93,376 matches
-
filozofice, sursa lor nu e de găsit în literatură, ci în gîndire, iar astăzi gîndirea liberă e sistematic blocată de presiunea mediatică a ideologiei dominante. Aproape că îți vine să spui că ultimul lucru care se dorește astăzi e spunerea adevărului și revelarea rostului vieții umane. Dimpotrivă, ținta pare să fie ocultarea lor. Oricum, pentru Ciprian Vălcan mixajul dintre filozofie și litaratură reprezintă ceea ce Sloterdijk numea "geniul centauresc": putința de a practica atît idiomul sever al științei cît și limbajul exuberant
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
face politică nu ca deputat sau senator, ci ca artist implicat în viața cetății. Cum poți să faci teatru fiindcă te enervează nedreptatea și nesimțirea. Cum teatrul e mai puternic decât orice editorialist sau jurnalist sau analist pentru că spune întotdeauna adevărul pur și simplu. Ce-am văzut? Am văzut niște tineri care conduc Institutul Teatral și care puteau să sintetizeze perfect momentul teatral actual din Polonia. Care puteau să susțină cu aplicație, nu doar din gură, o generație nouă de regizori
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
în biserici. Jucau teatru în dreptul altarului, cu sprijinul Bisericii Catolice. De ce m-am simțit bine în Polonia? Pentru că o suferință istorică umblă liberă pe străzi și fiecare are grijă să n-o alunge. Din ea se naște această artă a adevărului care este teatrul pe care l-am văzut eu. E o suferință creatoare, a unor oameni care până la urmă au învins. Și, venind dintr-un colț de lume în care oamenii au dezvoltat bășcălia drept armă a supraviețuirii, fandarea în
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
împrejurărilor, mai cu seamă cînd e vorba de propriile suferințe fizice ori de experiențe dureroase în relațiile cu oameni apropiați, naratorul nostru manifestă o impresionantă discreție, o delicatețe, ce par incompatibile cu mijloacele de recreare a faptului de viață destinat adevărului literar. Cred însă că nu greșesc socotind că în cartea sa aceste finețuri îi stau bine, deoarece sînt bine dozate, contrabalansate de severități și durități justificate, controlate de ironie și autoironie, acestea din urmă fiind calități permanente ale spiritului său
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
în menținerea unui spirit de rezistență/ libertate în țară, rolul lor informativ. Discuția sfârșea, melancolic, printr-o ridicare din umeri în fața acelei evidențe, a posturilor de televiziune din patrie, în proprietatea unor moguli, modelând o firavă opinie publică. Posturi unde adevărul se pronunță cu gura închisă și unde bebelușul răsfățat rămâne dl. Ion Iliescu. La B.B.C., în fiecare zi, la două depărtate ore între ele, dl. Benedict Adamescu ne oferea un ceas de muzică simfonică, variind epocile, curentele, într-o autentică
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
cînd, totuși apar, în fiecare cultură, adepți ai singularului, pătimași ai gestului irepetabil, revoluționar, chiar cînd implică instrumente altminteri pașnice, hîrtie, creion, penel. Cărțile lor sînt happening-uri (sic!), întîlniri intempestive între texte și portrete, schițe, colaje. Așa e Sadismul adevărului, de Sașa Pană - ce titlu mai aproape de avangardă? -, cu ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu, Alfred Jarry, Kapralik, S. Perahim, Picasso, Man Ray, Jacques Vaché. O școală. Apărut la Editura unu - sigla însăși a începutului fără urmări, și fără urmași
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
pentru ai lui, lucidul agonic. Roi Petaud al suprarealismului. O schiță a lui Man Ray arată masa de disecție, umbrela, mașina de cusut, întîlnirea frumoasă, fiindcă stranie, gîndită de Lautréamont, în ale cărui cînturi "cuvintele despletesc vălvătăile revoltei pure. Un adevăr urlat din toate fibrele în delir." Sadismul purcede de aici. Iar lui, închipuitului conte, fie-i infernul ușor! Sașa Pană nu scrie, înșirînd vieți pilduitoare din sau prin greșeală (deși nu și-au propus-o niciodată...), un manual al bunului
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
înainte și cincizeci și trei de ani după moartea lui Lautréamont) lutul cu o mușcată la tîmpla dreaptă - ca la o butonieră a vieții, a lui D. Demetrescu-Buzău, Grefier la Curtea de Casație." Cunosc puține mai frumoase poezii de adio, în care adevărul, sadic și concis, să iște o emoție tot atît de pură. Dau, răsfoind, după figura lui Urmuz semnată de Perahim, peste Catalogul Editurii unu, de la Geo Bogza, cu Poemul invectivă, la de tînăr dispărutul Aurel Zaremba, cu Deschidere. Și o
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
prozastic al lui Dan Lungu se dă, în rândurile acestea, peste cap. Nu doar literatura imită, obedient ori nu, viața, ci și aceasta din urmă se împărtășește, din timp în timp, din fantasmele scrisului. Riscul de a citi ficțiunea drept adevăr e aici, politic vorbind, imens. Iar precauția nu conduce numaidecât la anulare. După cum, chiar iluzorie, frontiera care separă cele două concepte tutelare, există fără doar și poate. Altceva decât concluzia aceasta mă preocupă. Anume intransigența cu care Dan Lungu își
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna criticului adevăr pune pe foaie. Înainte de a avea în față un set de florilegii în care scriitorul ieșean să-și aducă, sfios, partea lui la cuprins, degustătorul de literatură contemporană dă, cumva din greșeală, peste o microantologie revuistică alcătuită parcă tocmai de
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
de ridicol". Ba, după cum merg lucrurile, sunt nimerite și pentru un alt politician bucureștean, zelos întru populism vulgar, ce-ar dori să- i "sufle" locul prezentului number one. Posesor de "limbă rea", cum se recunoaște, Barbu Cioculescu se pricepe într-adevăr "să aibă totdeauna dreptate", chiar în avans.
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
într-un regim "al urgențelor și rechizițiilor de război". Critica pe care Eugen Negrici o aduce colegilor de breaslă are în vedere vectorul preponderent cultural pe care se înscriu și, mai ales, modalitățile vizibile de escamotare ori cosmetizare a unor adevăruri neconvenabile. Într-o măsură decisivă, în cazul epocilor vechi, ei inventează din aproape nimic o literatură, pentru a "compensa" o istorie nenorocită și a arăta că noi, care "de la Râm ne tragem", putem concura cu Occidentul prosper cultural. În Impulsul
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De aceea, puține fenomene iscă o preocupare mai avidă ca cea privitoare la circumstanțele morții cuiva. Felul în care un om moare exercită o fascinație irezistibilă, iar de adevărul acesta îți dai seama surprinzînd atenția cu care contemporanii urmăresc decesul semenilor. E o plăcere pe cît de ilicită pe atît de savuroasă, și chiar dacă de ochii lumii n-o recunoaștem, în intimitate o savurăm. Și nu e doar o
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
Marile teme ale prozei oportuniste sunt colectivizarea și industrializarea socialistă - victorii ale comunismului în cele două domenii ale vieții sociale ai cărei actori sunt țăranii și muncitorii. Dar nu numai ei: activiștii de partid dețin rolul principal, al "înțelepților", deținătorii adevărurilor și ai soluțiilor de viață socială. Primele izbânzi, îndelung lăudate, sunt romanele: Mitrea Cocor (1949) de Mihail Sadoveanu, Temelia (I, 1951) de Eusebiu Camilar, Trandafir de la Moldova (1952) de Ion Istrati, Ogoare noi (1953) de Aurel Mihale, Bărăgan (I, 1954
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
întins al argumentării: "Dacă, întrebându-ne cine a fost Eminescu, așteptăm un răspuns perfect - o formulă identitară ca sistem de enunțuri univoce riguros închis, aidoma unei definiții -, cădem în eroarea mamei idolatre. Pretenția de a intra în posesia unui asemenea Adevăr disprețuiește șansa Ťce ni s-a datť: atingerea cu Celălalt într-o Ťclipăť încălzită de bunătate și milă. Ea devine o Ťpedeapsăť, aidoma aceleia cu care ursita răspunde la ambiția fără măsură a unei minți slabe de femeie. ș...ț
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
vulgaritate, de frondă și murdărie în toți tinerii de azi, incapabili de dialectică abstractă, o deplină opacitate față de sensurile raționale; sunt toți epatați de filozofiile ieftine, de filozofia vieții, de sisteme vitaliste, pragmatice, iraționaliste. Nimeni căruia să-i placă într-adevăr dialectica, adevărurile pure, metafizica. Vorbesc toți de experiență, de trăire, de moarte - amestecă noțiunile acestea vagi, se mistifică, fac scandaluri de presă și pretind că reprezintă spiritul nou... Ce incapacitate de gândire viguroasă, de ținută intelectuală, de morală"... Prima semnalare
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
frondă și murdărie în toți tinerii de azi, incapabili de dialectică abstractă, o deplină opacitate față de sensurile raționale; sunt toți epatați de filozofiile ieftine, de filozofia vieții, de sisteme vitaliste, pragmatice, iraționaliste. Nimeni căruia să-i placă într-adevăr dialectica, adevărurile pure, metafizica. Vorbesc toți de experiență, de trăire, de moarte - amestecă noțiunile acestea vagi, se mistifică, fac scandaluri de presă și pretind că reprezintă spiritul nou... Ce incapacitate de gândire viguroasă, de ținută intelectuală, de morală"... Prima semnalare o găsim
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
faptele povestite, substanța epică a romanului sunt numai pretexte de ideologie. S-ar putea stabili atât ca analogii între reflexiile din întoarcerea din rai și Solilocvii sau unele din Fragmentele nefilozofice (Vremea, 3 martie 1934). întoarcerea din rai e într-adevăr un roman livresc. Nu numai numele și ideea filozofilor mișună (Platon, Socrate, Plutarch, Freud, Chestov, Croce). Sunt amintiți scriitori din diferite țări, epoci și concepții: Dante, Papini, Wilde, Pirandello, Baudelaire, Carlyle, Shaw, Proust, Eminescu, Iorga. Nu lipsesc nici compozitori celebri
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Isabel și apele diavolului, cât și Maitreyi. Cronica literară a întoarcerii din rai debutează și ea cu superlative: "Dl Mircea Eliade este cineva prin talent, inteligență și cultură (termeni care nu se exclud, dar nici nu se întrunesc laolaltă obișnuit." (Adevărul, 11 martie 1934.) Enumerând meritele de construcție și tipologie ale acestui roman cerebral, Șerban Cioculescu e neiertător și enumeră peste 30 de neglijențe stilistice indicând paginile respective. Ex: de acord: cu cât va fi mai mulți morți îi vine și
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
1947, beneficiind de îndrumarea renumiților maeștrii: Mihail Jora, Constanța Erbiceanu, Mihail Andricu, Constantin Brăiloiu ș.a. Debutul artistic - într-un recital de excepție a avut loc la vârsta de nouă ani , înainte de plecarea la studii în capitala Franței. Presa vremii - Ziarul „Adevărul” din 23 aprilie 1937- menționa: Darurile pianistului Valentin Gheorghiu pot fi socotite fără nici o reticență drept miraculoase. E drept că talentul acestui copil se dezvoltă sub controlul celui mai mare pedagog al pianului de la noi, domnișoara Constanța Erbiceanu. Valentin Gheorghiu
Valentin Gheorghiu - la 85 de ani by Al. I. BĂDULESCU. () [Corola-journal/Journalistic/83123_a_84448]
-
pe scoarța timpului. Un tezaur adânc îngropat în colbul arhivelor, al bibliotecilor și al muzeelor este scos acum la lumină prin strădania a doi pasionați oameni de cultură care s-au întâlnit pe tărâmul științelor etnologice puse în slujba relevării adevărului. Căci dacă, apăsați sub vremi, oamenii tac zgomotos, a sosit ceasul în care „pietrele” istoriei și tradiției acestui neam strigă tăcut și cuminte, fiecare din locul pe care i l-a hărăzit uitata neuitare. Cei doi autori, Nicolae Bucur și
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
regulile jocului. Și postulăm și aici, ca și aiurea că numai prin adâncirea, dincolo de orice bariere intermediare, a calității prestației structurate a unei comunicări vom reuși să intuim și să definim zone încă neabordate, neîncercate de expresie și comunicare a Adevărului, a unei Realități cu indefinite fațete, în permanentă fluctuație, o Fata morgana abisală în fața Realului (Vid). Va urma.
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
în fața studenților, în relațiile cu dirijorii din țară, pe care i-a coordonat prin „întâlnirile profesionale” din Conservator timp de decenii, anticipând calitatea sa de Președinte al A.N.C.R. Relieful sufletesc rodnic al profesorului Crăciun și impresionanta sa fidelitate pentru Adevărul adus la Lumină în orice situație, l-au proiectat în fața studenților ca pe o personalitate și un model de care și astăzi absolvenții instituției noastre își amintesc cu o bucurie și admirație nedisimulate. Această prețuire rezultă din numeroasele resurse lăuntrice
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
asemenea popor, așa cum a vrut Bălcescu să facă, va trebui să adopte calea sacrificiului de sine: "Lucrați numai spre a vă întări brațele și inima și a vă îmbărbăta în credință și spre jertfire; sprijiniți inimile slabe și îndoioase, propoveduindu-le adevărul care luminează și dă putere; pătrundeți-vă de sfințenia vieții sociale și de datoria ce Dumnezeu ne impune ca să trăim, să muncim, să suferim și să ne jertfim pentru binele omenirei. Nu vă desperați de suferință, căci suferința, știți, e condiția
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
ilustru. Dar consonanța adîncă cu "proza lumii", cu modelul latin îndepărtat, rămîne la Bălcescu decisivă. în celebra sa scrisoare Nicu Bălcescu, Ion Ghica ne spune, despre prietenul său, că "din copilărie citise cu atenție, citise și recitise pe Tacit". într-adevăr! Tot astfel cum istoricului Jules Michelet i s-a închinat un capitol distinct în oricare tratat de istorie a literaturii franceze, și Nicolae Bălcescu a dobîndit, în mod natural, același privilegiu. Nu atît pentru calitățile pur literare ale stilului său
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]