6,859 matches
-
divorțeze pentru a se căsători cu el. Relațiile cu acesta au fost încordate, a amenințat-o cu sinuciderea dacă nu se căsătoresc. Prințul va depăși dezamăgirea despărțirii și se va căsători, ulterior, cu o italiancă. În 1912 a trecut la confesiunea romano- catolică. Pe colonelul Christopher Birdwood Thomson l-a cunoscut la Viena, în 1915, fiind atașat militar la Legația Engleză. În perioada 1915-1917 a fost atașat militar al Marii Britanii în România, cu misiunea secretă de a convinge autoritățile române ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dramaturgul francez Alfred de Musset (1810-1857) este autor al unor frumoase poeme ca: Rolla, Nopțile, Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente din viața tânărului Frederic Hombert ce a cunoscut-o pe Berneretta, o grisetă (animatoare) din Paris. Tânărul Frederic a venit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în Brazilia. Și-a făcut bilanțul: a fost dansatoare într-un cabaret, a învățat franțuzește, a muncit ca prostituată, a iubit nebunește un bărbat. Era fericită că a cunoscut iubirea adevărată, că Ralf era al ei, de vreme ce-i vizitase sufletul... Confesiunea ei este tulburătoare: Nu mă interesează dacă vreodată a fost sacră sau nu (prostituția), eu urăsc ceea ce fac. Îmi distruge sufletul, făcându-mă să pierd contactul cu mine însămi, învățându-mă că durerea este o recompensă, că banii pot cumpăra
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se prostitueze pentru a se droga, consumul de heroină fiind, pentru ea, unica rațiune de a exista. A luat o supradoză, efectele au fost paralizante iar sperietura a făcut-o să se hotărască să renunțe la acest mod de viață. Confesiunea ei a fost consemnată de o ziaristă, Catherine Siguret. Béné s-a născut în 1968 și a trăit într-o familie cu vederi politice de stânga, în Angers. Mama ei era sufocant de grijulie, îi era teamă ca fata ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la acest subiect, un punct de vedere identic. Sfântul Augustin (354-430), cartaginez ca și Tertulian, se întreabă cu privire la caracterul paradoxal al plăcerii pe care-l creează spectacolul tragediei. Cum poate simți omul plăcere la vederea nefericirii? În Cartea III a Confesiunilor sale, el vede în asta, ca și Platon, o plăcere nesănătoasă, cu tentă de masochism, o complezență secretă a sufletului de a se menține în viciu. Teatrul mă vrăjea, cu spectacolele sale pline de imaginile necazurilor mele și ale componentelor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acolo. Pe scurt, strigă, arde, și ia cu sine un acces de nebunie care-l determină să revină, nu numai cu cei care l-au adus acolo mai întâi, ci în fruntea lor pentru a mai aduce și pe alții." (Confesiuni, Cartea VI) Teatrul, care în orice moment poate deveni o forță de subversiune, îi va neliniști totdeauna pe legiuitori. Datorită lui se stabilește un consens, chiar și numai momentan, în sânul unui grup. Născut odată cu cetatea, el este un ciment
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-o lume transcendentă, în care nu este posibilă vreo încarnare. El are drept scop să spună inefabilul, misiune pe care Maeterlinck o explicitează astfel, în Confesiune de poet (Confession de poète): "Aș vrea să studiez tot ceea ce este neformulat într-o existență, tot ceea ce nu are expresie în moarte sau în viață, tot ceea ce caută o voce într-o inimă." De aceea, pentru Mallarmé ca și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Stanislavski, într-un demers spiritual. Actorul trebuie să coboare în sinea lui, pentru a-și comunica spectatorului viața interioară și spre a inventa un limbaj de semne pentru a organiza ceva ce nu ar fi, fără aceasta, decât o confesiune informă. Pe o bază de exercițiu servind drept punct de sprijin improvizației, el învață să pună în aplicare asociațiile sale personale. Regizorul care îl ghidează trebuie să-l ajute să-și elimine inhibițiile, să distrugă stereotipurile comportamentului său. Cea mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1952 1953 1955 1958 1962 1966 1968 1969 1970 1973 1973-1980 1974 1974-1984 1975 1976 1977 1980 1982 1989 1991 Platon, Republica (cărțile III și X) Aristotel, Poetica Horațiu, Epistolă către Pisoni Quintilian, Instituția oratorică Tertulian, Despre spectacole Sf. Augustin, Confesiuni (cărțile III și VI) Traducerea în latină a Poeticii lui Aristotel Publicarea în greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello Du Bellay, Apărarea și ilustrarea limbii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
femeilor. Cazul în care respondentul are vârsta de 90 de ani este unul extrem și izolat. Apartenența religioasă. Structura eșantionului după religie este prezentată în Tabelul 4, ponderea cea mai mare fiind deținută de ortodocși și catolici, ceea ce reprezintă relativ confesiunile religioase înregistrate in România la recensământul populației din 2002. Apartenența religioasă Frecvențe % Ortodox 1632 85,8 Catolic 146 7,7 Protestant 46 2,4 Musulman 12 0,6 Nu aparțin niciunei religii 22 1,2 Alta 44 2,3 Total
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a cuvântului”. O protoistorie fabuloasă, așezată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
înființează o fundație, Filantropica, un fel de vas colector al milei. Inginerie financiară, cum a fost denumită printr-un eufemism splendid romănesc postdecembrist. Mila însă are un mecanism tainic, e legată de poveste. Povestea face banii. Nu spunea Augustin în Confesiunile lui că teatrul își datorează succesul tocmai acestei nevoi irepresibile a omului de a compătimi alt om? Ori teatrul e poveste prin excelență. Maestrul din Filantropica însă, mai face un pas: Cine are milă, plătește. Nu doar își lasă banii
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
judecății ce are loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai ales În ceea ce privește cântărirea sufletului („psihostasia”) sau, mai degrabă, a inimii, sub privirea divinităților martore la „confesiunea negativă”, care culminează cu dezvinovățirea deplină. A fi cu „glasul drept” Înseamnă a avea acces liber la o lume fabuloasă 2, unde lucrarea pământului dă roade de o bogăție incredibilă din care se poate ieși și unde oricine se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Voi face eu aceasta! Iată-mă!”. (cap. 6) Și mai interesant este un text scris pe un scarabeu care ocupa, În mumie, locul inimii; inima, care În cadrul psihostasiei este sediul memoriei și al conștiinței, trebuind să dea mărturie despre adevărul confesiunii negative, este Îndemnată astfel: O inima mea, de la mama mea! O inima mea, de la mama mea! Nu te ridica Împotriva mea ca martor, nu mă acuza ca martor, nu mă acuza În tribunal, nu te Întoarce Împotriva mea Înaintea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plantă de bareșn¿mg³h). În zoroastrism, câinele este un animal pozitiv (Holvelacque, 1876; Modi, 1922, p. 59) și deține un loc important și În liturgia funerară (cf. infra). Curățirea de păcate se face prin mărturisire (petșt) și prin ispășirea aferentă. Confesiunea zoroastriană are câteva trăsături comune cu cea maniheistă (khw³stw³nșft: cf. Asmussen, 1965, pp. 26 sqq.), iar În ceea ce privește penitența este foarte puțin probabil ca aceasta să se fi răspândit la zoroastrieni sub influența creștinismului, așa cum consideră, În schimb, R. Pettazzoni (1930
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea și ficțiunea, romanele și povestirile lui S., prolixe, rar preocupate de construcție, dezvăluie vocația tumultului interior care se transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
din Voivodina - „Lumina”, „Analele Societății de Limba Română”, „Libertatea”, „Cuvântul românesc”, „Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de călătorie, Timișoara- Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Ioan Baba, Compendiu bibliografic. Scriitori, „Lumina” (Pancevo), 1996, 1; Popa, Lit. rom. Voivodina, 289-290. C.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
drepturi cetățenești". El considera că evreii din România "cer totul și nu dau nimic în schimb", deși își dădea seama că situația aceasta era și din vina românilor. Vorbind despre evreii italieni, Iorga spune: "Ei nu sînt doar italieni de confesiune mozaică; ei nu cunosc nici o altă limbă, nici alte tradiții, nici alte veșminte decît cele italienești și nu au avut în trecut și nu au nici în prezent relații cu dușmanii Italiei"35. Nu poți să nu sesizezi complexitatea acestei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Spionaj și Sabotaj al lui Traicio Kostov”) au fost acuzați În decembrie 1949 de colaborare cu mișcarea fascistă antebelică, spionaj pentru serviciile secrete britanice și conspirație cu Tito. După ce a cedat În cele din urmă sub tortură și a semnat „confesiunea” În care se recunoștea vinovat, Kostov a refuzat În fața Curții să pronunțe textul prestabilit, a retractat public declarațiile smulse de anchetatori și a fost târât afară din sală În timp ce protesta, susținând că e nevinovat. Două zile mai târziu, la 16
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primit ani grei de Închisoare, conform deciziilor luate de Stalin și Lavrenti Beria, șeful NKVD, Înainte ca procesul să Înceapă. Cazul lui Kostov era special pentru că el a fost singurul comunist est-european care și-a retractat Într-un proces public confesiunea, afirmând că e nevinovat. Reacțiile internaționale au jenat oarecum regimul (procesul lui Kostov era transmis la radio și comentat pe larg În Vest), care a hotărât că acest lucru nu trebuie să se mai Întâmple. și nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâmplat. Cu puțin Înainte de execuția lui Kostov, comuniștii unguri i-au Înscenat un proces-spectacol ministrului comunist de Interne László Rajk, un avatar maghiar al lui Tito. Textul era același ca și În Bulgaria: doar numele au fost schimbate. Acuzațiile, detaliile, confesiunile erau toate identice - ceea ce nu e surprinzător, fiindcă ambele procese au fost orchestrate de la Moscova. Rajk Însuși nu era nevinovat: Întemnițase, ca ministru de Interne comunist, o mulțime de oameni. Dar În cazul lui, rechizitoriul condamna cu insistență „activitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care l-au amenințat că vor dezvălui colaborarea sa cu naziștii maghiari În timpul războiului „dacă nu le Îndeplinește toate dorințele”. Radio Budapesta a transmis În direct procedurile tribunalului care Îi judeca pe Rajk și pe tovarășii săi pentru conspirație, inclusiv confesiunea acuzatului din 16 septembrie 1949. Verdictul prestabilit a fost anunțat la 24 septembrie; Rajk și alți doi au fost condamnați la moarte. Execuțiile, prin spânzurare, au avut loc la 15 octombrie. Procesele publice ale lui Rajk și Kostov erau doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]