7,211 matches
-
c-o să rezist să nu clachez. Mai rău, ceea ce mă îmbolnăvește este faptul că: nici unul dintre lucrurile pe care cred că mi le amintesc despre ea nu este întru totul adevărat sau complet. O pierd deja în schimbul generalizărilor, în nesfârșitele șoapte ca niște picături chinezești ale memoriei. Cât am fost plecați, am ținut un jurnal și, chiar și când l-am citit pentru prima dată, mi-am dat seama cât de multe goluri avea. N-am fost niciodată, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vis, Dragostea ce ți-am promis. Am să port cu mine-n gând, Chipul și zâmbetul tău plăpând. Am să port cu mine-n suflet, De-al dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
era... necinstită, sau că judecătorul e un bețiv... Străinul Îl Întrerupse, cu o insuportabilă aroganță: — Greșești, domnule. Uneori, chiar și crima poate fi justificată. Doar s-au văzut destule cazuri, le cunoaștem cu toții, nu-i așa?... Crima..., repetă Rowe În șoaptă, cu amărăciune. Nu se simțise niciodată sigur de ceva, ca omul acesta. — Se spune că, nu-i așa, răul nu poate aduce nimic bun. — Baliverne! rînji omulețul. Morala creștină! Dumneata ești un om inteligent. De aceea, te Întreb: ai respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Collier și domnul Newey părea să existe o anume rivalitate. Toate acestea, Rowe putu să le observe În timp ce austera slujnică servea ceaiul - un ceai chinezesc foarte slab. — Cu ce vă ocupați, domnule Rowe? Îl Întrebă doamna Bellairs, după ce vorbise În șoaptă cu Collier (nu-i spunea „domnule Collier“, tocmai pentru că nu făcea parte din lumea ei). — A, nu prea mare lucru, stau și mă gîndesc, Îi răspunse Rowe, privind-o pe deasupra ceștii și Încercînd În zadar să și-o imagineze Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe la el Îndată după aceea... — După ce anume? Întrebă Rowe. — După spectacolul de la care nu putem lipsi „cu nici un chip“, zise Hilfe, aruncîndu-i o privire malițioasă și incitantă, În același timp. Încep să cred că ne-am Înșelat adăugă el În șoaptă. E foarte amuzant ce se Întîmplă aici, dar nicidecum primejdios. Încearcă să-i iei În serios, Îl sfătui cu blîndețe, strîngîndu-l ușor de braț, și nu cumva să rîzi! Nu uita că e vorba de o prietenă a reverendului Topling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
violent pentru că se speriase, iar acum se temea că pe fișa lui va apare o notă proastă... De ce oare trebuia să-i fie frică să-și amintească de trecut? La urma urmelor, nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă la pîndă, Îi părea demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bombe? o Întrebă el, zîmbind. — De o mulțime de lucruri. Ești fericit aici, nu-i așa? — Într-un fel, da. Acolo, urmă ea, folosind un cuvînt menit să cuprindă Întreaga lume din afară, nu erai fericit. Și adăugă În șoaptă: Aș face orice ca să rămîi fericit. Așa te vreau. Așa Îmi placi. — Acolo nu mă plăceai deloc? o Întrebă el, amuzat că o surprinsese contrazicîndu-se, dar ea Îi răspunse, foarte serios: — Nu poți vedea la infinit un om nefericit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-acolo. Își dădea seama că fiecare pas Îi primejduia retragerea, dar Își jurase să stea de vorbă cu Stone și era hotărît să meargă pînă la capăt. Ajuns la etajul al doilea, o porni pe un coridor, chemînd În șoaptă: — Stone! Stone! Nu auzi nici un răspuns. Linoleumul vechi și crăpat scîrțîia sub pașii lui, prinzîndu-i uneori degetele. Avu din nou senzația unui lucru cunoscut, ca și cum această explorare de-a lungul unui coridor Întunecos ar fi mai aproape de lumea lui decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov, pentru fumători. Domnul Prentice le spuse În șoaptă: — Domnilor, vă cer un singur lucru: să vă purtați cît mai firesc. Mergem la un croitor, ca să-mi ia măsurile pentru un costum. Voi intra primul; dumneata, Rowe, mă vei urma peste cîteva minute, iar ultimul vei intra dumneata, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică, rosti domnul Sinclair cu un fel de bucurie nervoasă. Eram sigur că ne-am mai văzut undeva... La una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el atunci - sub vraja ciudatei sale aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau aproape unul de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de telefon pe care l-a format Cost - ți-a telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
omenești. Își spuse, Însă, că trebuie să creadă În făgăduiala pe care i-o făcuse Anna. Dacă voia să mai trăiască, trebuia să aibă Încredere În ea. Trecuse vreun sfert de oră. Era Întuneric, beznă acum. Din dormitor se auzeau șoapte. „Hilfe, Încearcă, desigur, s-o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin! Se duse la fereastră și trase puțin perdeaua de camuflaj. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți revolverul! Și i-l strecură repede În mînă. Cred c-o să-mi iau picioarele la spinare, rosti omulețul, Înapoia lui. Da, o să-ncerc. Ce părere aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din micul nostru grup al cărei nume Îl aflam, deși În toată această Întâmplare reprezenta centrul meu de interes, restul fiind sateliți Întâmplători. Avea Însă un dar specific de-a se sustrage atenției, Îndepărtându-se mereu pe nesimțite, ca o șoaptă. Putea să stea minute În șir cu tâmpla sprijinită de umărul meu, iar În secunda următoare ridicării capului să mă privească așa cum te uiți la un străin, ori putea, În decurs de o clipă, să topească ghețarii din mijlocul pupilelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acea lume perfectă, care funcționa după preceptele dramului de siliciu, unde o astfel de gafă Îți putea aduce o noapte la arest sau chiar mai rău. Un domn serios, membru al câtorva comitete de binefacere, care mi-a povestit În șoaptă detaliile unei aventuri din tinerețe cu o cunoscută actriță, a dispărut a doua zi dimineață fără urme. Odată, fostul lider mondial se pregătea, răsucind Între degete nelipsitu-i trabuc, să ne povestească o pățanie din Biroul Oval, dar s-a oprit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune spectatorului palmele pe cele două părți ale feței și, râzând, Începe să-i frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
undeva În China. Discuțiile devin mai relaxate, se trece la cafele și la glume despre nemți. Bruce Willis nu răspunde la telefon. I se lasă un mesaj. 17 martie. Scurt raport asupra apariției extratereștrilor În Dublin. Înregistrare audio, realizată În șoaptă de către agentul secret O’O. Strict secret. Acum trei zile, de ziua Sfântului Patrick, doi omuleți au intrat În barul lui O’Mallory. Nefiind verzi, au sărit imediat În ochi. Se clătinau vizibil și cântau Într-o limbă ciudată. O
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În cârciumă se auzeau doar șoaptele celor doi experți În calcul probabilistic, care Îmi estimau șansele de supraviețuire cam la doi la sută. De fapt, 1,73%, pentru a respecta adevărul istoric. — Gata cu distracția, copoiule. Ai trieabă, a zumzăit piticul. Asta nu era bine. După cum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
căciulă care părea făcută dintr-o veveriță decedată În timpul unui incendiu. Jurai că se Întorsese pe jos de la Borodino . Mi-a făcut semn să tac și s-a așezat lângă mine. — Vasea, ce-i cu tine aici? am Întrebat În șoaptă. — Iggy, trebuie să te Întorci, a spus el, privind speriat În stânga și-n dreapta. E groasă. De când ai părăsit acțiunea, Demiurgul ne muncește ca pe clone. Nu mă mai Întorc. — Ai Înnebunit? Unde vrei să te duci? În altă carte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiu așa. De fapt, sunt sensibil, atent, romantic și, poate n-o să-ți vină să crezi, fidel... S-a lăsat cuprins de o nouă criză de râs, iar apoi s-a potolit și s-a aplecat spre mine, vorbind În șoaptă: — Hai să terminăm măcar volumul ăsta și apoi mai vedem. Poate că lucrurile o să se schimbe. Cine știe? Poate se-apucă să scrie romane de călătorie sau tratate de filozofie. Îți dai seama? Noi doi fumând pipă și scărpinându-ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Făcuse închisoare și înainte. Ba fusese și într-un lagăr german. Folcloristul explică senin și blând, ca un copil, ridică o față proaspătă, gâtul îngust se rotește, odată cu privirea. — Mai interesantă e scenografa asta a dumneavoastră, continuă Neagu, tot în șoaptă, umplând paharele. Și ea a stat atâta închisă ? — Înainte, mai puțin. După, și mai puțin. Iată paradoxul. Căci era totuși nevasta lui Hariga ! — Dacă e vorba de Hariga, sare Balaurul din celălalt capăt, interceptând numele, despre Hariga merită discutat oricât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre șanțul cald și îngust dintre sâni. Săgeata lor neagră arzând, în răstimpuri, aerul. S-ar auzi, cândva, în spate, slab, o voce : Botticelli, Cosimo... N-ar mișca nimeni. N-ar avea curajul ; nu auziseră nimic, fusese doar spaima. Dar șoapta va reveni. Aproape, între ei. Botticelli, Pollaiuolo. Cosimo, Pollaiuolo. O voce gâtuită, de bărbat, sau o voce slabă, de femeie. „Piero di Cosimo.“ Încercând parcă să-și regăsească gândurile, glasul. Așteptând s-audă iar vocea, să le confirme că mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu-se, vorbind în șoaptă. Într-un târziu, s-a deschis ușa din stânga. Apăreau doi bărbați, con versând potolit. Au salutat, înclinându-se, din mers, aplecând și paharele pline, pe care le țineau într-o mână. Apoi, altă ușă. Au mai venit câțiva, era și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un unchi, în Banat. — Foarte bine. Căldura a devenit insuportabilă. Mai ales pentru un copil... Pauză. Pauză. Încă o pauză. Se prelungește. Stinghereală. Acomodare. Pauză prelungită. Manole se apleacă, împinge spre celălalt cele câteva coli tipărite. Se discută, când în șoaptă, când mai clar. Ce, cum, care... Ochiul veghează : Ortansa veghează mișcarea, personajele. Zâmbește, le zâmbește, îi zâmbește. Inginerul A.P. ! Prostuțule... August Prostul, ce ești. — Bine, dar. Captarea și rețelele, turnurile, stația de pompe au fost rezolvate. Colegul celor doi colegi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și a Început să miște mărunt din buze. Eram pitiți Îndărătul unei stânci și ne uitam la ce făceau ceilalți, că asta ne plăcea cel mai mult. Era cald și transpirasem. - Femeie. Siloa e femeie, mi-a zis el În șoaptă, ca să nu-l audă nimeni. Ce-ar mai fi vrut Krog să poată să rostească și el un asemenea cuvânt: femeie. Krog, Însă, nu era În stare să vorbească. Krog știa să spună vorbe doar În minte și, atunci când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]