10,749 matches
-
trimis textul meu despre Ioan-Paul al II-lea. — Toate civilizațiile, răspunse Michel cu tristețe, toate civilizațiile s-au confruntat cu această nevoie de a da o justificare sacrificiului parental. Ținând seama de circumstanțele istorice, nu aveai de ales. — L-am admirat cu adevărat pe Ioan-Paul al II-lea! protestă Bruno. Îmi amintesc, era În 1986. În același an au apărut Canal+ și M6, s-a lansat revista Globe, s-au deschis Restaurantele inimii. Ioan-Paul al II-lea era singurul, absolut singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la televizor - chiar mai mult decât la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte, te excită, e bine. Bum bum! A făcut o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și chiar dacă declara că are douăzeci și opt de ani, În realitate avea cu cinci mai mult și Începea să se simtă realmente prea bătrân. În fantasmele lui de dominație și atotputernicie, i se Întâmpla acum să se identifice cu Napoleon. Îl admira pe acest om care trecuse Europa prin foc și sabie, mânase la moarte sute de mii de ființe umane fără măcar să aibă pretextul unei ideologii, al unei credințe, al unei convingeri oarecare. Spre deosebire de Hitler sau de Stalin, Napoleon crezuse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Național. După halta Peillon-Saint-Thècle, intră Într-un tunel; la ieșirea din tunel, În lumina orbitoare, Djerzinski zări În dreapta silueta halucinantă a satului Peillon, cățărat pe stânci. Străbăteau așa-numitul hinterland al Nisei; oameni din Chicago sau Denver veneau să-i admire frumusețile. Intrară apoi În defileul râului Roya. Djerzinski coborî În gara Fanton-Saorge; nu avea nici un bagaj; era sfârșitul lunii mai. Coborî În gara Fanton-Saorge și merse pe jos vreo jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
culoarea mea naturală. Niciodată. Încântarea nu-mi dispare nici după ce cobor și încep să împing aspiratorul prin salon. Sunt total îndrăgostită de părul meu cel nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe spate și îl admir cum se revarsă într-o coamă bogată de culoarea caramelului. Aspir sub preș. Fâl. Aspir sub măsuța de cafea. Fâl. Fâl. Nu m-am gândit niciodată să-mi vopsesc părul. Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici după ce cobor și încep să împing aspiratorul prin salon. Sunt total îndrăgostită de părul meu cel nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe spate și îl admir cum se revarsă într-o coamă bogată de culoarea caramelului. Aspir sub preș. Fâl. Aspir sub măsuța de cafea. Fâl. Fâl. Nu m-am gândit niciodată să-mi vopsesc părul. Oare ce alte lucruri senzaționale am ratat ? — A, Samantha. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu bine prin toate astea. Un moment, sunt atât de uluită că nici măcar nu sunt în stare să râd. — Melissa, nu ești prietena mea, spun cât pot de politicoasă. — Ba sunt ! Nu e câtuși de puțin tulburată. Întotdeauna te-am admirat, Samantha. Sinceră să fiu, am știut în permanență că nu ești o menajeră adevărată. Am știut că ai și alte talente ascunse. Nu-mi vine să cred. Cum poate să aibă chiar atâta tupeu ? — Brusc, ai devenit prietena mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâinile în buzunare. Întotdeauna am simțit că... am ratat șansa de a fi împreună. Nu, nu. Nu se poate întâmpla una ca asta. Am ratat șansa de a fi împreună ? Acum s-a găsit să spună asta ? — Întotdeauna te-am admirat. Întotdeauna am simțit că e ceva între noi. Șovăie. Și m-am întrebat dacă și tu simți... la fel. E ireal. De câte milioane de ori mi l-am imaginat pe Guy spunându-mi asta ? De câte ori n-am fantazat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pledant, la parchetul anti-fraudă. Eu, În schimb, am terminat facultatea fără să am nici cea mai mică idee ce o să fac. Prima mea slujbă a fost ca agent imobiliar, și m-am angajat acolo pentru că Întotdeauna mi-a plăcut să admir casele oamenilor, plus că am cunoscut la un tîrg de joburi o femeie cu niște unghii roșii absolut incredibile, care mi-a spus că a făcut atîția bani, Încît patruzeci de ani are de gînd să iasă la pensie. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atitudine demnă, de balerin. Înainte să intre Jack Harper În birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din cînd În cînd să admire ce a scris, cu un zîmbet gen „Doamne, ce genială sînt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente pline de grafice, extrem de Încruntat. — Emma ? spune Artemis cu o voce fals-mieroasă. Mi-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întîrziat cumva ? Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicîndu-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sînt Încă gata. Vrei să intri cîteva minute ? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dovedit absolut fericit. Ne plimbam de la o vitrină la alta. Termenul francez pentru „a cumpăra din ochi” este lèche‑vitrines - linsul vitrinelor. Aceasta presupune un răgaz perfect, or, micul dejun ne mâncase cea mai mare parte din dimineață. Totuși zăboveam admirând colecțiile de ciorapi, cravate și cămăși de comandă. Pe urmă am grăbit pasul. I‑am spus lui Abe că etalarea aceea de lux Îmi Încordează nervii. Prea multe tentații. Nu puteam suporta să mă simt tras din toate părțile. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e al lor. Pe orice stradă puteai cumpăra o baghetă, o pereche de chiloți taille grand patron, o bere, un coniac sau o cafea, ori charcuterie. Ravelstein era ateu, dar nu există nici o rațiune pentru care un ateu să nu admire Sainte‑Chapelle sau să nu‑l citească pe Pascal. Pentru un om civilizat nu există un fundal mai potrivit, o atmosferă mai prielnică decât Parisul. În ceea ce mă privește, m‑am simțit adeseori sfidat și desconsiderat de francezi, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
au capul pe umeri. - Poate că și În privința ceasurilor de mână de douăzeci de mii de dolari. Și cum stau cu pistoalele? Ravelstein mi‑a răspuns cu un hohot de râs. - Până și negresele mă opresc pe stradă ca să‑mi admire croiala hainelor. Sunt intuitiv receptive. Îi Încălzeau inima asemenea connaisseurs - fani ai eleganței. Admirația adolescenților negri Îl ajuta pe Ravelstein să contracareze ura colegilor săi, profesorii. Succesul și popularitatea cărții lui Îi scoseseră din minți pe universitari. Ravelstein dezvăluise racilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
făcut să‑i cari tot bagajul? - Într‑adevăr. Eu am venit via Londra. - Și ea n‑a putut să contramandeze nu știu ce Întrunire de acasă, așa că ați zburat cu avioane separate. Și i‑ai adus toaletele de seară... Ravelstein nu mă admira pentru asemenea servicii. Mi‑o spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o descrisese ca având: „o față dramatic de albă, ochi negri, o natură frumoasă, deschis sexuală fără să fie promiscuă.” Nimic din domeniul sexual nu mai este prohibit; provocarea constă doar În a ține piept anarhiei sexuale generale. Ravelstein o admira, o iubea pe răposata soție a lui Herbst. Era singura femeie a cărei fotografie o păstra În portofel. Așa Încât era firesc să se poarte ca un al doilea tată față de copiii ei. Le‑a făcut rost de burse și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor. Ravelstein, Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki l‑a ajutat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua de dimineață la capătul străzii principale. În bistrouri și patiserii se vorbea un soi de franceză. Ședeam pe terasă admirând priveliștile. Dar ce mare lucru era de văzut? Sau de făcut? Ne Începeam ziua cumpărând cele necesare pentru masă. Pe urmă Înotam. Oglinda golfului era arareori tulburată de valuri. Puteai să plutești ore Întregi pe spate sau să zaci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vizibil deformată și chiar zdruncinată, foarte modernă În sensul că Încearcă să te scutească de studierea câtorva filozofi germani și francezi. În felul lui și Ravelstein Încercase să mă ferească să‑mi vâr nasul În operele gânditorilor pe care‑i admira el cel mai mult. Îmi comandase să scriu aceste amintiri, e drept, dar nu socotise necesar să‑mi macin creierii cu clasicii gândirii occidentale. Pentru scopurile unei scurte biografii, Îl Înțelesesem destul de bine și fusesem de acord că o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eroului titular, introducea, cu minime eforturi de ficționalizare, mai multe personaje familiare mie, dintre care două mă interesau foarte direct: Allan Bloom și Mircea Eliade. Așa am devenit foarte motivat să citesc Întregul roman al unui autor pe care‑l admirasem mult În tinerețe, mai ales pentru Herzog și Humboldt's Gift4, dar nu‑l mai urmărisem după The Dean's December 5. În paginile de față, voi prezenta rapid subțirea intrigă din Ravelstein, Încercând să limpezesc pentru cititorul român ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
autorizație de la clienți și stăpâni...), accesorii de fumător Dunhill, unul dintre primele telefoane mobile etc. Al doilea efect secundar al divagațiilor filozofarde este chiar Ravelstein: „Abe” Îi cere lui „Chick” (pe care, inevitabil, Îl prețuiește ca scriitor, deși nu Îl admiră pentru alegerea subiectelor) să‑i scrie biografia, iar prozatorul Îi Îndeplinește dorința. „Abe” moare Însă de SIDA fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico‑sexuale); „Abe” e bârfitor, are maniere „grotești”, se comportă ca orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; Își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), Își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de basket și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să‑i oblige pe ceilalți s‑o admire, nu doar s‑o accepte indiferent și s‑o evite prin segregare rezidențială și ocupațională (atitudine pe care unii activiști civici români o iau drept toleranță). Marginalii trebuie neapărat să se grupeze În asociații activiste, să‑și promoveze (deci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru dumneata, spuse el. Am văzut piesa care ți se joacă acum și am citit-o pe cea care va începe să se joace în curând. — Oo? m-am mirat. Și ce-ai aflat din ele? Maiorul a zâmbit: — Că admiri inimile curate și eroii, zise el. Că iubești binele și urăști răul, continuă el, și crezi în idealuri romantice. N-a pomenit principalul motiv pentru care se aștepta să merg înainte și să devin spion. Principalul motiv era că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]