7,015 matches
-
finalul din Werther e vorba despre "Noul Werther (mai fericit)", în volumul Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo. Povestiri și anecdote, traduceri de Alice Voinescu și H.R. Radian, Editura Univers, București, 1989, pp. 284-285. 153 Apud D. Caracostea, Creativitatea eminesciană, ed. cit., p. 62. 154 D. Caracostea, op. cit., p. 33. E vorba de o "experiență fundamentală a lui Eminescu, nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Eminescu, nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la expresia menită să cristalizeze esențialitatea vieții". Vezi și Marin Mincu, " Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a omenescului însuși". Ca atare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bunătatea, ca forme sublime ale iubirii, întrețin echivocul eului și, implicit, speranța mântuirii". Prin urmare, "dezideratul echilibrului interior, individualist", ilustrat de celebrul vers din Odă (în metru antic) "Pe mine mie redă-mă", nu e deloc "formula identitară potrivită individualității eminesciene" (op. cit., p. 323). 158 Așa este definit, în toate lucrările de specialitate, voyeurismul. 159 Neagoe ilustrează un tip masculin pur, de o virilitate naturală, opus "efeminatului" Eminescu: "voinic ca un taur, cu gâtul scurt, brun; om dintr-o bucată, țăran
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Raymundus Lullus la Giordano Bruno) a fost definită mai apoi ca "o tehnică de manipulare a fantasmelor bazată pe principiul aristotelic al precedenței absolute a fantasmei asupra cuvântului și al esenței fantastice a intelectului" (pp. 25-26). 170 Analizând metamorfozele liricii eminesciene, care evoluează de la o poezie retoric-mimetică (a "privirii") la una metaforic-transfiguratoare (a "viziunii"), Ioana Em. Petrescu sublinia opoziția dintre "raționalismul individualist european, pentru care văzul e expresia perfectă a relației eu-lume" și gândirea orientală, "în care valorile totalității predomină asupra
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întemeiată pe opoziția subiect-obiect, consfințește și originara ruptură prin care ființa umană se desprinde din totalitatea amorfă a organicului. Orgoliul rațiunii e poate de aceea dublat de nostalgia totalității pierdute" ("Eminescu și mutațiile poeziei românești", în Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene, ediție îngrijită, note și bibliografie de Ioana Bot și Adrian Tudurachi, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009, p. 185). 171 Camille Paglia, op. cit., p. 34: "Personality is western reality. It is a visible condensation of sex and psyche outside
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
audă din gura unei femei din popor cuvântul cu care, în toată cruditatea ei, morala publică îi califică fapta" (p. 269). Subiectul nuvelei, rezumat în paginile memorialistice, va constitui nucleul narativ pus în scenă cu mijloacele melodramei în romanele ciclului eminescian. Interesant e că în eroina nuvelei care a constituit sursa de inspirație a lui Lovinescu se regăsesc și Mite și Bălăuca prima salvându-și onoarea cu ajutorul ipocriziei, cealaltă, mai sinceră, având de suportat sancțiunea moralei publice. 178 Aceasta a și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
end of the century is a clear indication of the turbid confusion of function and ideal. The male, who at first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu atribuie poeziei lui Eminescu caracterul unui "roman analitic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lumea ca pe o colecție de monstruozități, d. Lovinescu nu putea crea fictiv. Portretele din Memoriile sale sunt frumoase și cu valoare literară, dar de creațiune tipică în felul caracterelor lui La Bruyère". 196 Idem, p. 367. 197 E. Lovinescu, "Eminesciana", în Adevărul, an 50, nr. 16086, 4 iulie 1936 (vezi și comentariile Gabrielei Omăt din E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, pp. 558-560). 198 E. Lovinescu se pronunță despre Mite în cadrul rubricii "La ce lucrează scriitorii noștri
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
E. Lovinescu se pronunță despre Mite în cadrul rubricii "La ce lucrează scriitorii noștri?" din Reporter, an II, nr. 37-39, 3 oct. 1934, p. 3 (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, p. 324). 199 "Un nou roman eminescian: Bălăuca", în Adevărul, an 49, nr. 15812, 6 aug. 1935; și "Iașii în epoca romantică a lui Creangă și Eminescu", în nr. 15838, 5 sept. 1935: "[...] am pretenția că toate situațiile create de mine în Bălăuca sunt mai eminesciene decât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
roman eminescian: Bălăuca", în Adevărul, an 49, nr. 15812, 6 aug. 1935; și "Iașii în epoca romantică a lui Creangă și Eminescu", în nr. 15838, 5 sept. 1935: "[...] am pretenția că toate situațiile create de mine în Bălăuca sunt mai eminesciene decât multe din cele ce i s-au întâmplat în realitate marelui poet. Într-un cuvânt, am voit să fac operă de creator: romanul meu pornește dintr-o viziune căreia i-am subordonat amănunte istorice într-atât de voluntară, încât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e o ocazie; și mărturisesc că aș fi preferat o femeie anonimă"; "[...] ceea ce am urmărit e numai adevărul psihologic și creația unui Eminescu viabil și integral în care scop i-am atribuit fapte și vorbe de o calitate și mai eminesciană decât cele pe care le va fi avut și rostit în realitate" (E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 182). 200 "De vorbă cu d. E. Lovinescu sau cum devine un critic romancier", în Facla, an XV, nr. 1457, 5
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este un act de bărbăție și de convingere ce înfruntă riscul unei căderi cu atât mai dureroase cu cât ar veni mai de sus". Apoi: "SUNT ROMANCIER ȘI ROMANUL ROMÂNESC VA CONTA CU MINE". Cu toate acestea, Lovinescu abandonează ciclul eminescian. Dar peste ani, după un capitol din Mălurenii, va nota în "agende", pradă aceleiași iluzii: "Sunt romancier!". 201 "Un sfert de ceas cu d. E. Lovinescu", interviu cu Pericle Martinescu, în Reporter, an II, nr. 78, 20 sept. 1935. 202 "Cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și Creangă vorbesc, pe la 1880, cu vorbele autorului și cu perspectiva din 1936". 207 Ceea ce nu-i tocmai lipsit de legitimitate, dacă ne gândim la "teoriile" lovinesciene despre "specific". În aceeași ordine de idei, Ligia Tudurachi observă, corect, că visul eminescian "nu e oniric, ci se bazează pe rememorare", iar visele acestea, care "refac trăitul", "nu au legătură cu subconștientul" de câte ori se întrerupe, "visul e reluat din punctul în care a fost părăsit" (Ligia Tudurachi, op. cit., p. 37). Vezi și Vladimir
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
studiul semnat de Ligia și Adrian Tudurachi, "Moartea unui personaj literar", în volumul Mihai Eminescu, poet național român. Istoria și anatomia unui mit cultural, ed. cit., pp. 178-206. Autorii explică foarte inteligent și motivele care au condus la abandonarea proiectului eminescian: "Lovinescu, care a abandonat proiectul ciclului eminescian când măsura ideală a devenit imposibilă, a rămas în literatură ca ignobilul explorator al mizeriilor geniului. El, care a îngropat o sublimă iluzie, a fost păstrat ca părintele unui mic personaj" (op. cit., p.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Moartea unui personaj literar", în volumul Mihai Eminescu, poet național român. Istoria și anatomia unui mit cultural, ed. cit., pp. 178-206. Autorii explică foarte inteligent și motivele care au condus la abandonarea proiectului eminescian: "Lovinescu, care a abandonat proiectul ciclului eminescian când măsura ideală a devenit imposibilă, a rămas în literatură ca ignobilul explorator al mizeriilor geniului. El, care a îngropat o sublimă iluzie, a fost păstrat ca părintele unui mic personaj" (op. cit., p. 206). 222 Marian Papahagi, " Pentru o lectură
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cheltuială notabilă din partea EPLA, paginată În bună parte. Cred că anul care duce la Împlinirea centenarului lui M.Eminescu, membru al Academiei RPR, va grăbi și scoaterea la iveală a muncii academicienilor progresiști din generațiile următoare lui”. Ion Vitner. „Exegeza eminesciană de după Gherea suferă În cea mai mare parte de un viciu fundamental: stă pe cap, În loc să se sprijine, cum e firesc, pe picioare (Ă). Exegeții burghezi au plecat invariabil de la conștiința nefericită a poetului și de aici au căutat să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de la conștiința nefericită a poetului și de aici au căutat să-i determine existența, să-l explice ca om și ca poet. Personal nu cred În rolul determinant al lui Schopenhauer, sau al lui Fichte, Schelling și Hegel asupra tematicii eminesciene (Ă). Cred de aceea că numai analiza foarte ascuțită a Împrejurărilor sociale În care a trăit Eminescu, analiza raportului dintre forțele sociale ale epocii, punerea În lumina reală a aspectelor luptei de clasă a timpului său, ne vor orienta către
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Neculuță. În: Scânteia, nr. 1556, 15 oct.; Despre poezia lui D.Th. Neculuță. În: Viața românească, nr. 10. oct.; F.I. Bociort. - D. Th. Neculuță - primul nostru poet muncitor. În: Flacăra, nr. 17 (69), 29 apr.; Pompiliu Andronescu-Caraioan - Soarta istorică a operei eminesciene. Ibidem, nr. 7 (59), 27 febr.; Criterii pentru o istorie științifică a literaturii. Ibidem, nr. 9 (61), 5 mart.; J. Popper - Adevărata Înfățișare a scriitorilor noștri: Coșbuc „instigatorul”. În: Scânteia, nr. l521, 4 sept.; - N. Tertulian - Criterii pentru o viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
critica marxistă valorifică opera unui scriitor. (Ă). Răsunetul pe care l-a avut opera celui ce a scris Împărat și proletar În rândurile masselor muncitoare ale țării noastre a fost mare. Muncitorimea a prețuit elementul de critică socială a liricii eminesciene și s-a lăsat fermecată de cântecul ei de dragoste sau de invocare a frumuseților naturii. A existat o influență puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului. Poeți ca Ion Păun Pincio sau Traian
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului. Poeți ca Ion Păun Pincio sau Traian Demetrescu dezvoltă În poezia lor latura de critică socială a poeziei lui Eminescu, dar rămân Încă prinși În mrejele pasivității eminesciene, care se manifestă În poezia lor ca o latură negativă. (Ă). Moartea poetului a Îndurerat profund masele de oameni ai muncii din țara noastră. Nu era oare Traian Demetrescu exponentul lor atunci când la auzul tristei știri Îi Închină, cu Înfrigurare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Eminescu În nr. 1632-1633, 14, 15 ian. și Constantin Mitea. - Cutreierând meleagurile pe unde a umblat Eminescu, În nr. 1633, ș.a. 7. Horia Bratu. - Importanța valorificării moștenirii noastre literare. În: Contemporanul, nr. 18, 24 mart. 1950 8. Aurel Martin. - Bibliografie eminesciană. În: Almanahul Literar, Cluj, nr. 2-3, ian.-febr. 1950. Alte contribuții la centenarul Eminescu În același număr: Gaal Gabor. - Adevăratul Eminescu • Emil Isac. - Eminescu și Ardealul • T. Mocanu. - Izvorul popular al inspirației lui Eminescu • Cornel Regman. - Din problemele reconsiderării lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 12, 1949: O sută de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (editorial) • Mihail Sadoveanu. - Eminescu • A. Toma. - Lui Eminescu • Dan Deșliu. - Sfărmat-am rânduirea cea crudă • A. Ciurunga. - Ești lângă noi • Ben Corlaciu. - Noaptea de la Ipotești • Geo Dumitrescu. - Itinerar eminescian • Din notațiile de revizor ale lui Eminescu. 10. Cuprinsul revistei Viața românească, III, nr. l, ian.1950: Radu Boureanu. - La moartea lui Lenin (25 de ani - n.n.) • Nicolae Tăutu. - În gospodăria colectivă „Vladimir Ilici Valeriu Câmpianu. - Lângă Ilici • Heinrich Simonis
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas Însă În limba literară: „fameni”, „noptoasă”, „clocotindă” etc. O replică la poezia eminesciană În metru popular - Revedere; s-ar vrea poemul lui Ion Brad, intitulat Marele poet sărac: «Codrule, codruțule, Freamătă, drăguțule, Chiar de noaptea stă să cadă Și-s troiene de zăpadăCă aici la noi În țară Bate vânt de primăvarăă (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
față de Eminescu prin ceea ce ar fi avut mai ales În propriul lor arsenal liric, mai original. Este ceea ce a făcut Miron Radu Paraschivescu În poezia sa Arma virumque cano, Veronica Porumbacu În poezia Referatul ori Mihu Dragomir În bucata Momente eminesciene. A Învăța de la Eminescu nu Înseamnă a-ți Însuși În mod mecanic elementele de suprafață, formale, ale artei sale (structura strofei, ritm, rime, particularități lexicale, etc), ci marile cerințe ale laturii formative a artei sale: un bogat fond de idei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
incontestabilă vână narativă, neexploatată suficient. Mai productiv s-a dovedit B. în domeniul cercetărilor literare, sferă în care a publicat două importante studii (ambele pregătite inițial ca teze de doctorat): Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale (1997) și Arta poetică eminesciană (1998). Substanțial nutrite de noile metodologii filologico-literare ale anilor ’70, în special de structuralism, cele două lucrări, elaborate la Paris sub îndrumarea profesorului Alain Guillermou, încearcă să surprindă esența ultimă a artei poetice la Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]