7,252 matches
-
îngrijit sistematic cu scrisul până la vârsta de 30 de ani și nu au avut preocuparea de a cuprinde un spectru atât de larg de tematici, cu pasiunea cu care a făcut-o Apcar Baltazar. Activitatea de comentator de artă și cronicar plastic, precum și studiile comparative pe care le-a făcut despre folclorul popoarelor, a consemnat intrarea pictorului în rândul artiștilor culți, cu un larg orizont. Opera sa picturală a fost cantitativ mică, deoarece a murit tânăr la numai 29 de ani
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 265 metri, în partea de nord-est a raionului Vijnița, în apropiere de orașul Vășcăuți. Localitatea Zamostea a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 299 metri, în partea de nord-est a raionului Vijnița, în apropiere de orașul Vașcăuți. Localitatea Voloca a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Voloca, Vijnița () [Corola-website/Science/315591_a_316920]
-
metri, în partea de nord-est a raionului Vijnița. De această comună depinde administrativ satul Berejonca. Localitatea Vilaucea a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare a satului datează din anul 1433. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa "O samă de cuvinte": Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Vilaucea, Vijnița () [Corola-website/Science/315596_a_316925]
-
389 metri, pe malul râului Ceremuș, în partea de nord a raionului Putila. De această comună depind administrativ satele Gropi, Ocolena și Tovarnițea. Localitatea Răstoace a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Răstoace, Putila () [Corola-website/Science/315618_a_316947]
-
Putila. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). De acest orășel depind administrativ satele Parculina, Ryja și Torăceni. Prima mențiune documentară a localității Putila are loc în anul 1501, perioadă când făcea parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
a scris cartea în limba germană "Schipenitz - Kunst und Geräte eines neolithischen Dorfes" (1937). Localitatea Șipeniț a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1433. După cum relatează cronicarii români și straini, prima populație a zonei a fost românească. Românii au înființat Țara Șepenicului (vechiul nume al județului interbelic Cernăuți) și chiar familia Mușat (care a dat Moldovei domnitori ca Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
de nord a raionului Zastavna. Localitatea Pohorlăuți a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
Localitatea Pohorlăuți a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
vornicul Petre Albotă, fugit din Moldova în 1572, ca adversar al domnului. Pe aceasta ocină, răzeșii au întemeiat satul Grozinți. . În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
Moldova în 1572, ca adversar al domnului. Pe aceasta ocină, răzeșii au întemeiat satul Grozinți. . În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1652. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care
Bocicăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315824_a_317153]
-
regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1652. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul
Bocicăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315824_a_317153]
-
fost construită în anul 1325 de către voievozii moldoveni din Onut , vasali meridionali ai Cnezatului de Halîci-Volînia . La începutul secolului al XIV-lea, cetatea a fost controlată se pare de către poloni sau maghiari, acest lucru decurgând din ipoteza formulată încă de cronicarul Dlugosz, conform căreia cetatea ar fi fost construită de Cazimir cel Mare al Poloniei (1333-1370) . În jurul anului 1340, cetatea a fost ocupată de voievodul moldovean Dragoș, vasal al Regatului Ungariei. După anul 1375, cetatea a devenit parte a Moldovei. După
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Cornel Regman, Dan Silviu Boerescu, Radu Voinescu, Mioara Bahna - Titus Vîjeu: Exerciții de neuitare, R.R. Actualități, emisiunea Memorie de rezervă/ 28 03.2004: „O saga de familie dar și una cu memorabilă valoare națională. (...) O carte scrisă cu precizie de cronicar. Dar și cu sufletul unui scriitor capabil să distingă în ororile istoriei - mai vechi sau mai noi - acea lumină castă a speranței, fără de care existența noastră ca neam ar fi putut deveni o dureroasă amintire...” - Interviu Radu Voinescu-Ion Lazu-Georgeta Adam
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
aici țărani ruteni din părțile Storojinețului, cărora li s-au dat o bucată de pământ pentru a-și construi case. Astfel s-a format satul Teodoreni. Treptat, aici s-a așezat și populație românească. Proprietarul moșiei Teodoreni, marele logofăt și cronicar Miron Costin, pe vremea când era pârcălab de Hotin, a apelat la un baci pe nume Burduja pentru a transmite mesaje către slujbașii săi din Teodoreni. Numele localității s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni. Biserica a fost reparată
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Occident, la soțul surorii sale, Filip de Suabia, pentru a cere ajutor împotriva lui Alexios III, care uzurpase tronul. Potrivit mărturiei cavalerului Robert de Clari, evadarea lui Alexios juniorul fusese pusă la cale de către educatorul acestuia, de teama uneltirilor împăratului. Cronicarul rus a păstrat o relatare amănunțită a acestei evadări: și a fost adus pe o corabie [care i-a fost pusă la dispoziție de către pisani], și așezat într-un butoi care avea la un capăt trei funduri, acolo unde ședea
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
actuală (arhitectul Cristian Moisescu, Emil I. Emandi, Stela Cheptea, Paraschiva-Victoria Batariuc) consideră că acest lăcaș de cult a fost ctitorit de Ștefan cel Mare după victoria de la Codrul Cosminului din luptele cu polonezii din 1497, fiind invocată informația transmisă de cronicarul Grigore Ureche în letopisețul său: ""Iară Ștefan vodă, după izbândă cu noroc ce au fost făcut la acest războiu, s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, cu mare pohfală și laudă, ca un biruitoriu și au ziditu bisérica
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Constantinopolului era Thomas Morosini căci, dacă împăratul era ales în rangurile de cavalerie, tratatul din martie stipula că noul patriarh va fi ales din partea venețiană. Ar fi o greșeală să credem că descrierile înfiorătoare ale jafurilor ar fi rodul fanteziei cronicarilor ortodocși înfuriați. Însuși Innocentius III, aflând amănuntele cuceririi capitalei grecești (bineînțeles, cel mai mult l-au alarmat sacrilegiile comise de cavaleri), i-a adresat lui Balduin o scrisoare plină de mânie: Voi, fără a avea nici un drept, nici autoritate asupra
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
politică importantă a epocii, deși nu a rezistat în timp. Cronicile engleze i-au păstrat imaginea unui rege bun și pios, fapt datorat în principal relațiilor bune pe care le-a avut cu Biserica, din ale cărei rânduri au provenit cronicarii epocii.
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
împărăteasă era aproape copil, la plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii bizantini o numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu-i fu greu să-l intereseze mai mult; cum ei îi convenea acest joc, după spusele unui cronicar, prin filtrele și farmecele ei de dragoste ea vrăji pe basileu și nu întârzie să devină favorita și rivala tinerei stăpâne. Vatatzes nu-i refuză nimic. Ea fu autorizată să îmbrace insignele imperiale, să poarte pantofi de purpură; când ieșea
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
se lăsa dus de pasiune. Cât despre marchiză, se întrecea cu îndrăzneala. Mai poruncitoare, mai obraznică decât oricând, trata de sus pe toți cei ce se apropiau de ea; față de împărăteasă chiar se socotea rivală, crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină. Lucrurile durau astfel de trei sau patru ani, când un accident dramatic puse față în față pe marchiza italiană și pe dușmanul ei. Către 1248, Blemmydes era starețul mânăstirii Sfântul Grigore Taumaturgul, aproape de
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Un cacique sau cazique (feminin: cacica), cuvânt împrumutat din taino, este o căpetenie a unui trib din Caraibe, din America Centrală sau din America de Sud. Teritoriul controlat de un "cacique" este numit „"cacicazgo"”. Prin extindere, acest cuvânt a fost folosit de cronicarii spanioli din secolul al XVI-lea pentru a traduce termenul nahuatl „"tecuhtli"”, care servea la desemnarea aristocrației aztece și, într-un mod mai general, pentru desemnarea suveranilor absoluți ai civilizațiilor precolumbiene. În zilele noastre, prin "cacique" se poate înțelege "conducătorul
Cacique (căpetenie) () [Corola-website/Science/315048_a_316377]
-
lea din anul 956 și a luat numele de Theophano după numele unei alte împărătese care a fost doamna lui Leon al VI lea si a apartinut tot dinastiei macedonene. Nu se știe foarte bine cum a apărut această împărăteasă. Cronicarii curții, cu grijă de bunul renume al dinastiei, afirmă cu gravitate că era dintr-o familie foarte veche și foarte nobilă și că împăratul și soția lui au simțit o bucurie nespusă de a fi descoperit pentru fiul lor o
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]