8,109 matches
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica ortodoxă de lemn a fost ridicată în jurul anului 1760 și restaurată de mai multe ori (ultima dată în 1957) . În interiorul bisericii sunt zugrăvite atât iconostasul, cât și pereții, de zugravi populari, în stil bizantin, în anul 1831, potrivit unei însemnări de pe zidul bisericii. Unele icoane au o vechime de trei secole. În curtea bisericii își dorm somnul de veci câteva personalități marcante ale vieții culturale din ținuturile arădene, cum sunt Nicolae Butariu și profesorul
Biserica de lemn din Bodești, Arad () [Corola-website/Science/316817_a_318146]
-
(, "Iōannēs III Doukas Batatzēs", latinizat ca "Ducas Vatatzes"), născut în 1192 la , decedat la 3 noiembrie 1254 la , a fost un împărat bizantin ce a condus Imperiul de la Niceea între 1221-1254. a fost, probabil, fiul generalului Basileios Vatatzes, Duce de Tracia, care a murit în 1193. Mama sa era fiica lui Angelos Isaakios, Ioan fiind astfel văr cu împărații Isaac al II-lea
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
prin mutilare, dar toți au fost lăsați în viață. Georgios Acropolites, contemporanul lui Vatatzes, scrie că „iubirea de oameni” a fost întotdeauna o trăsătură distinctivă a împăratului. Dacă predecesorul său (Theodor I Laskaris) acordase cea mai mare atenție organizării Imperiului bizantin de Niceea ca atare, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes socotea drept principal obiectiv al său întărirea țării, visând, totodată, să ducă la bun sfârșit opera predecesorului său și să ia Constantinopolul din mâinile latinilor. Ca să adune mijloacele necesare, basileul
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
a lăsat Biserica ortodoxă fără păstorul ei suprem timp de patru ani, deoarece nu putea găsi un candidat potrivit pentru gustul său. Ca și pentru ceilalți împărați ai Imperiului de la Niceea, recucerirea Constantinopolului din mâinile latinilor și refacerea unității Imperiului bizantin a fost o preocupare constantă a lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. În lungile pagini ale analelor bizantine, nu e ușor să fie găsite personaje remarcabile ca împărații Theodor Laskaris și Ioan Ducas Vatatzes, care au ridicat și au
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
pentru gustul său. Ca și pentru ceilalți împărați ai Imperiului de la Niceea, recucerirea Constantinopolului din mâinile latinilor și refacerea unității Imperiului bizantin a fost o preocupare constantă a lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. În lungile pagini ale analelor bizantine, nu e ușor să fie găsite personaje remarcabile ca împărații Theodor Laskaris și Ioan Ducas Vatatzes, care au ridicat și au ținut sus stindardul roman la Niceea, în Bitinia. Virtuțile cu care erau înzestrați fiecare nu erau deloc aceleași, ceea ce
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
era aproape copil, la plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii bizantini o numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
nu era pe atunci decât un mare senior foarte ambițios, se gândi că pentru a ajunge la tronul spre care aspira, nimic nu i-ar fi mai folositor decât să facă o căsătorie frumoasă. Or, printre marile familii ale aristocrației bizantine nu exista atunci nici una mai ilustră decât familia Ducas. Genealogiștii duceau originea ei până pe vremea lui Constantin cel Mare și afirmau că strămoșul rasei, înrudit cu primul împărat crestin, primise de la el însărcinarea și titlul de duce de Constantinopol și
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
Anna Dalassene (greacă: Ἄννα Δαλασσηνή; ca. 1025/30 - 1 noiembrie 1100/02) a fost o importantă nobilă bizantină. Între marile familii feudale și militare din aristocrația bizantină, una din cele mai celebre, către jumătatea secolului al XI-lea era familia Comnenilor. Bogăției, întinderii vastelor sale domenii asiatice, numărul vasalilor și clienților, se adăuga, spre a-i mări prestigiul
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Anna Dalassene (greacă: Ἄννα Δαλασσηνή; ca. 1025/30 - 1 noiembrie 1100/02) a fost o importantă nobilă bizantină. Între marile familii feudale și militare din aristocrația bizantină, una din cele mai celebre, către jumătatea secolului al XI-lea era familia Comnenilor. Bogăției, întinderii vastelor sale domenii asiatice, numărul vasalilor și clienților, se adăuga, spre a-i mări prestigiul, strălucirea serviciilor aduse de membrii săi: șeful ei, Isac
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Ioan Ducas se gândea să.i dea în căsătorie pe nepoata Irina Ducas. Având de ales între aceste două alianțe, Comnenul înțelese fără greutate avantajele celei dea doua care, confundând interesele a două din cele mai ilustre familii ale aristocrației bizantine, asigura ambițiilor sale viitoare un sprijin neprețuit. El se hotărî pentru Ducas. Dar proiectul întâlni din unele părți o opoziție violentă. Împăratul, jignit de a vedea că i se refuză alianța, se arătă absolut ostil; lucru și mai extraordinar, Ana
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
de profil au fost decisivi în formația viitorului savant. A participat la cercetări arheologice spectaculoase - în Constanța, Mangalia, Histria și Adamclisi, a studiat inscripții antice (piese lapidare ori ștampile de amfore), dar mai ales a pătruns tainele numismaticii antice și bizantine. Din acești ani datează primele sale contribuții științifice tipărite. După o scurtă activitate didactică la liceul constănțean "Mircea cel Bătrân" (septembrie 1965 - februarie 1966), a obținut prin concurs un post de cercetător la Institutul de arheologie "Vasile Pârvan" din București
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
și bizantine, alături de nume prestigioase ale domeniului. A cunoscut și studiat cu precădere monedele grecești ale zonei Mării Negre și ale Peninsulei Balcanice. Mai rar a abordat descoperiri din alte zone ale țării, efectuând inclusiv cercetări competente asupra emisiunilor romane și bizantine sau chiar asupra pieselor bătute de diferite populații antice autohtone. În studierea și interpretarea monedelor și tezaurelor monetare a dovedit documentare minuțioasă, vastă cultură, judecată limpede și o cuprinzătoare viziune istorică. Stăpânirea acestei problematici i-a permis să abordeze studii
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
(, Mikhaēl VII Doukas) (n. 1050 - d. 1090), poreclit "Parapinakēs" (Παραπινάκης), a fost un împărat bizantin în perioada 1071 - 1078. Mihail a căpătat din partea bizantinilor o poreclă batjocoritoare: "parapinakes". Ea se explică prin aceea că în vremea lui prețul grâului, al cărui monopol fusese instaurat de primul ministru al său, Nikephoritzes, a ajuns atât de mare
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
(, Mikhaēl VII Doukas) (n. 1050 - d. 1090), poreclit "Parapinakēs" (Παραπινάκης), a fost un împărat bizantin în perioada 1071 - 1078. Mihail a căpătat din partea bizantinilor o poreclă batjocoritoare: "parapinakes". Ea se explică prin aceea că în vremea lui prețul grâului, al cărui monopol fusese instaurat de primul ministru al său, Nikephoritzes, a ajuns atât de mare încât cu un galben nu se mai putea cumpăra
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
prețul grâului, al cărui monopol fusese instaurat de primul ministru al său, Nikephoritzes, a ajuns atât de mare încât cu un galben nu se mai putea cumpăra decât un sfert din cantitatea vândută anterior pentru aceeași sumă. În timpul său, Imperiul Bizantin trece printr-o perioadă de profundă criză. Ea s-a încheiat odată cu suirea pe tron a lui Alexios I Comnen. În această vreme Bizantul pierde numeroase posesiuni în răsărit, în favoarea turcilor selgiucizi care, după victoria obținută după consumarea evenimentului ce
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
scapă din peștele care îl înghițise. O valoare deosebită o au mozaicurile descoperite la bazilicile din Ravenna (secolul al VI-lea). Personajele sunt reprezentate stilizat, cu figurile ușor alungite, privind în depărtare parcă dincolo de timp. O alta temă caracteristică artei bizantine o constituie "lumea cerească". Icoanele, picturi pe lemn ale imaginii lui Hristos sau Fecioarei, sau reprezentări ale sfinților, constituiau obiect de venerare. Reminiscențe ale stilului bizantin putem găsi și la manuscrisele necreștine, datate în secolele al IV-lea și al
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
figurile ușor alungite, privind în depărtare parcă dincolo de timp. O alta temă caracteristică artei bizantine o constituie "lumea cerească". Icoanele, picturi pe lemn ale imaginii lui Hristos sau Fecioarei, sau reprezentări ale sfinților, constituiau obiect de venerare. Reminiscențe ale stilului bizantin putem găsi și la manuscrisele necreștine, datate în secolele al IV-lea și al V-lea, aflate la "Biblioteca Vaticana" sau în scrieri creștine ca "Psaltirea pariziană" (datată în secolul al X-lea și aflata la Biblioteca Națională din Paris
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
în secolele al IV-lea și al V-lea, aflate la "Biblioteca Vaticana" sau în scrieri creștine ca "Psaltirea pariziană" (datată în secolul al X-lea și aflata la Biblioteca Națională din Paris.) Arta evului mediu - realizată în afara granițelor Imperiului Bizantin - are câteva trăsături distinctive. Astfel, arta anglo-irlandeză care începe să înflorească în perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al IX-lea în mănăstirile Insulelor Britanice, este caracterizată prin decorații de tip caligrafic. Celebrul manuscris "Evanghelia Lindisfarne" (698? - 721
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Ioan I Tzimiskes și mama lui Vasile al II-lea, Constantin al VIII-lea și a prințesei Ana "Porfirogeneta", care mai târziu s-a căsătorit cu marele cneaz al Rusiei Kievene, Vladimir I. a jucat un rol important în istoria bizantină din secolul al X-lea. A fost regentă în timpul minoratului fiilor ei. Theophano a fost de origine greacă, născută în Laconia, în orașul Sparta, în anul 941. Ea este fiica unui cârciumar si a primit la botez numele de Anastasia
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
de propagandă, dar și un veritabil document istoric și aceasta datorită bogăției detaliilor.Astfel de ornamente cu relief istorc întâlnim pe Columna lui Traian, pe Arcul de triumf al lui Titus, pe Columna lui Aurelian etc. Pictura romană, pe lângă influențele bizantine, a împrumutat elemente și din arta populară. Tehnicile folosit sunt cele tradiționale: fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala proaspătă se întărește ca piatra, prin uscare; pictura grecească, realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezește
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
Nichifor Botaneiates a fost un împărat bizantin între 1078 și 1081, numărându-se pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului decât incapabilul Mihail VII Ducas. În orice caz, după încoronarea lui
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
dogmelor religioase și de numeroasele dispute teologice ale perioadei. Poate fi împarțită în două etape: înainte și după anul 313, când cultul creștin este recunoscut de Constantin cel Mare. La începutul secolului al VI-lea, arta creștină dobândește atributele stilului bizantin. Primele locuri în care se desfășurau ritualurile noului cult creștin erau casele particulare, care aveau încăperi specializate în acest scop. Amintim aici "casele de la Dura Europos", pe malul Eufratului (începutul secolului al III-lea). Acestea aveau un plan dreptunghiular, curte
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
Varna, 209 și 309 sunt conectate la alte zone ale orașului, și 409 se conectează la aeroport prin centrul orașului. În vechime între Odessos și Dionysopolis au fost mentionată pentru prima data de Pliniu drept casă miticilor pitici. Unele surse Bizantine vorbesc de cetatea Gerania; care a existat între secolele 4-7 d.Hr. rămânând astăzi doar niște bucăți masive de piatră și o bazilică de-a lungul marginii platoului. Mănăstirea ortodoxă Peștera Aladzha, la 3 km spre vest, a fost un
Nisipurile de Aur () [Corola-website/Science/315184_a_316513]
-
cuceririi Ierusalimului de către perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune. Toleranța era o regulă, și califul Omar s-a mulțumit să se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el "dacă m-aș fi rugat înaceastă biserică, ea ar fi rămas pierdută pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
titlul de conte de Verdun, care făcea din el, mare protector al episcopatului de Verdun. În 1095, noul papă Urban al II-lea, a lansat la Clermont un apel pentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub dominația musulmană și pentru sprijinirea forțelor bizantine. În 1096, pentru a-și finanța plecarea, Godefroy vinde o perte din domeniile sale sau le lasă drept gaj. Astfel Castelul Bouillon este achiziționat de Episcopul de Liège iar domeniul Stenay este achiziționat de Episcopul de Verdun. Patru grupuri importante
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]