7,991 matches
-
o casă pentru Titi, să-l instaleze cu nevasta pe care i-o găsi-o și să stea și ea cu ei. Ei bine, Aurica, bănuind-o, a urmărit-o și i s-a părut că mă-sa umblă pe la bijuterii să vândă ceva. Atunci a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau cum se mai chema pe atunci, făceai parte. Vedeți, domnilor, acum trâmbițăm pe toate drumurile că vine italianul să facă tractoare În România. Ce realizare fantastică!?! Ha, ha! Muncitorii și directorii de la „Tractorul” Brașov nu erau buni. Făceau niște bijuterii care, Într-adevăr, nu puteau concura cu vestul pentru că erau mult mai performante. Dar de ce să avem prea mulți muncitori care s-ar putea să și gândească, de ce să fie ei independenți, când se poate pune de-o afacere cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Următorii șase ani (1947-1953) i-am petrecut în casa bunicii mele, pe miraculoasa stradă Donici, care atunci era plină de copii. Aici, mama mea, devenită șeful familiei, trăia din vânzări, și a avut ce vinde timp de câțiva ani, mobilă, bijuterii, orice. Era și epoca în care am cunoscut fascinația talciocului, cu ocupat loc devreme, cu tot spectacolul de atunci, când oamenii mai aveau încă destule lucruri de valoare de vândut, cu samsari, misiți, vânzători de apă (era greu să ți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a luat mai mult ! Ș-uite la ele, care a dus-o bine-nainte, ș-acuma tot bine-o duce... Și când a fost s-o ducă rău, las’ că tot a avut ele ce vinde, covoare, și cristale, și bijuterii, și de rămas, tot le-a mai rămas, cum i-a rămas și lu madam Ioaniu, care și-acu geme la ei casa de cristale și de covoare. C-a fost madam Ioaniu ca pisica, cum o arunci, ea cade
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe numele babii ; toate-ale ei și mai primea și pensie de pe urma lu bărba-su. A murit el la zdup, a murit el la Sighet, a murit el la Jilava, la Pitești, el știe unde-a murit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să crape soacră-sa și nu mai putea să s-abțină. Ce-o fi fost și-n capu lui ? C-o să crape și Ivona, și-o să scape el d-amândouă, și-o să rămâie Farfuza stăpână și pe casă, și pe bijuterii, și pe banii de la cec ai babii ? Asta trebuie să fi fost în mintea lu gineri-su, de se tot plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
son père... Mais elle fait de son mieux... elle est bien gentille... Stătea pe taburet și se privea în oglindă. Aici fusese budoarul lui tante Margot înainte să se mărite, și Muti nu schimbase mai nimic ; până și caseta de bijuterii, îmbrăcată în argint, era întredeschisă la fel, pe toaletă, într-o neglijență căutată, și din ea ieșeau în afară aceleași șiraguri de coral și chihlimbare. Muti nu schim base mai nimic, pentru că Yvonne era un copil cuminte și, dacă nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știa ce făcuse. Venise cu coada-ntre picioare, și madam Ioaniu nu-i scosese ochii, nu-i zisese nimic, da tot îl mai făcea să-și aducă aminte că ea, baba, ținuse casa cât lipsise el. Că ea vânduse covoare, bijuterii, că ea deschisese și pensiunea. Așa că d-aia nu putea el în fața lu soacră-sa să deschiză gura. Nici să-i spună soacră-sii de a dreptu că azi-mâine ea o să crape și să-l puie pe el pe carnete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâine ? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-și pieptene sprâncenele, repede să și stoarcă un coș apărut în bărbie, acum câțiva pași înapoi, acum își trimite singură - întâi o castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta și la ora aceasta - poate șirul de corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de grabă degetele i se agață de șiraguri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta și la ora aceasta - poate șirul de corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de grabă degetele i se agață de șiraguri și lănțișoare, un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a fi jefuite, mai ales în vreme de război
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este întors. — Ceas vechi, ce vrei ! O fi el frumos p-afară, da pân-năuntru e o vechitură ! Astea ține ce ține și p-ormă, la gunoi cu ele ! — Cum să-l dau la gunoi ! Ceasurile vechi sunt prețioase ca bijuteriile, madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care-l mai ia. Că dacă nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să umpli locu... Ivona învârte mai departe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stat cum le-a povestit madam Cristide ! S-au schimbat timpurile, a mai îmbătrânit și madam Cristide, dar stilul și l-a păstrat : tot rochiile colante, să îi iasă formele, tot culori criante, pălării cu boruri mari, eșarfe lungi, mauve, bijuterii ieftine și sclipitoare. Trezește senzație, este criticată, dar eu i am luat totdeauna apărarea. Este și acesta un stil, am spus, de ce nu ? Dacă o prinde, ce-aveți cu ea ? ! Dar ce nu-mi place este că umblă cu vorba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la început nu a agreat-o. Și avea mai tot timpul mici răutăți față de ea, pe care Larisa se făcea că nu le observă ! Scena aceea, de pildă, după vreun an și ceva, când Larisa s-a plâns că și bijuteriile, și covoarele, și argintăria, și tot ce lăsase în momentul plecării ei precipitate nu-i mai fuseseră restituite. Noi îl auzisem pe nenea Sandu spunându-ne că la momentul oportun fusese cât se poate de atent ca vărul lui să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gît o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o pînă acum. De fiecare dată cînd o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma ! Te vedem cam rar. Nu-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama, pupîndu-mă. — Îmi dai haina ? spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vilele din orașul în care locuiește el, dar pentru asta ar fi trebuit să vină ziua și să fie singur, să poată privi îndelung. "Și totuși, gîndește, ca o concluzie la cît a văzut pînă acum, cele de la noi sînt bijuterii. Păcat doar de scările metalice atașate ulterior, cînd au fost confiscate și împărțite muncitorilor! Să vezi lîngă o vilă cochetă o scară exterioară din profile metalice și din tablă striată, făcînd legătura între balcon și sol, e înfiorător." Asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dă o profundă stare de fericire. Pentru Adrian găsește la magazinul sportiv un bluzon de velur modern și practic. La agenția de voiaj vrea să cumpere bilet pentru trenul de după miezul nopții, dar se răzgîndește în ultimul moment. Alături, la "Bijuteria", stăruie îndelung în fața galantarelor. Îi reține atenția o pudrieră plată, lucrată în filigran. Oglinda din interior semăna a fi de cristal. Dar nu-i decît o sticlă superioară. Concavitatea ei este astfel calculată încît, de la distanța obișnuită a brațului, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
viață! Să accepte să meargă cu tine la Tranzit... Ce i-ai spus? Cu ce-ai momit-o? Ori te pomenești că și tu...?!... Eu, ce?! tresare Mihai. Asta-i cu misiune... că doar nu face curățenie de pomană prin bijuteriile celor cu... se bate Lie cu două degete pe umăr. Violeta, mă! strigă Lie, schimbînd brusc subiectul. Ea m-a căutat. Violeta... murmură Mihai, înțelegînd că a roșit puternic. Pe-o șampanie că nu știi ce-a ajuns! se înflăcărează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ea are o bază materială sigură: fostul soț. Un om care era înnebunit de dragoste pentru mine, ca apoi să vrea să mă schimbe pe o cămilă, nu se va împăca ușor cu gîndul că eu, plecînd, am luat toate bijuteriile pe care mi le oferise cîndva... El a cimentat în mine ura ce-o port bărbaților încă din copilărie. De-aceea, în fiecare bărbat, îl cauți, iar în cel pe care te răzbuni îl vezi deja pe el, conchide Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre rafturi și tejghelele cu haine. Bud urcă pînă la al treilea nivel, un loc ideal pentru hoții din magazine: bijuterii și băuturi fine. Galantare pline cu ceasuri. Cozi de cîte treizeci de persoane la case. Bud cercetă cu privirea bărbații blonzi. Pe lîngă el treceau o mulțime de neveste și copii. Apoi o străfulgerare - un tip blond, Într-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu coatele pînă acolo și intră. La pisoare erau doi bătrînei. Pe podeaua cabinei, pe sub ușă, se vedeau niște pantaloni de flanelă gri. Bud se lăsă pe vine, se uită și... bingo! - niște mîini pipăiau cu drag un purcoi de bijuterii. Babalîcii de la pisoare se Încheiară rapid la șlițuri și o șterseră. Bud bătu În ușa cabinei. — Hai, afară! A venit Moș Crăciun. Ușa se deschise brusc și prin ea ieși un pumn. Bud Îl primi În plin, se retrase, Împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zona dealurilor din Griffith Park. Puștii mergeau Într-un Mercury coupé mov din anii ’48-’50, și nu au fost identificați. 11-13 aprilie 1953: cinci jafuri În plină zi la case particulare din partea de nord a Bulevardului. S-au furat bijuterii. Cazul nu a fost Încă distribuit. Ed făcu o Însemnare: să izoleze locațiile și să ia amprente Înainte să umble și alte persoane pe-acolo. Azi fiind 14, s-ar putea să mai aibă o șansă. Ed Încheie. Camera goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca să merite să trăiască. Comutatoarele sus. — Ray, unde sînt puștile cu care ați tras În Griffith Park? — Păi... adică... N-am nici o pușcă. — Unde este Mercury-ul tău coupé model ’49? — Am lăsat-o... e la loc sigur. Haida-de, Ray, o bijuterie ca aia! Unde e? Păi, o așa frumusețe eu aș ține-o sub lacăt! — Am zis că e la loc sigur! Ed izbi cu palmele Întinse În masă. — Ai vîndut-o? Te-ai descotorosit de ea? Ray, e o mașină cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se vor Întoarce la timp ca să-l sărbătorească pe Julius cînd Împlinea șase ani și să-l Înscrie la școală. Și... Julius, darling, SÎntem foarte grăbiți, fiindcă prietenii ne așteaptă să facem o plimbare cu iahtul. Scrisoarea ta e o bijuterie, nu altceva. Am citit-o cu toții. Am citit-o și unchiul Juan. Bobby și Santiaguito adoră pe unchiul Juan Lucas. Și tu o să-l iubești la fel de mult, darling. E foarte important pentru noi. Te sărută cu dor, Mămica Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Grosul venea cu vaporul: crose de golf pentru toată lumea, colecții Întregi, apoi haine englezești, franțuzești, italienești, daruri pînă și pentru spălătoreasă, cumpărate așa, cu grămada, fără să stea să aleagă ceva anume pentru fiecare; băuturi rare, foarte fine; podoabe, lămpi, bijuterii; o mulțime de colecții de pipe Dunhill cu pungi de tutun din piele și futac de fildeș pentru fiecare. Fusese o călătorie fericită, prea scurtă din păcate, acum cînd se Întorseseră la Lima. Era imposibil să rezumi totul așa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]