7,345 matches
-
mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acea Înregistrare de la Timișoara, transmisă de Europa Liberă. Țipetele, strigătul plin de furie al unui bărbat, „trage, mă, trage!”, apoi pîrÎitul interminabil al puștilor. Extraordinara solidaritate din decembrie În fața morții și a fricii, și explozia ei de acum. Deflagrația se desenează pe cer ca o uriașă ciupercă roșie. Otrăvitoare pentru cei mai mulți. Comestibilă pentru cîțiva, au și mîncat-o. Condimentînd-o cu sîngele și ultimul expir al celor care-au murit asasinați crezînd că fac cu totul altceva decît făceau În realitate, efectuînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face cu gingășie fără Însă să ia În gură penisul, ci doar sugîndu-l”. Îți vine-n minte un pai, mai citești o dată, te gîndești la o sucțiune la distanță, deschizi dicționarul de sinonime, o carte de ortopedie, fereastra, Începi să desenezi, chemi o femeie și-o obligi să citească, să te ilumineze printr-un exercițiu concret, totuși frămîntarea nu-ți dispare mai ales dacă ea n-a apucat să ia În gură aproape nimic Încă de dimineață, avînd probleme cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Închipuit ce-ar fi ieșit dac-ar fi scris el filmul Parker, Însă n-ar fi putut, regizorul ăsta nu trișează, el are nevoie de imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că ni-l desenează pe Sașa, un saxofonist Înalt și slab, bîntuit de geniu, și ca atare complet necunoscut dar intrînd des În crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dictatorului. Pe care de pildă l-a și Împușcat. Mai opoziție ca aceasta nu există. Puterea prezintă o caricatură În care opozantul curajos are cap de rinocer. Și domnul Văcaru, unul de cămilă. Pe domnul Marțian nu l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este relativ pe lumea aceasta”. Mie mi se pare că pe lumea asta cel mai puțin relativ lucru este o emanație. Iar cel mai relativ, domnul Mironov. Care-a stat lîngă președinte și a notat tot timpul ceva, pe sub masă. Desena cum contraatacă imperiul. Asta poate pentru c-a făcut greșeala, c-o zi Înainte, să-l lase singur În emisiunea „Știință și imaginație” pe-acel irepetabil redactor care-a spus, deodată, că Naumov este biologist. Așa cum Roman, să zicem, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o să știe unde să-l pună. Poate chiar pe comitetul de reorganizare. Deoarece ultima oară cînd a rezolvat o ecuație exponențială, a căzut privata peste el. Din Europa nu mai remarc decît o caricatură, enigmatică precum o conductă. Constituția e desenată ca un dreptunghi cu raze. Un grup de cetățeni cu cefe expresive de oameni de bine o aplaudă. Un alt grup e supărat. Un om, de la PNL, Își duce mîna la ochi și zice: „Pe unii dintre noi ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
franțuzește. ― Eu aș spune ceva și aș traduce altceva, îmi mărturisi. După cîeva lecții nu mai mă privea, ci se juca cu creionul pe caiet în timp ce îi vorbeam. Scria de zeci de ori: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se iscălea, desena o floare, caligrafia "Calcutta", "Îmi pare rău", "De ce?", sau improviza versuri în bengaleză. Iar eu, când nu-i puteam privi ochii, vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam să o rog să înceteze. ― De ce nu vrei să-rai spui că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și a scris: "E târziu, prea târziu, dar nu e tîrziu". ― Ce înseamnă asta? o întrebai, căci nu mă putui opri să nu-mi arunc ochii pe caiet. ― Mă jucam numai, răspunse ea, ștergând cele scrise literă după literă și desenând câte o floare deasupra fiecărui cuvânt. Mi-a venit ceva în cap: am să dau lecții de franceză lui Chabù. Îmi amintesc că m-a apucat un râs nebun, care a înveselit-o și pe ea. ― Crezi că n-aș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai să vorbească, din ce în ce mai turburat și mai surprins de cele ce ascultam. Vorbea jucîndu-se cu condeiul pe o coală de hîrțje, fără să mă privească, desenând și ștergând, scriind rânduri pe care nu le puteam ceti, făcând semne și figuri pe care nu le înțelegeam. Jocul acesta mi-a amintit începuturile prieteniei noastre și cele dintâi lecții de franceză. Aș fi vrut s-o întrerup, ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se făceau ca de pește și i se Înroșeau la colțul pleoapei. Ea nu-i suporta atingerea. Puteai vedea asta În ochii lui. Și apoi, Odgar ar fi vrut să fie prieteni ca-ntotdeauna. SĂ se joace-n nisip. SĂ deseneze-n noroi. SĂ facă excursii de-o zi cu barca, iar Kate să poarte mereu costumul ei de baie. Și Odgar s-o privească. Odgar avea treișdoi de ani și fusese operat de tromboflebită de două ori. Era urît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos al capului și-i accentua nasul drept și urechile mici. Cum se uita la genele ei lungi care se odihneau pe pomeți, Își dori s-o fi putut desena. „Parcă-i un animal mic“, se gîndi, „și-n orice caz, așa doarme, ca un animal sălbatic. Oare cum i-ai putea descrie tunsoarea? Cred că ai fi cel mai aproape dacă ai spune că cineva i-a pus capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mofturi. ...Acum, în sfârșit, vom trece la poveste. Sunteți gata, copii? Vă previn că în povestea asta am mare nevoie de voi. În primul rând, pentru imagini. Eu spun tot ce se întâmplă în visul lui PAM dar nu pot desena ceea ce văd pentru că pur și simplu nu mă pricep la desen. Dar am auzit că voi vă pricepeți. Avem, așadar, o poveste fără desene, fără ilustrații. Dar dacă veți desena voi ceea ce vă spun că văd eu, înseamnă că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ce se întâmplă în visul lui PAM dar nu pot desena ceea ce văd pentru că pur și simplu nu mă pricep la desen. Dar am auzit că voi vă pricepeți. Avem, așadar, o poveste fără desene, fără ilustrații. Dar dacă veți desena voi ceea ce vă spun că văd eu, înseamnă că facem împreună o carte întreagă. Și dacă o facem împreună, înseamnă că aveți dreptul s-o transmiteți mai departe, altui copil, împreună cu o frumoasă dedicație scrisă chiar de mâna
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cunoaștem bine de tot, că poate ne sunt chiar prieteni, sau îi vom cunoaște și ne vor fi prieteni după ce le vom afla povestea. Și, desigur, dacă voi îi puteți vedea și îi puteți cunoaște, înseamnă că îi puteți și desena. Cred că o să vă facă mare plăcere să-i cunoașteți și să-i desenați. Mă gândisem să vă las la sfârșitul cărții câteva foi albe pentru desenele voastre dar mi-am dat seama că nu e bine așa, că e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și ne vor fi prieteni după ce le vom afla povestea. Și, desigur, dacă voi îi puteți vedea și îi puteți cunoaște, înseamnă că îi puteți și desena. Cred că o să vă facă mare plăcere să-i cunoașteți și să-i desenați. Mă gândisem să vă las la sfârșitul cărții câteva foi albe pentru desenele voastre dar mi-am dat seama că nu e bine așa, că e mai potrivit să vă las, din loc în loc, cîte o bucată de pagină albă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la sfârșitul cărții câteva foi albe pentru desenele voastre dar mi-am dat seama că nu e bine așa, că e mai potrivit să vă las, din loc în loc, cîte o bucată de pagină albă chiar în poveste. Povestim și desenăm. Adică eu povestesc și voi desenați. Bine? Vor fi tot atâtea povești desenate câți copii vor citi sau vor asculta povestea până la capăt - va fi povestea cu cei mai mulți și mai frumoși ilustratori. Iar eu aștept cu mare nerăbdare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și Adevărul. Ana e o jurnalistă adevărată. E mereu acolo unde se întâmplă ceva. Are mereu cu ea o cameră de luat vederi, un reportofon și, bineînțeles, carnețelul de notițe. Stă de vorbă cu toată lumea, înregistrează și scrie. Uneori și desenează. Ea desenează la fel de frumos ca voi, copii, nu mâzgălește cu lăbuța, ca mine. Cei mai buni prieteni ai Anei sunt copiii. Dar - minune mare! - în preajma ei toți oamenii devin copii. Are o minge colorată, pe care, dacă ți-o aruncă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ana e o jurnalistă adevărată. E mereu acolo unde se întâmplă ceva. Are mereu cu ea o cameră de luat vederi, un reportofon și, bineînțeles, carnețelul de notițe. Stă de vorbă cu toată lumea, înregistrează și scrie. Uneori și desenează. Ea desenează la fel de frumos ca voi, copii, nu mâzgălește cu lăbuța, ca mine. Cei mai buni prieteni ai Anei sunt copiii. Dar - minune mare! - în preajma ei toți oamenii devin copii. Are o minge colorată, pe care, dacă ți-o aruncă iar tu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
când se trezește, Ana își pune pe chip un zâmbet cald și voios, zâmbetul pentru prieteni, iar seara îl schimbă cu zâmbetul pentru vis. Acum Ana se îndreaptă spre palatul lui Verde Împărat și e foarte îngrijorată. O vedeți, copii? Desenați-o aici: Ce e cu Prințul acesta? E un prinț adevărat. PAM spune că s-a născut tare demult, într-o lume plină numai de prinți și prințese. Lumea aceea există și acum dar ochii noștri n-o pot vedea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-i păcălească pe oameni. Habar n-au, însă, că visele lor nu pot fi transformate în realitate de Culoarea Culorilor pentru că în compoziția ei intră un har divin, care nu dă voie să se învie pornirile și visele rele. ...Îl desenați pe Prinț, copii? Schițați-i și lui chipul aici. Puteți completa desenul mai târziu (dar nu uitați copia pentru mine). După ce schițați chipul Prințului, vă mai povestesc câte ceva despre mine. Bine? Înainte de a vă da legătura „în direct” cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și veți avea iar frunziș verde, bogat! Arborele se liniștește: Dacă tu spui, așa va fi. Mai faceți o schiță, copii? Cum o vedeți voi pe zmeoaica Lăcomia? Desenați-o aici: Apropo, copii, să vă spună și Ticuță ceva, din mintea lui: voi știți povestea deșertului Sahara? Nu știți ce e un deșert? Nu știți ce e cu Sahara? Un deșert e un pustiu în care nu crește nimic
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu oamenii. Așa se face că au aflat și nenorocirea care s-a abătut asupra grădinii înfloritoare care era Sahara și au transmis urmașilor și urmașilor urmașilor lor povestea zmeilor care au făcut din Sahara un pustiu. ... Dacă vreți, puteți desena aici povestea Saharei: Eu intru din nou în vis pentru că ard de nerăbdare să aflu ce se mai întâmplă; voi nu? Nu prea cred că ar mai fi nevoie de încă un pustiu ca Sahara, aici, în Țara lui Verde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă mine și adună cu ea, pe un făraș, niște căzături minuscule de pe podea. Da, e o simplă mătură iubita mea cea blondă... Și ce dacă?! Puteți să mă desenați și pe mine cu blonda, pe una din foile voastre dacă vreți. Nu uitați: ca să trăim și să fim fericiți avem mare nevoie de Oxigen, de Hrană, de Iubire și de Informație. Gata! Eu trăncănesc despre mine și nici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
undeva, într-un fel de uzină. Ba nu, nu e uzină, e un laborator de uzină. Sau un atelier ingineresc special pentru inventatori. Sunt tot felul de aparate și planșete aici. Ați înțeles, prieteni? Aici lucrează oameni care știu să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică și multă inginerie. Am impresia că aici îl căutăm pe unul dintre fiii lui Verde Împărat și anume pe Inventator. Cred că ne-a condus licuriciul, de aceea radiază de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]