, nimic nu mai amintea de talentul și de inteligența scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonț a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: indiferent dacă trebuie să joace o scenă tandră sau să vorbească în șoaptă, el răcnește ca un apucat și se tăvălește pe jos, ca în chinurile facerii. Probabil că Bleonț consideră că prin asta arată că trăiește rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol. De fapt, cred că simte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Deasupra un cer la fel de negru. Și, Întorcîndu-mă, doar după cîțiva pași, am văzut proiectați pe acest cer un șir de caiși Înfloriți, parfumați aproape obscen. Iată miracolul vieții. CÎtă vreme există În mine dragoste, voi iubi aceste nopți cu toate șoaptele ce foiesc prin ele și acești pomi beți de o floare grăbită care mă umplu de recunoștință. Nu văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
are groaza neantului nu În fața pașilor săi, ci În urma sa; iar destinul său e să transforme Într-adevăr orice amintire Într-un abis În clipa cînd se Întoarce spre ea. Sfinxul merge pe urmele lui și Îi pune Întrebările În șoaptă dar nu se lasă văzut... Pe mormîntul Euridicei nu mai crește nimic decît revolta Împotriva acestui mormînt unde a coborît toată tinerețea lui Orfeu. Zeii au sădit În el un har, cîntecul și dragostea, care s-au ridicat acum, amîndouă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
murise. O crescuse altcineva așa cum avea să o facă și ea la rândul ei. Nicky avea niște degețele atât de mici de credeai că din două pernuțe apare ceva drăguț. - Hai vino la mămica! Hai vino, îl striga aproape în șoaptă Carlina, încercând să învețe rolul de mămică tânără. - Mimimică, mimimică, îngână Nicky, întinzânduși mânuțele sale nevinovate pentru a-l lua în brațe. - Hai vino la mămica! Îl luă în brațe și îl sărută, strângându-l la piept cu puterea aceea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]