9,278 matches
-
mai există decât niște ruine pe latura de sud și de est. Ruinele caselor mănăstirești au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 294, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.02. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea pisanie: "„Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb (1504-1517) și tutorele politic al lui Ștefăniță Vodă (1517-1528). Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment: ""Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
și ei plată ca și Arburie, că nu multă vréme după acéia, într-același an, au tăiat și pe ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita."" Cronicarul scrie că decapitarea harmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind distrusă de un incendiu. Pe la sfârșitul celui de-al treilea sfert al
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă. Prima atestare a satului Arbore are loc într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). Această localitate a făcut parte din moșia Solcii, ale cărei pământuri se întindeau de la Pietrele Muierii până în apa Sucevei, cuprinzând toate localitățile din acest areal. Inițial, satul s-a numit Solca de Jos. La 7 martie
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
de holeră, care a ucis cca. 24.000 de oameni, și cu acutizarea unei crize financiare care punea guvernul în situația să nu poată plăti administrația și armata. În plus, în Moldova se făceau simțiți separatiștii, motiv pentru care noul domnitor a făcut o vizită acolo, între 9 și 26 august. Pe plan extern, amenințarea intervenției turcești tot nu pălise. Adunarea Constituantă a votat pe 3 iulie 1866 o lege pentru înstrăinarea bunurilor statului până la totalul de 75 de milioane. Pe
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
firma Oppenheim suma necesară la o dobândă de 13% și 3/4% comision; cerând guvernului un răspuns afirmativ sau negativ în 24 de ore și neobținându-l, a încheiat acordul, ceea ce a cauzat un scandal politic imens, întrucât chiar și domnitorul telegrafiase recomandând rezilierea. În septembrie 1866, tratativele cu poarta au intrat într-o fază ascendentă datorită implicării împăratului francez Napoleon al III-lea, soluționându-se printr-un acord agreat de ambele părți (8 octombrie 1866). Chiar a doua zi, Carol
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
8 octombrie 1866). Chiar a doua zi, Carol a plecat cu un alai mare, printre însoțitori fiind D. Ghica, D. Brătianu, Ioan Gr. Ghica, V. Boerescu, Gh. Costa-Foru, G. Știrbei, D.A. Sturdza și alții; vizita a fost un succes, deși domnitorul a semnalat prin gesturi că nu accepta vasalitatea în raport cu sultanul. În octombrie 1866 au avut loc alegeri cenzitare pentru camera inferioară; întrucât nici una dintre cele trei grupări (liberali, guvernamentali și cuziști/separatiști) nu a obținut majoritatea, s-a creat o
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
în satul Hlincea din comuna Ciurea (județul Iași), amplasată într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia de la ieșirea din municipiul Iași. Ea datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniței Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și a soțului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara. se află la o distanță de circa 3 km spre sud-vest de Mănăstirea Cetățuia din Iași, pe marginea liniei de cale ferată Iași-Vaslui și a râului
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04180 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Mănăstirea Hlincea a fost înălțată pe hotarul orașului Iași, având drept ctitori pe domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina. În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în timpul
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), această mănăstire era menționată în documente ca ""mănăstirea Zotei de la Hlincea"" sau mănăstirea ""numită Zota, la Hlincea"". La 8 septembrie 1591, domnitorul Petru Șchiopul a părăsit Țara Moldovei, împreună cu doamna Maria, fiica sa și soțul acesteia, Zottu Tzigara. La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din cauza faptului că Mănăstirea Dionisiu nu a mai trimis călugări și
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
pusteit"". Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) și a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata din Iași (ctitorie a lui Petru Șchiopul), care la rândul ei era închinată (din 1619) către Patriarhia Ierusalimului. Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei (1626-1629, 1633) a întărit la 17 ianuarie 1626 prin însemne de hotar stăpânirea Mănăstirii Hlincea asupra terenului din jur. Închinarea Hlincei către Mănăstirea Galata nu a fost mai prielnică așezământului monahal, care a început să se
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
mănăstirea la Arghirocastro de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astăzi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei fiind Edirne). În mai 1653, cazacii lui Timuș Hmelnițchi au jefuit biserica, au distrus odoarele și i-au torturat pe călugări. Fiul domnitorului, Ștefăniță Lupu, la rândul lui domn al Moldovei (1659-1661), s-a îngrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioară a bisericii, apelând la aceeași meșteri zugravi (printre care și meșterul Ioan Matei) care au pictat și biserica Mănăstirii Golia. O inscripție
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub făget"", a fost ctitorită de vistiernicul Zota Tzigara. Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia (ctitorită de el și sfințită la 29 iunie 1672 și închinată la rândul ei Patriarhiei Ierusalimului), rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă (până în anul 1990). În schimbul
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
acesteia din urmă (până în anul 1990). În schimbul Hlincei, el oferea mănăstirii grecești Mănăstirea Zlataust, zidită rapid în 1682. În ianuarie 1717, când o oaste austriacă comandată de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut se afla în Moldova, cantonată la Cetatea Neamțului, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a chemat o hoardă de tătari pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai mare decât prevăzuse domnitorul. Cronicarul Ion Neculce precizează că, la apropierea tătarilor, soldații austrieci s-
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
François (Ferentz) Ernaut se afla în Moldova, cantonată la Cetatea Neamțului, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a chemat o hoardă de tătari pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai mare decât prevăzuse domnitorul. Cronicarul Ion Neculce precizează că, la apropierea tătarilor, soldații austrieci s-au retras spre Hlincea unde au fost atacați de tătari și de oastea moldovenească. În luptele purtate acolo, au murit mulți soldați austrieci. După spusele cronicarului, ""deci au și
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnitorul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca și Doamna Ecaterina. Din pictura interioară se
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
Poiana Vlădicăi". se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iași. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreținut. Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun și mitropolitul Iosif Mușat au întâmpinat la marginea Iașului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
martie 2009 și a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri ieșean Constantin Comănescu, împreună cu soția și cu cei doi copii. Aflată la capătul zonei industriale a Iașului, la poalele unui deal împădurit, Mănăstirea Vlădiceni a fost construită cu aportul omului de afaceri ieșean Constantin
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
toate acestea, în iulie 1933, s-au fixat de probă machetele de ipsos. Aflat în vizită la Iași, la 1 noiembrie 1933, regele Carol al II-lea a propus așezarea grupului de statui în grădina Fundației, într-o „Galerie a domnitorilor”. Finalizarea construcției clădirii Bibliotecii Centrale Universitare din Iași a avut loc la 1 mai 1934. În același an a fost amplasat și grupul statuar al voievozilor în fața Bisericii „Prapa Doamna” din apropiere de Fundație. Grupul statuar era proiectat de arhitectul
Grupul Statuar al Voievozilor din Iași () [Corola-website/Science/307915_a_309244]
-
de Fundație. Grupul statuar era proiectat de arhitectul Constantin Iotzu și cuprindea voievozii: Dragoș Vodă și Alexandru cel Bun, Carol I și Ferdinand I, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. În anul 1970, cei opt domnitori au fost mutați din grădina aflată în vecinătatea actualei Biblioteci Universitare, în părculețul de lângă Casa de Cultură a Studenților. Tot atunci, în locul lui Carol I și al lui Ferdinand I au fost așezați Ioan Vodă cel Viteaz și Petru Rareș
Grupul Statuar al Voievozilor din Iași () [Corola-website/Science/307915_a_309244]
-
constată jurnalistul Constantin Coroiu, ""Lui Petru Rareș i-a fost zburat capul, Mihai Viteazu a fost "încălțat" cu adidași împodobiți cu inscripții și desene neroade, cizmele lui Ștefan Cel Mare au fost și ele "modernizate" și vopsite corespunzător, iar buzduganul domnitorului - distrus"". Rezultatele vandalismului au fost următoarele: Autoritățile locale s-au declarat neputincioase în acest caz. Au fost anunțați gardienii publici și s-a făcut o plângere la poliție pentru stabilirea vinovaților. De asemenea, a fost ridicat capul voievodului, iar ulterior
Grupul Statuar al Voievozilor din Iași () [Corola-website/Science/307915_a_309244]
-
Monumentul lui Grigore Ghica III din Iași este un monument amplasat în centrul municipiului Iași, fiind format dintr-un cenotaf de marmură albă ridicat în anul 1875 și un bust al lui Grigore Ghica al III-lea, domnitor al Moldovei (1764-1767 și 1774-1777) și al Munteniei (1768-1769). Monumentul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 (). La 21 iulie 1774, s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi de către Imperiul Rus (reprezentat de către feldmareșalul Piotr
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
a fost anexată formal în ianuarie 1775. La data de 2 iulie 1776, s-a semnat o convenție de frontieră la Palamutka între austrieci și turci, austriecii cedând turcilor 59 dintre satele anterior ocupate și rămânând cu 278 de sate. Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica al III-lea, care obținuse tronul în septembrie 1774, după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și boierii pământeni din Moldova au protestat vehement împotriva cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic. Iritați de protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
și rămânând cu 278 de sate. Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica al III-lea, care obținuse tronul în septembrie 1774, după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și boierii pământeni din Moldova au protestat vehement împotriva cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic. Iritați de protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. La 1 octombrie 1777, voievodul Grigore Ghica al III-lea a fost ademenit în cursă de o veche cunoștință a sa, trimisul turc al sultanului, Kara Higiorzadec Ahmed-beg (Kara Hisarlî Ahmed), care prin
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]