11,536 matches
-
relația este de dependență sau de interdependență, de pierderea sensului noțional și/sau a autonomiei semantice a primului verb. Spre deosebire, însă, de verbele semiauxiliare, din structura predicatului verbal compus, verbele de aspect și de modalitate din structura predicatului verbal dezvoltat își păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului semantic al predicației este dat mai ales de structurarea lui pe două planuri: La primul nivel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
La cel de-al doilea nivel, al relației pe care se întemeiază conținutul predicațional, cei doi componenți reprezintă două funcții sintactice, de gradul II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o relație de coordonare copulativă desfășurată doar în planul expresiei; în planul semantic al predicației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență; verbul al doilea, la conjunctiv, realizează funcția de subiect, complement semantic al verbului a trebui, care, ca predicat, actualizează din perspectivă modală planul semantic al subiectului propozițional: să fie târât. „Trebuie să fie târât ca să se urnească.” Predicatul dezvoltat trebuie târât prezintă la al doilea nivel al planului semantic al predicației o situație sintactică analogă: trebuie - predicat târât - subiect / (subiect interior) Unitatea funcțional-predicativă a sintagmei a trebui + participiu determină trecerea verbului a trebui din clasa verbelor impersonale (relative) în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel, predicatul analitic simplu se organizează în baza unui singur verb copulativ - instrument sintactic al predicației: „Viața noastră e o ironie, / Minciuna-i rădăcina ei.” (M. Eminescu) „- Las’ să vie, să culeagă, / Vara mea rămâne-ntreagă.” (L. Blaga) Constituentul predicatului dezvoltat se organizează pe baza unei relații de coordonare între două sau mai multe variante gramaticale (timp-mod) ale aceluiași verb copulativ; prin coordonare copulativă se introduc, în planul semantic al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atunci solidari dar nu mai suntem de mult. Nu-i încă destul de înțelept dar cu timpul va fi. 2. La cel de-al doilea nivel, numele predicativ se poate realiza - în structura predicatului analitic - prin: (a) constituent simplu, (b) constituent dezvoltat, (c) sintagmă analitică, (d) structură analitică cu dezvoltare complexă, poate avea (e) dezvoltare propozițională sau poate fi (f) multiplu. a. Numele predicativ simplu se realizează prin: • adjectiv (locuțiune adjectivală): „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) b. Numele predicativ dezvoltat se realizează prin sintagme alcătuite din cel puțin doi termeni autonomi lexical, înscriși într-o relație de dependență; relația dintre termeni și mai ales conținutul lexical al termenului al doilea, subordonat, joacă rolul esențial în constituirea planului semantic al numelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P. Sălcudeanu), „Noroc că amintirile, ca și visele, n-au durată reală, altfel ar însemna că tac de cel puțin o oră.” (Ileana Vulpescu) Observații: Subiectele realizate prin aceste adverbe au nuanță circumstanțială (așa: modală, altfel și altminteri: condițională). b. dezvoltat; se realizează prin: • construcții infinitivale relative; intră în relație de interdependență numai cu verbele devenite predicat a avea și, mai rar, a fi: „Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate.” (I. Creangă) • construcții gerunziale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
factori cu rol activ în determinarea planului semantic și în organizarea planului expresiei. 1. Acordul în număr Este absolut în enunțurile cu predicat sintetic. În enunțurile cu predicat analitic în unele structuri acordul nu se realizează. Subiectul unic (simplu sau dezvoltat) își extinde propriul indice categorial (de singular sau de plural) asupra tuturor componenților variabili ai predicatului, sintetic sau analitic: „Vulturii porniți la ceruri, pân’la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-alungau după olaltă.” (M. Eminescu) „S-au întâmplat multe acolo, nopțile, în pădurea de la Paserea.” (M. Eliade), „Tu să ajungi învățător? exclamam eu furios. (Învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el.).” (M. Preda) În structura predicatului verbal dezvoltat se acordă în număr și participiul: „Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și depășește aceste limite, implicând în mod direct, nemediat semantic, realitatea extralingvistică, dacă subiectul se realizează prin pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea extralingvistică spre care trimite subiectul gramatical la persoanele I și a II-a: „Dar, la vederea noastră, Corcodușa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
declarația.” (M. Eliade) • adverb (foarte rar): „Știa bine nemțește, ceea ce pentru un filozof însemnează mare lucru.” (I. Iordan) • interjecții: „Am strigat ura! până când într-un nor de praf s-a pierdut departe trăsura domnească cu ale suitei.” (I.L. Caragiale) b. dezvoltat; se realizează prin construcții infinitivale relative, cu verbul a avea ca regent: „Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere.” (M. Eminescu) sau prin construcții gerunziale absolute : „...Porni cu pas repede în direcția în care văzuse dispărând tânăra pereche
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu pe fete să râdă până li s-a duce gura la urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
L. Fulga, 10) • forme verbal-nominale: „Și eu mult m-am săturat A trăi tot depărtat Și de lume-nstrăinat.” (Poezii populare, I, 311), „Tu, măi, ești bun de trăit numai în pădure cu lupii și cu urșii...” (I. Creangă, 232) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme conținând termenii-pol ai unei diferențieri sau opțiuni; termenii pot fi: • substantive: „Poți să alegi între cărțile tale și arbori. Ai putut să alegi chiar între rug și abjurare. Nu poți alege între tinerețe și bătrânețe, între
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau gramatical prin sensul de diateză: Cei doi studenți s-au împrietenit unul cu altul. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • pronume personale: „Judecătorii și victimele s-ar fi schimbat între ei.” (O. Paler, Viața..., 251) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate din pronumele nehotărâte unul și altul, dizlocate de prepozițiile cu, pe, la, în: „Babele se uitau una la alta și râdeau.” (E.Barbu, 400). Indivizii au doar atâta răgaz cât să se mânânce unul pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la baza complementului de reciprocitate este marcată în planul expresiei prin prepoziția între, când acesta are structură simplă, sintetică: „Fetele se priviră între ele cu înțeles, apoi izbucniră toate în râs.” (M. Eliade, 21) Când complementul de reciprocitate are structură dezvoltată, analitică, relația de dependență este marcată la nivelul celui de-al doilea component: • prin prepoziții care cer acuzativul: cu, în, la, pe: „La aceste vorbe, țăranii ceilalți au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-l vor purta / decât lăncile plopilor, care-n nopți de septembrie-și trec / unul altuia luna.” (A.E. Baconsky, 53) Identitatea sintactică a complementului de reciprocitate este fixată de structura specifică a sintagmei prin care se realizează (când are structură dezvoltată: pron. neh. unul-nom.+prep.+altul-acuz./unul-nom.+altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu simți nici o oboseală să stea la fereastră și să se uite afară.” (M. Preda, Delirul, 385) • pronume: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I., 69) b. dezvoltat; circumstanțialele care exprimă limitele sau lungimea unui parcurs: „Zadarnic se plimbă de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) c. propozițional (propoziția circumstanțială de spațialitate): „De-unde ești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dan, 7) • adverbe (locuțiuni adverbiale): „Încremenise. Inima îi zvâcnea puternic și loviturile ei se împlântau adânc în tăcere.” (P. Dan, 10) • interjecție: „... Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 184) b. dezvoltat; se realizează prin diferite tipuri de sintagme: • constituite din repetarea aceluiași substantiv prin intermediul unei prepoziții: de, la, lângă, peste: „Sunt zece la număr Și, umăr de umăr, Se duc, câte doi, în coșciuge.” (T. Arghezi, 139) • constituite dintr-un substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă dl. Culala cu o ironie împrăștiată.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 178) • constituite pe baza pronumelui nehotărât unul (una): „... Făcuseră parte, pe rând, din nu știu câte plutoane, decimate, unul după altul, până în iulie...” (M. Eliade, Dionis, 396) • comparații stilistice dezvoltate sau arborescente: „Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă, Ca-ntr-un suflet cu durere o zidire mângâioasă.” (V. Alecsandri, 145) c. analitic: „Nu putem trăi confundând un rug cu focul lui Prometeu sau fiindu-ne indiferentă prăpastia dintre ele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simplu; se realizează prin: • substantiv: „- Apoi eu mă tocmesc cu anul.” (I. Creangă, 174) • pronume (interogativ sau interogativ-relativ): „Și câte a mâncat el din toate?” (I.Creangă, 113) • adverb: „Numără banii de două ori. Ieși afară.” (E. Barbu, 23) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv și un adjectiv pronominal de cuantificare, atributul său: „Și mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni.” (I. Creangă, 111) Observații: Substantivul din sintagmă rămâne adesea neexprimat: „I-am dat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se trezi din somn și aprinse lumina.” (M. Eliade, 562) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în care își are originea circumstanțialul consecutiv se exprimă numai prin elemente relaționale. Când se realizează prin constituenți simpli sau dezvoltați, intervin prepozițiile de și pentru: „Un lucru avem însă de observat, care ni se pare destul de însemnat pentru a reveni și altădată asupra lui.” (M. Eminescu, Despre cultură, 196) Circumstanțiala consecutivă se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): ca să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]