10,371 matches
-
aș fi putut să fiu un preot model, apropiat de structura mea sufletească. Ca învățător și apoi profesor am fost în elementul meu, am simțit o adevărată chemare în această direcție și am reușit să transform catedra într-un adevărat altar. Nenumărați au fost acei băieți și fete care mi-au mărturisit sincer ce am însemnat eu în viața lor și, mai ales, mi-au arătat cât de mult a contat persoana mea pentru ei în momentul în care și-au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1988 - Iași Încerc să-mi adun somnul între pleoapele umflate de plânsul trecut. Zgomotele din jur îmi fură liniștea, gândurile îmi dau neliniștea... Începe să-mi fie teamă și încerc să înlătur sentimentul acesta hain. Îmi spun (așa cum ieri în fața altarului am aflat) că n-am de purtat în spinare păcatele nimănui; că visele urâte se sfârșesc. Va fi bine... Va fi bine... Ți-ai pierdut veselia care îți dăruia liniște și asta mă doare cel mai mult. Iubitul meu! nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
localității. Am mers direct la Catedrală și fără să stăm la obișnuita coadă de sute de oameni, care se formează zilnic, am ajuns la renumita Madona Negra (La Moreneta), Statuia Fecioarei făcătoare de minuni. După ce-am trecut prin spatele altarelor sfinților catedralei, am urcat niște trepte, străjuite de o parte și de alta de pereții decorați, cu o măiestrie rară, cu mozaicuri fine reprezentând doisprezece sfinți pe o parte și încă pe atâția pe partea cealaltă. Madona aflată într-un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reprezentat avându-i de-o parte și de alta pe cei 12 apostoli, sculpturi ale căror siluete supradimensionate degajau o armonie celestă și o siguranță nobilă. Intrând din nou în lăcașul sfânt, de data aceasta prin intrarea principală poți vizita altarele sfinților din dreapta și din stânga, altare făcute fie de înaintași, fie de pictori sau sculptori moderni, în felul acesta săvârșindu-se îmbinarea și continuitatea epocilor pe care omenirea le-a parcurs. Într-un târziu... surpriză! De undeva de sus, aflată deasupra
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
parte și de alta pe cei 12 apostoli, sculpturi ale căror siluete supradimensionate degajau o armonie celestă și o siguranță nobilă. Intrând din nou în lăcașul sfânt, de data aceasta prin intrarea principală poți vizita altarele sfinților din dreapta și din stânga, altare făcute fie de înaintași, fie de pictori sau sculptori moderni, în felul acesta săvârșindu-se îmbinarea și continuitatea epocilor pe care omenirea le-a parcurs. Într-un târziu... surpriză! De undeva de sus, aflată deasupra altarului sugerat de o masa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sfinților din dreapta și din stânga, altare făcute fie de înaintași, fie de pictori sau sculptori moderni, în felul acesta săvârșindu-se îmbinarea și continuitatea epocilor pe care omenirea le-a parcurs. Într-un târziu... surpriză! De undeva de sus, aflată deasupra altarului sugerat de o masa albă, de o coroană imensă suspendată și de un Christ crucificat plutind între cele două, mult deasupra lor, a orgii, a scaunelor prelaților, dintr-o nișă discretă, luminată, te privește Madona Negra (La Moreneta) care prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de preoți, miniștri, curteni, care s-au întrecut, după dispariția sa, să-i șteargă imaginea și numele de pe toate inscripțiile și monumentele. Am revăzut apoi la Pergamon Museum minunile care m-au fascinat și în urmă cu 30 de ani altarul din Pergam, poarta din Milet, poarta lui Iștar și Calea procesiunilor din Babilon. Muzeul Pergamon atrage în ultima perioadă anual un milion de turiști și sunt convins că toți pleacă mulțumiți și uimiți de minunile văzute. Ca istoric mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
străzi înguste, case de piatră, biserici. Am vizitat și admirat, din cele 13 biserici-monument, Nossa Senhora do Carmo și Nossa Senhora do Pilar, cu lucrări ale strălucitului arhitect și sculptor Antonio Francisco Lisboa, cunoscut sub numele Aleijandrino, și icoanele și altarele încărcate cu aur. Piața centrală a localității, Praca Tiradentes, poartă numele lui Joaquin da Silva Xavier, supranumit Tiradentes scoate dinți (fiind de meserie felcer), unul din primii martiri pentru independența Braziliei. A organizat în 1792 o revoltă împotriva autorităților portugheze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
construită între 1775 și 1877. Cu o înălțime de 64 metri și o suprafață de 3520 metri pătrați, biserica de stil neoclasic dispune de uși turnate în bronz la Bruzy (Franța) prezentate la Expoziția Universală de la Paris din 1889, iar altarul și navele laterale sunt decorate cu piese din marmoră de Carrara. Pe Avenida Chile a fost inaugurată în 1978 noua Catedrală, o construcție modernă piramidală, înaltă de 60 de metri, care poate primi 25000 de credincioși la slujbele oficiate sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locuiau cei doi idoli ai mei și mi-i imaginam nu stând la masă sau uitându-se la televizor, ca tot omul de rând, ci „Îi vedeam” Într-o stare continuă de creație, el desenând, ea recitând, amândoi oficiind pe altarul artei. Când, câțiva ani mai târziu, Liviu, ca director al Teatrului Bulandra, m-a invitat să pun În scenă Iulius Cezar și am devenit prieteni, a fost ca un vis imposibil devenit realitate. Când Liviu a acceptat direcția teatrului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a fi ispitit de putere. Nu e o ispită oarecare. Ce Îl obsedează pe Angelo este pângărirea purității: el vrea să distrugă puritatea prin actul erotic. L-ai pus pe Angelo să facă acest monolog imposibil cu pângărirea de altare jucând pe două planuri, sărind ca Într-un exercițiu biomecanic de Meyerhold, alergând și vorbind În același timp. Acțiunea fizică Îl obliga să iasă din el Însuși. N-avea timp să fie logic, rațional, psihologic, era dintr-odată un trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dar, hmm... cum să facem cu Oreste, care acum intră și În catedrală s-o căsăpească pe mumă-sa!?“ După o pauză de căutare febrilă, văd că Îi strălucesc ochii părintelui: „Unde vrei s-o căsăpească, sper că nu la altar!“. I-am spus că, dimpotrivă, deasupra porții de intrare, la balconul unde se află orga, la apusul soarelui, când lumina pare mai transparentă, filtrată prin rozeta centrală. „Frumoasă imagine, Îmi place, sfințită de lumina serii. Păi, dacă nu o omori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am spus că, dimpotrivă, deasupra porții de intrare, la balconul unde se află orga, la apusul soarelui, când lumina pare mai transparentă, filtrată prin rozeta centrală. „Frumoasă imagine, Îmi place, sfințită de lumina serii. Păi, dacă nu o omori la altar, eu zic că se poate. Oricum, poate la catolici se mai Închid ochii. Eu Îți dau dezlegare, dar te sfătuiesc oricum să aprinzi o lumânare ca să-ți ajute și Cel de Sus.“ Am urmat sfatul părintelui Cazacu, iar Biserica Catolică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îmi Întindea desenul. Eu Încercam să par la fel de Încântat. Uitase tenderul. Un sfert de secol mai târziu, am aflat două lucruri: că Burness, care Între timp murise, era foarte cunoscut la Edinburgh ca un traducător erudit al poemelor romantice rusești - altarul la care mă Închinasem cu fervoare În adolescență: și că modestul meu maestru de desen, a cărui vârstă o sincronizam cu cea a străunchilor mei și a bătrânilor servitori ai familiei, se căsătorise cu o tânără estoniană cam În aceeași
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu un țăcănit specific, mărirea imaginii afectând nu numai scena Înfățișată, ci și viteza Îndepărtării ei. Altminteri, nu prea era nimic magic. Ni se prezentau vârfuri banale În locul munților romantici ai lui Lermontov, care Se Înălțau În luminoase zori Precum altare fumegânde, și În timp ce tânărul călugăr Îi povestea unui tovarăș de izolare lupta lui cu un leopard - O, aveam o Înfățișare cruntă! Eu Însumi leopard, sălbatic și cutezător, La fel de furios ca el, urlam ca el. - o miorlăială Înăbușită se auzea În spatele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
batjocură națională: "Black Rumania", "Fane cel Mare" -, batjocorind și țara și lupta lui eroică. (Și Eminescu a avut partea lui de "demitizare", de batjocură). Tuturor acestor defăimători repetenți la istorie, și la suflet, le-aș da canon să sape în altarul bisericii din Războieni: vor da de oase albe. Sunt osemintele vitejilor căzuți pentru libertate la Valea Albă, pe care, după ani și ani, Ștefan le-a deshumat, le-a spălat, le-a adunat cu pioșenie și le-a îngropat sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din Războieni: vor da de oase albe. Sunt osemintele vitejilor căzuți pentru libertate la Valea Albă, pe care, după ani și ani, Ștefan le-a deshumat, le-a spălat, le-a adunat cu pioșenie și le-a îngropat sub masa altarului din biserica eroilor de la Războieni, ridicată chiar pe locul unde s-a dat crâncena bătălie. Că poporul l-a sfințit în inima lui, făcând din el legendă, mit, era dreptul iubirii ce i-a purtat-o de-a lungul veacurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hoți au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a conștiinței neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge... Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" (Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare) Acum o sută de ani, când s-a ridicat lespedea de pe gropnița de la Putna, s-a găsit o mână de pulbere de oase amestecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor, privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se smulge gândurilor, privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când ai intrat, mă rugam taman pentru sănătatea Măriei tale... pentru moldoveni mă rugam... Șovăie câteva clipe, apoi mărturisește vinovat: Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zori. Cumplitul Mahomed a dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în dreptul mitropolitului Teoctist ce tot frământa niște mătănii. Sfinția ta nu-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne-a fost... Am vrut, am visat prea mult poate dar n-am putut, mai mult n-am putut... Și... și, poate, peste o sută sau două sute de ani, cei ce vor veni după noi vor afla în tainița unui altar într-o mănăstire... vor afla "Nemaipomenitul nostru letopiseț", vor ceti și vor înțelege cât de greu, cât de greu ne-a fost... Și pentru toate câte am visat, și câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
niște viteji, îngână Daniil. Da... "au 'nălbit poiana", șoptește Ștefan sfârșit, ștergându-și cu palmele broboanele ce i se prelingeau în ochi, orbindu-l. Cei mai viteji oșteni ai Moldovei... De mă voi întoarce, pe oasele lor albe înălța-voi altar întru a lor pomenire, acolo unde a fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată chiliei șchiopătând, cu ochii în pământ, gârbovit, cu gândurile răvășite: Dumnezeule! Turcii mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]