12,606 matches
-
de gardă aici, dar nenorocita asta de bună dispoziție profesională îi deprimă pe tipii introspectivi. Te rog să vorbești cu el, și dacă dorește să vadă un doctor, chemă-mă cu chestia asta. Scoase din buzunar un radio din plastic alb de dimensiunea unui pachet de țigări. Pe una din fețe avea o plasă circulară, și pe margine un buton roșu. Doctorul apăsă pe buton și o voce clară și repezită îl chemă pe doctorul Bannerjee la sala de primiri Q
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acoperite de un vuiet care creștea și scădea asemeni ovațiilor de pe un stadion de fotbal. Mulțimi se revărsau pe podeaua circulară venind din tunelele de pe circumferință și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fie însurat cu ea, apoi se gîndea la Molly Tierney fără să simtă nici un fel de remușcare. Sînt ridicol, își zicea, și nu-și lua ochii de la ea; pupilele negre se limpezeau, iar fața și capul deveneau de un alb estompat, încadrat de o formă aurie. E ca marmura acoperită de miere, se gîndi el, și dădu formă cuvintelor lui cu buzele. Muzica se opri și trebui să danseze din nou cu tipa mărunțică. Se uita peste umărul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și de Neapole, roșu indian și stacojiu, verde smarald și cele două nuanțe de albastru) nu pot fi întinse pe pereți cu toată suculența lor tropicală. Pentru a indica distanța și greutatea, trebuiau să fie amestecate între ele și cu alb, negru sau ocru. Cu toate astea, magia consta în faptul că perii ăștia de porc strînși de un băț, care întindeau noroiul maroniu și uleios, puteau trasa conturul dealurilor pe fundalul zorilor. în timp ce aplica vopseaua, mintea lui devenea o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hotărâse încă în ce fel le va istorisi povestea ce i-o impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se răsturnară într-un amestec dezordonat de alb și brun; două căzură pe podea cu un zgomot ușor, de felii de pâine prăjită. Tipul nu zise nimic, dar schiță un zâmbet privind senvișurile. Avea vreo 80 de ani, era solid, cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei se etala următorul mesaj dactilografiat: Expediază pe Venus corpul lui Gosseyn II și depune-l, cu unul din roboplanele tale în pădure, în apropierea locuinței lui Prescott. Când va ieși de acolo, îl vei prelua din nou și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
i-a plăcut simțeam că începea să mă simpatizeze eram disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
simțeam că începea să mă simpatizeze eram disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu arbori
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu arbori înalți Isis s-a aplecat și mi-a; spus la ureche : „nu mai recita; pe aici umblă matematicianul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
matematician e ceva pe la biserica măsii cântă pe acolo dar ăsta e; unul rău și răzbunător un fel de înger exterminator“ aveam un curaj nebun fetele mă simpatizau strigam spre El „îți dă mâna să mă mănânci fiindcă sunt ultimul alb dar să știi că nu-mi pasă și am să recit“; El n-a apărut era la biserică (nu l-am văzut) am cotit după fete recitam; în spăimântat umblam pe poante fetele coborau spre o ecluză pavată cu dale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu dale argintii am; făcut un ocol pe după copaci „nu mai recita“ spunea Isis „e un profesionist pe aici te faci de râs“ „n-are decât să fie și mama profesioniștilor“ spuneam „lor le dă mâna dar eu; sunt ultimul alb pe planeta asta împuțită“ de fapt recitam lucruri tragice nu pot să le redau fiind cam neclare m-am dus după fete la ecluză pe dale lângă cabina paznicului ușa; era deschisă în fața ei se afla un dulap cu pereții
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-mi dea peste degete să nu mă mai uit dar s-a; retras imediat pentru că se speriaseră fetele și le respecta recitam la disperare umblam pe poante în jurul fetelor strigam către paznic : „sigur îți dă mâna fiindcă sunt un biet alb lipsit de apărare“ ; și mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală să le; jignesc și pe fete cu ocazia asta deși mă simpatizau „sigur“ am spus „vă convine fiindcă sunt ultimul alb“ îi jigneam pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sunt un biet alb lipsit de apărare“ ; și mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală să le; jignesc și pe fete cu ocazia asta deși mă simpatizau „sigur“ am spus „vă convine fiindcă sunt ultimul alb“ îi jigneam pe toți cei peste patruzeci PH D conservatori honoris causa; ai muzeelor ingineri elecrici astrologi spe; cialiști în ști; ințe spațiale atlantologi co; lecționari de o biecte precolumbiene generali de brigadă oceanografi is; torici cartografi spe; cialiști ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
hotărâse încă în ce fel le va istorisi povestea ce i-o impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă și-i desfăcu pachetul cu senvișuri. Acestea se răsturnară într-un amestec dezordonat de alb și brun; două căzură pe podea cu un zgomot ușor, de felii de pâine prăjită. Tipul nu zise nimic, dar schiță un zâmbet privind senvișurile. Avea vreo 80 de ani, era solid, cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei se etala următorul mesaj dactilografiat: Expediază pe Venus corpul lui Gosseyn II și depune-l, cu unul din roboplanele tale în pădure, în apropierea locuinței lui Prescott. Când va ieși de acolo, îl vei prelua din nou și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de vii! - Îți repet că am folosit un procedeu termic. Sub presiunea acestui nou flux de energie, întreaga masă metalică va căuta să-și mențină echilibrul la un nivel ceva mai jos. Uite! Jeturile de radiații deveniseră albe, de un alb care-l făcu pe McCann să exclame: - Gheață! Cum naiba?... Chiar sub ochii lor, pereții și pardoseala se acoperiră de gheață. Un curent de aer rece pătrunse în încăpere. McCann începu să tremure. - A sosit, cred, momentul să-i aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nou vreau să termin cartea, așa că o să încerc să scriu mai rar în jurnal. Mai sunt 12 zile și câteva ore. 2 Bucureștenii aveau o zi bună. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei, 12 ore. Albul, care se întindea de la un capăt la altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se întrebă de ce se mișcă atât, că nu păreau să caute sau să urmărească ceva, ca el, bunăoară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care se decupau bine în albul drumului. Nu și au luat zborul, și-au văzut de treabă, croncănind și lăsând desene cu gheare, în zăpadă. — Mie-mi zice Betre... a spus omul, mama era venită din Rusia. — Petre? — Da, Betre, Betre, a țipat el, de parcă aș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
liber lui Budacu, să se ducă să-și taie porcul. Se străduia să nu ofere oamenilor lui prilej de ură îndelungată. Ninsoarea se oprise și zăpada proaspăt așternută sclipea ici-colo, în lumina felinarelor. Tălpile lui Costache lăsau urme mari în albul trotuarului. Lângă ele, pe dreapta, bastonul făcea un șir de puncte mici și adânci. Popescu era un nume des întâlnit, va fi greu să vadă ce-i cu el. Lumină, stele, Maica Precistă, astea toate țin pesemne de clipa din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai fi și asta? Nisip în ochi și falcă umflată. Mi-ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]