8,699 matches
-
dela Sprudel și Mühobannen. Părea că onoarea apelor se răsfrânge asupra întregei lor existențe; de aceea la marginea târgului, pe multe stânci bine îngrijite, se poate ceti că acolo a stat un Kronprintz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege privind apusurile de soare și contururile munțișorilor. Au rămas nume pe stânci, numele unor oameni care nu priveau nici soare, nici contururi de munți, ci erau atenți la mizeria lor interioară căreia doctorii îi dădeau un nume latinesc. S-au dus toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
următoare. Nu se vede cum se duce, pentru că e noapte." Numai Haldeenii, în vechime, puneau soarele în centrul universului și planetele în jur. Învățații lor au fost precursorii lui Kopernik, Galileu și Newton. Într-al zecelea și unsprezecelea secol în Apus (Anglia, Franța, Germania), s-a așezat o lege ca să fie iertați de spânzurătoare criminalii care știau să scrie și să citească (beneficium clericorum). Rânduiala a stăruit mai mult timp în Anglia. Hoțul care a furat până la 500 livre întâia oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intelectuali; ne-au găzduit într-o casă unde am găsit ceva din atmosfera vechilor case boierești de la noi. Prefacerile de la noi în veacul al XIX-lea au avut puțină consistență și moda clasei dominante a urmat servil pe cea a Apusului. Aici în Gruzia, vechea coloare locală s-a păstrat, căci viața gruzinilor reprezenta o realitate culturală. Din primul moment, m-am interesat de poetul Gheorghe Leonidze, căruia îi făgăduisem, când mă cercetase acum opt ani la București, să vin să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puternice. Portretul lui Alexandr Nicolaievici Jghent Istoria Gruziei și a poporului gruzin. Al. Nic. Jghent presupune că Gruzinii locuiesc aici din adâncă vechime. Și că Bascii s-au mișcat de aici cu o undă a vechilor invazii, fixându-se în Apus. S-ar părea că sunt asemănări între Gruzini și Basci. Portretul bătrânului de la muzeu conservator Songulasvili Susțin unii că bărbații (purtători încă de mustață) sunt nu numai mai impunători, ci și mai frumoși decât femeile. Se poate. Însă am băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și 14 mii de ruble pe lună. Am ieșit cu Vladimir Maximovici la pescuit într-o zi în barcă cu motor, în altă zi cu lotca. Am pescuit stavrizi, cu undiță cu plumb și cârlige cu pene. Dimineața și cătră apusul soarelui ies luntri în larg, cu pescari localnici. Soci se înfrumusețează necontenit; pretutindeni șantiere pentru palate nouă. Șosele perfecte; poduri peste prăpăstii. Cursul pâraielor e regulat pentru nevoile practice și pentru înfrumusețarea peisagiilor. Se află dincolo de păduri sus, pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu bărbăție. Baciul ungurean și cu cel vrâncean vor să te doboare în apus de soare, umbrele când cresc neguri se opresc pe munți și pe ape, dorm oile toate... Mioară bârsană, de ești năzdrăvană și de-a fi să mor, tu spune-le lor, baciului vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a tradus ceva în românește (limbă bună literară), dar publicațiile lor nu s-au răspândit dincoace de Dunăre. Din românește nu s-a tradus de asemenea nimic, sau aproape nimic în sârbește. Literatura noastră totuși a răzbit peste graniță în apus și departe în răsărit. Am întrebat pe un localnic om cultivat, expert în istorie și monumente vechi, dacă a cetit ceva de scriitorul bosniac Ivo Andrici. Nu-l cunoștea. Scriitorii vechi dalmați sunt mai bine cunoscuți întrucât sunt mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Am vorbit despre acelaș lucru cu câțiva intelectuali și scriitori care trăiesc la Dubrovnic. Dintre aceștia am văzut pe unul dintre scriitorii vechi, Iosif Cosor, care a avut o carieră frumoasă și a scris piese jucate în Rusia și în Apus. Acum e suferind trupește, însă, la 77 de ani cât numără e vioi încă din punct de vedere spiritual. Publiciștii tineri de aici lucrează fie în Institutul de Literatură și Istorie al Academiei, fie în bibliotecile și arhivele Dubrovnicului. Vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ralieze Moldova unui plan de rezistență românească la Dunărea de Jos, plan pe care cei doi îl doreau și aveau mijloace pentru a-l realiza. Polonia, departe de pericolul turcesc, ale cărei interese o făceau să-și concentreze eforturile spre apusul, răsăritul și nordul hotarelor sale, antrena Moldova, prin persoana voievodului său, într-o politică străină intereselor țării și ale lumii creștine în general. Pentru Iancu și Vlad Țepeș, Petru Aron nu era omul care să participe la o coaliție românească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În acest an, Imperiul Otoman își orientează politica spre Răsărit, acum începând luptele cu emirul din Karaman. După campania din 1463-1464, regele Matei Corvin renunță la ideea unui conflict cu Imperiul Otoman, așa cum o doreau papa și alți principi ai Apusului, și „tinde să scoată regatul ungar din poziția de bastion al creștinătății la Dunăre și de organizator al frontului european antiotoman și să îl transforme în promotor al unei politici central-europene de anvergură”. În acest timp, cum scria Vasile Pârvan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Lot, când se referă la luptele care s-au dat în Răsărit, pentru a opri ofensiva otomană. Europenii și-au dat seama de pericolul pe care-l reprezenta creșterea puterii otomane și, de două ori, la îndemnurile papei, cavaleri din apusul Europei au venit la Buda, pentru a participa la o cruciadă contra turcilor, în 1396 și în 1444. La Nicopole, armata de cavaleri care nu avea o conducere unică, iar șefii acesteia nu aveau o gândire tactică, suferă un mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să se închine turcilor. Fără asentimentul Porții, un voievod nu se putea menține multă vreme în scaunul Munteniei, chiar dacă fusese pus domn cu sprijinul forțelor creștine sau izbutise să fie ales de boieri. Matei Corvin își îndreptă eforturile militare spre Apus în 1477. El pătrunde în Austria de Jos și reușește să ocupe fortărețele Huinburg, Klostenburg, Wienerneustadt, reușind până la urmă să intre în Viena. În urma negocierilor care au loc, Frederic al III-lea încheie pacea cu Matei Corvin la sfârșitul anului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ci, dimpotrivă, îl îndeamnă pe Ștefan să-i atace și el pe lituanieni. Solul lui Ștefan îi arată lui Ivan că „Ioan Ștefan voievod a poruncit să-ți vorbim. Toți regii și toți domnii creștini, câți sunt, și toate părțile Apusului, și țările italiene, se unesc și se pregătesc și ar vrea [să meargă] împotriva păgânilor. Și bine ar fi ca și tu cu creștinii să ai pace și împreună cu toți domnii creștini să stai împotriva păgânătății.” Apusenii și regatele creștine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
I. C. Filitti și D. C. Arion au încercat să explice unele aspecte ale organizării societății medievale românești, făcând o apropiere între instituțiile feudale românești și cele din țările occidentale. O paralelă între instituțiile feudale din țările române cu cele din apusul Europei, stabilind o identitate a acestora, a făcut-o P. P. Panaitescu, care scria: „feudalitatea, formarea clasei nobile, originea orașelor medievale, originea statului(a principatelor), a literaturii în limba națională, nu se poate înțelege fără un studii comparative pe baze
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Principatele române în 1947, studiu pe care nu l-a utilizat nimeni, pentru că nu se potrivea cu ceea ce aveau să afirme medieviștii după anul 1950. Cel care avea să stabilească o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei a fost Barbu T. Câmpina, folosind sfaturile și învățătura lui P. P. Panaitescu. În 1957 a apărut volumul intitulat Viața feudală întocmit de V. Costăchel, P. P. Panaitescu și A. Cazacu, în care se precizează că autorii „în scrierile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a nu stânjeni istoriografia oficială. Concluzia la care a ajuns Florin Constantiniu, într-un studiu care părea să inițieze o dezbatere pe tema feudalismului românesc, a fost aceea potrivit căreia unii istorici români, aruncându-și ochii asupra instituțiilor feudale din Apus și făcând ochii roată spre feudalismul românesc, au negat existența feudalismului în Țările Române, din moment ce nu au găsit o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din Apusul continentului. Dar, identificarea unor deosebiri nu a însemnat negarea existenței unei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căreia unii istorici români, aruncându-și ochii asupra instituțiilor feudale din Apus și făcând ochii roată spre feudalismul românesc, au negat existența feudalismului în Țările Române, din moment ce nu au găsit o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din Apusul continentului. Dar, identificarea unor deosebiri nu a însemnat negarea existenței unei societăți feudale în spațiul românesc în Evul Mediu. Felul în care vor lua naștere legăturile feudale în apusul Europei nu este identic cu modul în care apar relațiile feudale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
găsit o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din Apusul continentului. Dar, identificarea unor deosebiri nu a însemnat negarea existenței unei societăți feudale în spațiul românesc în Evul Mediu. Felul în care vor lua naștere legăturile feudale în apusul Europei nu este identic cu modul în care apar relațiile feudale în sânul societății românești. Datorită ofensivei musulmane spre inima Franței, după cucerirea Spaniei, Carol Martel a fost obligat să formeze o armată de călăreți, care să se opună cavaleriei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
centrale. Nu se poate vorbi de un stat centralizat care apare dintr-o data, centralizarea find un proces îndelungat și evolutiv. Dar, nu se poate vorbi la noi de un stat centralizat care a apărut în urma unei fărâmițări feudale ca în Apus, pentru că nu a existat o fărâmițare feudală înainte de întemeiere. În Apus, timp de cinci secole, s-au creat ducate, comitate, seniorii care s-au sustras autorității centrale, autorității regelui. La noi a fost o evoluție firească de la obștea sătească la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintr-o data, centralizarea find un proces îndelungat și evolutiv. Dar, nu se poate vorbi la noi de un stat centralizat care a apărut în urma unei fărâmițări feudale ca în Apus, pentru că nu a existat o fărâmițare feudală înainte de întemeiere. În Apus, timp de cinci secole, s-au creat ducate, comitate, seniorii care s-au sustras autorității centrale, autorității regelui. La noi a fost o evoluție firească de la obștea sătească la cnezat și voievodat, care a durat câteva secole, deci în urma unui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorbi de fărâmițare feudală datorită familiei domnitoare și nu boierilor. Nu s-ar fi ajuns la această situație dacă exista un sistem datorită căruia numai primul născut avea dreptul să devină domn, dacă era o succesiune la tron ca în Apus. Faptul că un pretendent putea găsi sprijin în țările vecine, ca să ajungă pe tron, a constituit factorul care a permis o permanentă instabilitate politică în Moldova. Iliaș se căsătorise cu Marinca, la 23 octombrie 1425, sora nobilului Andrei Oligmondovici și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare îi întărește lui Gostilă ocinile lui drepte 12 sate și o seliște. Este cel mai mare domeniu boieresc menționat în documente între 1457-1467. P. P. Panaitescu vorbea de unitatea domeniului boieresc, așa cum unitare erau marile domenii din apusul Europei. Moșiile lui Gostilă sunt răspândite: șase sate în județul Neamț, trei sate în județul Galați și alte două în județul Vaslui. Două sate nu sunt identificate pe hartă. S-ar putea spune că cele șase sate din județul Neamț
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hartă, un sat este lângă Târgu Neamț, iar celălate se află la gura Bahnei, altul e pe pârâul Negru, un al treilea e pe Bistrița, cel de-al patrulea pe Neamț. Ne aflăm departe de imaginea unui domeniu feudal din apusul Europei. Un al doilea domeniu ca mărime este format din șase sate. Urmează, apoi, patru moșii formate din câte patru sate, șase moșii din câte trei sate, opt din câte două sate și 21 de moșii formate doar dintr-un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au perindat pe scaunul Țării persoane care făceau parte din aceași familie domnitoare, ceea ce înseamnă că “în Țara Românească nu au existat teritorii unitare supuse coroanei, ca în Transilvania.” și cum s-a întâmplat, de regulă, cu domeniile regale din Apusul continentului. Din tabelele întocmite de Ion Donat reiese că domnii nu aveau domenii egale ca mărime. Mircea cel Bătrân avea 68 de sate și alte bunuri funciare, Radu cel Frumos avea 34 de sate și alte 11 bunuri funciare, Neagoe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]