12,966 matches
-
constituie subiectul - ca și cum un matematician ar deveni atât de obsedat de problema naturii adev]rului matematic, încât ar uită cum s] fac] matematic]. Ins] această înseamn] s] vorbim dup] ce lucrurile s-au întâmplat deja. În contextul în care filosofii antici greci au scris, ei au fost preocupați de întreb]rile fundamentale - legate de felul vieții pe care ar trebui s] o ducem (dac] mi se permite s] scriu anacronic într-un mod neutru) și criteriile pe care ar trebui s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai vechi pentru filosofia moral] medieval]. Aceasta este ideea purific]rii morale care rezult] într-un „zbor al sufletului” din lume. Cele mai îndep]rtate origini ale acestei noțiuni se reg]sesc în Republică lui Platon, precum și în tradițiile mistice antice. Apare și în scrierile lui Plotin (204-269), dar a fost introdus] în gândirea patristic] de c]tre colegul s]u, studentul creștin Origene (185-255). Într-adev]r, a fost o doctrin] susținut] puternic, dezvoltat] într-un fel sau altul de Sfanțul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Renașterii menționate mai sus. Cea mai relevant] dintre acestea este: The Cambridge Translations of Medieval Philosophical Texts. Vol. 3, Philosophical Psychology, Ethics, Politics and Aesthetics (Cambridge: Cambridge University Press, în curs de apariție). 12 Filosofia moral] modern] J.B. SCHNEEWIND Filosofia antic] occidental] referitoare la principiile vieții morale s-a axat pe problematică binelui suprem: ce tip de viat] ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmat locul distinct pe m]sur] ce conceptele de bine suprem și de voinț] a divinit]ții creștine s-au dovedit din ce in ce mai puțin capabile s] ofere indicații practice. Astfel, de vreme ce oamenii de ast]zi nu cred, așa cum o f]ceau anticii, în existența unui singur mod irevocabil de a tr]i și de vreme de mulți cred c] problemele practice nu pot fi realizate cu ajutorul religiei, întreb]rile eticii moderne r]mân în mod inevitabil propriile noastre întreb]ri. Dac] accept
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale s-a transferat de la problema individului autonom la noi aspecte ce țin de morală public]. i. C]tre autonomie Montaigne (1533-1592) a încercat s] arate c] principiile unei vieți drepte, așa cum era ea v]zut] de c]tre clasicii antici, nu puteau funcționa că ghid deoarece cei mai mulți oameni nu le puteau respectă. Deși era un catolic fervent, Montaigne nu credea c] majoritatea oamenilor poate tr]i dup] standardele creștine. El nu a pus ins] nimic în locul acestor idealuri și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acest caz cea istoric]. Dreptul natural: scurt] istorie Aristotel este considerat autorul bazelor eticii dreptului natural, deși acestea reies și din dialogurile etice și politice ale lui Platon, care reflect] la rândul lor o dezbatere mai larg] din Grecia Antic] ce i-a avut pe Platon și pe Aristotel drept actori principali. Aceast] dezbatere s-a concentrat pe dou] concepte considerate esențiale în înțelegerea corect] a comportamentului uman: Nomos și Phusis. Nomos, din care avem derivate precum „autonomie”, se refer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoaștere, cunoașterea a ceea ce este bine depinde de capacitatea de a trece de v]lul aparentelor și de a descoperi realitatea imuabli] a Formelor Ideale. Platon respinge astfel ideea c] morală și legile sunt constructe pur convenționale. Pe baza concepției antice, teoria poate fi înțeleas] că o încercare de a ar]ta c] acțiunile umane sunt supuse nu numai regulilor sociale stabile, ci, înainte de toate, unei „legi nescrise” fie impus] de zei, așa cum ar]ta Sofocle în tragedia să Antigona, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În concluzie, gradul de abstractizare a teoriei dreptului natural nu e deloc surprinz]tor dac] înțelegem aceast] teorie că negare a scepticismului moral. iii. O teorie a drepturilor omului Dreptul natural modern din perioada să timpurie, ca și teoriile anterioare antice și medievale, a încercat, de asemenea, s] resping] scepticismul. A devenit, astfel, foarte general în concluzii și nu prea util din punct de vedere al îndrum]rilor practice. Totuși, varianta modern] a teoriei reprezenta baza teoriei laice a drepturilor omului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individual și poate face mai mult r]u. Preocuparea lui Grotius de a demască scepticismul poate fi înțeleas] cu ușurinț]. Abordarea să este totuși influențat] de predecesori. Asemeni lui Cicero, el analizeaz] viziunea scepticismului lui Carneades, cel mai faimos critic antic al dreptului natural; r]spunsurile pe care le ofer] sunt, de asmenea, de factur] ciceronian]. Carneades susținuse c] legile umane și morale „nu își au fundamentul în natur]”, ci sunt simple convenții, adoptate datorit] utilit]ții lor. Că și Cicero
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane, este o tr]s]tur] standard a argumentelor dreptului natural. Argumentul pare s] pun] în conflict teoria dreptului natural cu utilitarismul modern. Totuși, adev]rul este mai complicat decât sugereaz] aparențele; aceste chestiuni vor fi discutate mai jos.) Argumentele antice și medievale susțineau c] legile naturale au fost împlântate în oameni de c]tre Dumnezeu (sau de c]tre zei). Se susținea ins] și ideea c] aceast] lege era a naturii umane și constă în capacitatea de a raționa (corect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1954) Ritchie, D.G: Natural Rights (London: Allen and Urwin, 1894) Tuck, R.: Natural Rights Theories (Cambridge; Cambridge University Press, 1979) Weinreb, L.: Natural Law and Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1987) Natură și natura uman] în filosofia antic] Inwood, B.: Ethics and Human Action în Early Stoicism (Oxford; Oxford University Press, 1985) Lear, J.: Aristotle: The Deșire to Understand (Cambridge; Cambridge University Press, 1988) Waterlow, S.: Nature, Change and Agency în Aristotle’s Physics (Oxford; Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi adaptat] exemplului nostru. Dac] citim operele vechilor scriitori greci, vom fi impresionați de modul în care aceștia concep formarea personalit]ții și a caracterului prin urmărea idealurilor care țin de frumos, curaj și noblețe. Sistemul etic al Greciei Antice era unul de tip perfecționist, prin accentuarea perfecțiunii cet]ții, a individului și a viitorului omenirii. Perfecționismul reprezint] o sfidare la adresa egalit]ții promovate de sistemul democratic. Nu exist] nici un lucru care s] rivalizeze cu idealurile Antichit]ții referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
natural genereaz] imediat noțiunea de drepturi naturale - ca fiind cele care marcheaz] o zon] în care legile f]cute de om, legile statelor, pot fi limitate de o concepție extins] asupra drept]ții. Dar este semnificativ faptul c] în vremurile antice același concept al persoanei l]untrice independente de contextul social a f]cut din stoicism o filosofie deosebit de apreciat] de c]tre sclavi - oameni care nu se bucurau de nici o recunoaștere public] sau social] a drepturilor lor. Mai tarziu, extinderea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le-ar putea produce. De aceea, eseul nu analizeaz] și cazurile extraordinare în care actele sexuale par în sine acceptabile moral, dar care, datorit] circumstanțelor, produc urm]ri extrem de d]unatoare pentru terți. Morală tradițional] occidental] 1) Dualismul în Grecia Antic]; Inc] din secolul al V-lea î.Hr., pitagoreicii postulau în cadrul înv]ț]turilor un dualism puternic între trupul supus morții și sufletul nemuritor. Animați de credință în unitatea întregii vieți, aceștia înv]tău c] sufletele individuale erau p]rți ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toriile în levirat, în care o v]duv] f]r] copii putea fi l]sat] ins]rcinat] de c]tre fratele b]rbatului, copilul rezultat din aceast] unire fiind privit drept urmaș al decedatului. Spre deosebire de dualismul și ascetismul din Grecia Antic], atitudinile Vechiului Testament cu privire la sex și lumea material] erau copleșitor de pozitive. În puținele versete evanghelice p]strate în care Iisus face referire la sex, el condamn] adulterul și divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice ca fiind în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și înainte de aceasta, „avariția”) este deseori menționat] ca fiind singurul motor al afacerilor; cea mai mare parte a eticii afacerilor nu este deci foarte flatant] pentru aceast] activitate. Într-un anumit sens, originile acestei istorii pot fi identificate în epocile antic] și medieval], cînd, pe lang] atacurile asupra afaceriștilor din filosofie și religie, gânditori pragmatici precum Cicero au analizat cu atenție chestiunea corectitudinii în tranzacțiile comerciale obișnuite. Cel mai adesea, de fapt, accentul a fost pus pe tranzacții specifice, conferind domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
versiunea popular] degradat] a tezei lui Smith („l]comia este bun]”) nu era de natur] s] conduc] la subiectul eticii afacerilor (nu cumva aceast] expresie este o contradicție în termeni?), iar analiza moral] a afacerilor a p]strat înclinația perioadelor antice și medievale de a se împotrivi afacerilor. Oameni de afaceri precum Mellon și Carnegie susțineau conferințe pe tema virtuților succesului și a obligațiilor pe care le au cei bogați (noblesse oblige), dar etică afacerilor ca atare a fost dezvoltat] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ideea de schimb corect și, împreun] cu ea, cea de salariu corect, de tratament corect, idei care ajut] la trasarea limitei între „afacere” și „jecm]nire”. Noțiunea de dreptate „comutativ]” introdus] de Aristotel este foarte potrivit] aici, deoarece chiar și anticii se gândeau din când în când dac], de exemplu, vânz]torul unei case este obligat s] îi spun] potențialului cump]r]tor c] acoperișul este vechi și ar putea ceda la primele ploi serioase. În schimb, macroetica este parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
referire la negarea relativismului moral, dar și la concepția c] unele reguli sau datorii morale sunt absolute f]r] excepție. îi. Relativism metaetic Disputa dintre relativismul moral și universalism ocup] un loc semnificativ al reflecției filosofice în etic]. În Grecia antic] cel putin unii dintre „sofiști” au ap]rât o versiune a relativismului moral pe care Platon a încercat s] o nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral nu sunt solide, doctrina a avut mereu adepți. Forță ei conținu] și-a avut mereu r]d]cinile în variația impresionant] în concepția etic] care poate fi g]sit] de-a lungul istoriei și culturii umane. Într-un text antic (Dissoi Logoi sau Argumente contrare; Robinson, 1979) asociat sofiștilor, se scoate în evident] faptul c] pentru lacedaemonieni era bine că fetele s] fac] sport f]r] tunici și copiii s] nu învețe muzic] și scriere, în timp ce pentru ionieni acestea erau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a volumului Momente din 1901, în fapt construit, potrivit comentatorului, conform „tehnicii muzicale” a temei cu variațiuni; incultura prozatorului, acesta - demonstrează convingător V. - fiind destul de familiarizat cu filosofia antică greacă. Cartea se încheie cu un eseu pe cât de ambițios, pe atât de riscant: Sărmanul Dionis, Ivan Turbincă și Lefter Popescu față cu transcendența, unde dacă tema e previzibilă încă din titlu, concluzia neașteptată - „în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
afurisenia. Făcătorul de minuni rezistă, însă în cele din urmă se lasă înduplecat de Chimena, care îi declară public iubire, apoi dansează frenetic, înnebunind mulțimea. Totuși, Apollonius o lasă pe Chimena să plece cu ultimul ei iubit. „Farsă în veșmânt antic”, Apollonius din Tyane, pusă în scenă la Teatrul Național din București de Paul Gusty, a fost interpretată de Ion Manolescu, Marietta Anca, I. Pop-Marțian, Ion Finteșteanu, N. Bălțățeanu, Maria Ventura ș.a. Ultima piesă a lui V., comedia Delfinii din Vaikiki
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
abătut Întregii familii. În a 298-a zi de la instalarea În funcție, s-a Înfățișat, ca de obicei, la curte, Însă poalele veșmântului i s-au desprins, nu se știe cum, În prezența Împăratului. Acest lucru era considerat În China antică o totală lipsă de respect față de Fiul Cerului. Din fericire, Împăratul l-a iertat, pentru că era prima oară. Prim-ministrul, Îngrozit, nu mai contenea cu mulțumirile pentru generozitatea imperială. Ajuns acasă, i-a povestit nevestei cele Întâmplate. Amândoi au hotărât
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
trezim, dar cu multă vreme - cel puțin cincisprezece minute - Înainte de micul dejun. Acest obicei, mai ales atunci când este respectat cu strictețe ani la rând, e minunat pentru sănătate. Cei din vechime susțineau că acest pahar de apă, numit În lucrările antice chineze „apa sfântă de dimineață”, este necesar pentru a ne curăța de yin qi (energia mortală), acumulată În corp În timpul somnului. După ce este eliminată yin qi, yang qi (energia vitală) Începe să se autoproducă, până ce se ajunge la un nou
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
spirit. Ignorarea sau neglijarea acestui adevăr poate duce la probleme de sănătate foarte grave. Este vorba despre o lege a naturii, obligatorie. Iată de ce Confucius Își Îndemna discipolii să Învețe de la ămpărații Wen și Wu. Acești mari Înțelepți ai Chinei antice Îi Învățau pe oameni să alterneze Învățătura și destinderea, munca și somnul. Chinezii din vechime se foloseau de mișcarea soarelui pentru a ilustra această lege a firii. Soarele răsare dimineața și noaptea se retrage să se odihnească. Și noi trebuie
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]