7,862 matches
-
întoarce (Facerea, 3: 19). O viață lungă este bunul său cel mai de preț. Ca în atâtea alte culturi tradiționale, moartea este degradantă: ea reduce omul la o postexistență larvară în mormânt sau în șeol, regiune întunecată și înfricoșătoare în adâncurile pământului. Deoarece moartea este prin excelență negarea operei sale, Iahve nu domnește în șeol. Prin urmare, moartea este lipsită de raporturi cu Dumnezeu, ceea ce constituie pentru credincios cea mai teribilă încercare. Totuși Iahve este mai puternic decât moartea: dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Persecuția" exprimă într-o manieră dramatică rezistența împotriva modului de a fi și mesajul religios al zeului. Perseu și-a îndreptat armata împotriva lui Dionysos și a "femeilor-de-mare" care îl întovărășeau; conform unei tradiții, 1-au aruncat pe zeu în adâncul lacului din Lerna (Plutarh, De Iside, 35). Vom regăsi tema persecuției analizând Bacchantele lui Euripide. S-a încercat să se interpreteze atari episoade ca amintiri mitizate ale opoziției întâlnite de cultul dionysiac. Teoria subiacentă presupune că Dionysos a sosit destul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cit, pp. 162-164. "Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții", într-adevăr, era arătat la Delfi mormântul lui Dionysos; se vorbea, de asemenea, de moartea sa la Argos. De altfel, atunci când Dionysos era invocat din adâncul mării (Plutarh, De Iside, 35), în ritualul de la Argive. El revenea din lumea morților. Conform unui imn orfic (n. LIII), se crede că atunci când Dionysos e absent el se află lângă Persephona. În fine, mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el a prins din nou viață"21. Firmicus Materaus a conchis adăugând că, în Creta (unde el își localizează povestirea evhemerizată), omorul era comemorat prin rituri anuale, în care se repeta ceea ce "copilul în clipa morții făcuse și suferise": "în adâncul pădurii, ei simulează, prin țipetele stranii pe care le scot, nebunia unui suflet furios", lăsând să se creadă că omorul a fost săvârșit din nebunie și "sfâșie cu dinții un taur de viu". Tema mitico-rituală a patimilor și a învierii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
putea reconstitui decât la modul acesta, pentru că documentele oricâte ar fi ele nu pot reface viața unui om și cu cât sunt mai puține, cu atât lasă mai mult loc speculațiilor. De aceea, e poate mai interesant de scotocit în adâncul poemelor sale pentru a reconstitui măcar imaginea poetului Tonegaru atunci când cea a omului e sortită să se piardă în valurile vremii. Lui Tonegaru i se publică două volume de versuri, unul antum Plantații (numit inițial Plantația de cuie), care primește
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simt cum peștii printre degete îmi saltă/ mă face pasul meu ce întâlnește o scoică -/ în osul ei se clatină o baltă,/ o, dați-mi, dați-mi cheia să-l deschid." (Hocus-pocus). Acesta este osul lumii acvatice, o poartă spre adâncuri echivalând cu dorința de stingere, de pierdere în neant. Clătinarea/ legănarea sugerează o transformare a osului care se lichefiază, preia ceva din fluiditatea spațiului exterior. Obsesia oaselor care ascund în ele ceva din esența lumii apare și în Cântec pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îngerii înoată ca peștii/ intră în aburi prin ureche trecându-și o ață." (Oglinda bolnavă). Totul devine reflectare și cerul nu mai capătă importanță prin sine însuși, ci, mai degrabă, prin imaginea pe care reușește să și-o proiecteze în adâncuri. Privirile nu mai urmează un traseu ascendent, ci unul descendent. "Plutea pe mare o bucată de cer -/ Ca Prometeu pe munți, ca Atlas sub munți,/ într-o stea stinsă, mai stinsă, mai rece,/ îngerul ei făclier/ ca un păianjen se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îngerul ei făclier/ ca un păianjen se clătina de colți -/ doar valurile albe de sare/ luminând extraordinara somnolență/ păreau pisici mângâiate pe spinare." (Steaua Venerei). Trimiterile mitologice conturează și ele imaginile acvaticului ca spațiu al nediferențierii, al ștergerii limitelor dintre adânc și înalt, apa somnolentă e una a retragerii din conștient în inconștientul caracterizat prin aceeași nediferențiere. Iubita cu surâs neutral se încadrează tot în seria poemelor de peregrinare imaginară, cu implicațiile erotismului exotizat care li se asociază. E aceeași mitologizare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
izbândă, condamnarea la eșec fiind subliniată prin simboluri consacrate (corabia de plumb, asfințitul ca timp al trecerii spre lumea morții, portul negru). Creatorul e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui care se plasează în adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de fapt, existență eternă, înfrângere a contingentului. Discursul pare o veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
șarpele lumii" la trecerea prin "zodia morților". Metafora mitică redevine instrument al poeticului din moment ce semnificațiile tradiționale trec în plan secund și, în prim-plan, se situează o nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc. Sub "zodia morții" e așezat, de altfel, întregul volum, e o zodie caracterizată prin adormirea rațiunii. Eumene are ambivalența unei făpturi desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apă totodată, niciodată soare, întotdeauna prezență lunară, semn al instinctualului, al iraționalului izbucnit din străfunduri. Deși uneori impresia e de contopire, de unire cu această ființă fantomatică ("Ești pasul meu de patru vânturi"), totuși apropierea e adesea imposibilă Ascultă vuietul adâncurilor dintre noi/ Cum crește în amurgurile lumii, ca o mare", Eumene). Sentimentului finalului de lume, al pierderii în neant e copleșitor. Amurgul, motiv consacrat, atât de iubit de simboliști (să nu uităm că Stelaru se fixează în descendența acestora - "Bună
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simboliști (să nu uităm că Stelaru se fixează în descendența acestora - "Bună dimineața, Verlaine/ ciudatul meu zeu și prieten", Verlaine), păstrează simbolistica morții (spirituale sau universale), dar își potențează semnificațiile prin forma de plural care intră în analogie cu pluralul "adâncuri". Diversificarea, multiplicarea se realizează prin descompunerea tabloului sufletesc în cioburile unei oglinzi sparte care transmit, la infinit parcă, semnele morții ("Cu buze împurpurate, tovarăș morților, de unde vii/ În ceața fiecărei nopți, lunateco?"). Imaginea morții împurpurate amintește de Edgar Allan Poe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare, de anihilare a tridimensionalității este întărită de revenirea asupra unei alte forme geometrice, dreptunghiul. Caracterul angoasant al trăirii este accentuat de coloristică (negrul, culoarea morții, a adâncurilor, și roșul, doar sugerat, al focului sau al sângelui) și de năvălirea orașului în spațiul interior. Trotuarul, strada sunt cele două simboluri ale orașului care interferează cu psihicul chinuit al eului poetic. Reprezintă drumul, prin excelență, destinul violent, de neoprit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desfășoară aceleași imagini ale universului decăzut și falsificatoriu. "Cârciuma strivită/ și-nfundată în pământ/ se-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a coborârii și a prizonieratului în adâncuri este prezentă și aici. Adâncul cuprinde totul, atrage atât umanul, cât și divinul, idealul. Cârciuma, motiv al peregrinărilor boeme, devine aici un receptacol al lumii, un loc de întâlnire al tuturor, o matrice fundamentală. Imaginile sunt cu atât mai tragice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
decăzut și falsificatoriu. "Cârciuma strivită/ și-nfundată în pământ/ se-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a coborârii și a prizonieratului în adâncuri este prezentă și aici. Adâncul cuprinde totul, atrage atât umanul, cât și divinul, idealul. Cârciuma, motiv al peregrinărilor boeme, devine aici un receptacol al lumii, un loc de întâlnire al tuturor, o matrice fundamentală. Imaginile sunt cu atât mai tragice, cu cât nu se observă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a mișcărilor, ca într-un fel de pâslă, "un clopot suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile au exact rolul de a pune sub semnul întrebării sensibilitatea romantică pe care ar putea s-o sugereze restul textului: Spre asfințit era luat de extaze și romantic./ - Niciodată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca și asocierile neobișnuite apropie textul de pictura suprarealistă: "Umbrele dobitoacelor curg pe apă,/ limba lor rămâne în tristețe;/ ele ling turnuri,/ palate de sus cu care se adapă". Accentul se pune nu pe descrierea realității, ci pe reflectarea în adâncuri, dar această imagine în oglinda deformatoare a apelor este prezentată ca și cum ar fi realitatea însăși, de aici amalgamarea imaginilor care corespunde confuziei interioare. Viziunea este însă una deformatoare, de aici impresia de peisaj învăluit în umbre ale cărui contururi se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
facă lungi plimbări, în interiorul și la marginea orașelor, plopii sînt „semnele” cele mai des întîlnite, producătoare de comparații și metafore care-i evocă grandoarea („Străjuiește n zare plopul/ Ca un mîndru voievod” - G. Tutoveanu, sau: „Plopii mișcă turnuri albe/ în adîncul clar de lună” - Constantin Mironescu), elasticitatea („Se-ndoaie coapsa plopului pe culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acest jurnalism este și el structurat tot într-un mod narativ. Un exemplu de jurnalism literar narativ care poate fi calificat și de investigație și jurnalism literar narativ este articolul lui Stephen Crane, "In Depths of a Coal Mine" - "În adâncurile minei de cărbune" - apărut în McClure's Magazine în 1894 și care vine în sprijinul părerii lui Steffens că existau jurnaliști care practicau investigația înainte ca el să ajungă la McClure's. Schița este un expozeu al condițiilor dintr-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
face în chip fundamental cu un mod narativ și nu cu unul discursiv. Din cele patruzeci și șase de paragrafe poate cel mult cinci pot fi numite preponderent discursive. Dintre ele patru sunt o digresiune formală despre viața catârilor în adâncul minei (598-99). Al cincilea paragraf este cel în care ajungem la un punct culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de el în subteran: " Fiorul măreț și mistic este forma lumească a adâncului din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în adâncul minei (598-99). Al cincilea paragraf este cel în care ajungem la un punct culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de el în subteran: " Fiorul măreț și mistic este forma lumească a adâncului din mină" (599). Mai mult, două din paragrafele dedicate vieții catârilor sunt numai formal discursive. Pentru că ele au rolul de a zugrăvi, ca o digresiune, soarta animalelor în adânc, dar în acest loc digresiunea se reînscrie ea însăși din nou
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ei îi spun conducătorului nostru: "Salut, Jim". Gurile lor se lărgesc în zâmbete largi și luminoase" (595). Deci minerii îi întâmpină cu neașteptate gesturi de prietenie, neașteptate pentru că în prima clipă au fost percepuți ca fiind niște spectre, simboluri ale adâncului profund, în mod clar o temă comună literaturii naturaliste a acelui timp pe care Crane o reprezenta în chip proeminent. Această ambiguitate a lumii fenomenale este explorată mai departe atunci când Crane expune un dialog între ghid și mineri. Strategia este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
felul în care Crane privește minele de cărbuni nu este lipsit de un potențial văl de senzație, poate cu atât mai flagrant în ultima parte a ultimei fraze a articolului, când, digresiv și didactic, observă: "În această sinistră luptă, din adâncurile îndepăratate nu ajunge nici un sunet, în afară de cărucioarele încărcate care ies unul după altul într-o procesiune eternă și care au fost trimise hurducăindu-se ca să se încline și să-și lase astfel conținutul înghițit de gura cuptoarelor, imperturbabile și nesățioase
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
anume tipic pe care revista Fortune le cerea de la el (Fishkin, 145). Rezultatul a fost mult mai intimul Let Us Now Praise Famous Men - Hai să ne închinăm acum la oamenii celebrii pentru că Agee a îndrăznit să descindă emoțional în adâncurile acestora. A îndrăznit să-și riște propria emoționalitate, ceva ce London nu a putut. În cele din urmă problema nu este dacă Riis se află în aceeași categorie din care fac parte Crane și London. În loc de aceasta, ar trebui să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
agrement cu bărcile etc. și prin oferta pitorească În cadrul natural. - O importanță deosebită În dezvoltarea turismului În Carpații Meridionali o reprezintă apele minerale utilizate cu mare eficiență terapeutică În tratament și cură balneară. Aceste ape care vin de undeva din adîncuri limpezi și pure, denumite pe drept cuvînt și „ape ale vieții” au compoziții chimice dintre cele mai diverse și sunt indicate În tratamentul a numeroase afecțiuni. În arealul Carpaților Meridionali un număr de 18 localități, dispun de izvoare de ape
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]