7,752 matches
-
țintă precisă, "Museumsinsel" insula muzeelor. Acolo aveam o întâlnire amânată de peste 30 de ani, cu Nefertiti. Până la "reunificare", fusese expusă în Berlinul occidental, la Dahlem Museum, unde nu aveam acces. Acum era aici, în fața noastră, superbă, enigmatică, privindu-ne din depărtările celor peste 3300 de ani. Sunt curios cum a reacționat arheologul Ludwig Borchard când a descoperit-o, în 1912, în ruinele de la Amarna. S-o fi îndrăgostit de ea? Cum o fi arătat în realitate? Știam că n-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al lui Joaquin Rodrigo, avându-l ca solist pe cunoscutul chitarist Paco de Lucia. Mergeam la locul cascadelor, dădeam drumul la bandă și, pe sunetele faimosului Adagio, Ambasada și onor conducerea ei dispăreau undeva prin constelația Andromeda, la suficienți ani-lumină depărtare de "primul-colaborator". Concertul a fost compus în 1939 la Paris, executat prima oară la Barcelona în 1940 și, spre cinstea lui, Regele Juan Carlos i-a acordat în 1991 compozitorului titlul nobiliar de "Marchiz al Grădinilor din Aranjuez"! Un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alte ministere și instituții centrale. Mi-am început activitate cu pregătirea vizitei președintelui Emil Constantinescu la Bruxelles (3-4 februarie 1997). Aveam tot respectul pentru "domnul profesor" și pentru "portdrapelul" Alianței Civice, distinsa poetă Ana Blandiana, dar, deși am ochelari "pentru depărtare", în cei patru ani de guvernare CDR, nu am reușit să "văd" prea mulți din cei "15 mii de specialiști" anunțați cu atâta pompă. Așa că în multe situații greul l-au dus "specialiștii adevărați", ca cei din MAE, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iași. BEJAN, VICTOR (1908-1993ă INGINER CHIMIST S-a născut în satul Balașinești, județul Hotin, tatăl fiind preot și mama învățătoare. Familia sa este originară din comuna Cotigenii Mari, localitate de mazili și răzeși situată în sudul județului Soroca, la o depărtare de 36 km de capitala județului și 17 km de Nistru. Victor Bejan este primul născut din cei 7 copii ai preotului și la vârsta de 7 ani urmează școala primară în satul Poiana, situat la 4 km de localitatea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
oprit și pe el. Stăteam cu toții nedumeriți În deșert, sub bolta Înstelată, când o mașină oficială a apărut de nicăieri și o voce la megafon ne-a dat ordine să facem loc autocarului regal, ale cărui faruri se Întrezăreau În depărtare. Cum noi nu am reacționat la ordin, un general de armată cu pieptul plin de medalii s-a postat cu un aer amenințător În fața lui Brook. Pierzându-și subit controlul englezesc caracteristic, Brook nu numai că nu a făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zdrobească actorul, Îl Înnobilau, Îl făceau mai frumos. Când puneai mâna pe pietrele acelea, aveai impresia că trăiesc, păreau făcute din materie organică. Și culoarea pietrelor, galben-aurie, era o culoare foarte caldă. Nu era nimic rece, nimic care să creeze depărtare, dimpotrivă, parcă strângea Împreună energiile și vibrațiile și le proiecta din nou În afară, mai puternice. Era un loc minunat pentru teatru. Îi priveam și-i ascultam pe actorii din Medeea mișcându-se hieratic, ca niște umbre proiectate pe zidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
veche este, pentru actori, cel mai generos material din câte s-au scris vreodată. Antichitatea a simțit Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis nu numai sufletului tuturor locuitorilor cetății, dar și mării, văzduhului, aștrilor. Este lesne de Închipuit cum aceste cuvinte se cuvenea să poarte În ele o forță, o energie capabile să susțină un astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mormântul lui Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de o seamă cu mama, care traversa (după cum am spus) noul parc, pe toată lungimea. Privind În lungul acestei alei, de la baza T-ului de lângă peronul casei, puteai să distingi foarte clar micul spațiu strălucitor la cinci sute de metri depărtare - sau la cincizeci de ani depărtare față de momentul În care mă aflu acum. Instructorul nostru curent sau tata, când stătea cu noi la țară, Îl aveau invariabil ca partener pe fratele meu, În furtunoasele noastre dubluri familiale. „Lovește!“ striga mama
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
traversa (după cum am spus) noul parc, pe toată lungimea. Privind În lungul acestei alei, de la baza T-ului de lângă peronul casei, puteai să distingi foarte clar micul spațiu strălucitor la cinci sute de metri depărtare - sau la cincizeci de ani depărtare față de momentul În care mă aflu acum. Instructorul nostru curent sau tata, când stătea cu noi la țară, Îl aveau invariabil ca partener pe fratele meu, În furtunoasele noastre dubluri familiale. „Lovește!“ striga mama În stilul vechi, Întinzându-și Înainte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un om cu suflet bun) asupra celei mai bune compoziții a unchiului, o romanță cu muzica și textul scrise de el. Într-o zi, pe terasa castelului din Pau, sub care se mai Întindeau viile de culoarea chihlimbarului, iar În depărtare se Înălțau munții purpurii, Într-o perioadă când era hăițuit de astm, palpitații, tremurături, suferind de o jupuire proustiană a simțurilor, se debattant parcă, la impactul cu culorile de toamnă (descrise cu propriile lui cuvinte ca o „chapelle ardente de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lor neutre erau Îmbrăcate. Gemenii (Meg și Weg) și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam furișându-se din casă În toiul nopții, pentru a arunca unii Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul, ce se pierdea În depărtare, al lămpilor atârnate sus, În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate care e secretul ei, cât de simplu era. Dintr-un alt unghi, puteai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmi ilustra legile de fier ale perspectivei: trăsăturile lungi și drepte ale creionului ținut elegant În mână și incredibil de bine ascuțit, făceau ca liniile camerei pe care o crea din nimic (pereți abstracți, tavan și podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata de pe stradă căpăta o nuanță bogată de albastru-purpuriu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al versanților de deasupra arborilor de construcție și griul cu alb al vârfului Longs. Mărturisesc că nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după folosință, În așa fel Încât să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tavă plină, surprindeam vagonul În procesul de a fi imprudent Înghițit În peisaj, cu tot cu chelnerii care se Împleticeau, În timp ce peisajul Însuși era supus unui sistem complex de mișcare, luna de pe cerul de zi ținea pasul cu farfuria ta, pajiștile din depărtare se deschideau ca niște evantaie, copacii din apropiere se balansau pe leagăne invizibile spre șine, o șină paralelă se sinucidea brusc prin anastomoză, un mal cu iarbă se ridica Într-o clipă tot mai sus, tot mai sus, până ce micul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o noapte, aveam Întotdeauna timp să cumpăr ceva - de pildă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un troheu În mintea mea, urmată imediat de deplasarea făcută În șoaptă În taxiul electric bej care ne ducea acolo. Ne așteptam la tot felul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916. Priveam de pe peronul tăcut, Înveșmântat În zăpadă, al micii gări Siverski de pe traseul trenului de Varșovia (era cea mai apropiată de moșia noastră) un crâng argintiu din depărtare care devenea plumburiu sub cerul serii și așteptam să apară dâra de fum violet-Închis a trenului ce urma să mă ducă la St. Petersburg, după o zi de schi. Dâra de fum a apărut la timp și, În același moment
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmi amintesc vag de menționarea „ghimpelui memoriei“ - vospominania jalo (pe care o vizualizasem de fapt ca ovipozitorul unei muște ihneumonide călărind o omidă de varză, dar nu Îndrăznisem s-o redau așa) - și ceva despre parfumul vechii lumi adus din depărtare de o flașnetă. Cele mai penibile dintre toate erau rușinoasele spicuiri din textele cântecelor lui Apuhtin și ale marelui duce Constantin, de tipul țiganski. Acestea Îmi erau insistent băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit din puncte ale universului aflate la o depărtare monstruoasă. Ceva mă Împinge să pun În balanță conștiința dragostei mele cu lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a fi o formă de nebunie), Înfricoșătoarele abisuri ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]