7,094 matches
-
din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici. Textului i se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
America, evidențiindu-se elementele care diferențiază cele două societăți. Din perspectiva autorului, comunitățile țărănești americane sunt puternic specializate și mecanizate, deosebindu-se de cele de tip european, care sunt profund ancorate În tradiție. Problema centrală În jurul căreia se construiește firul epic al lucrării este cea a apariției țărănimii ca instituție socială În istoria Europei. În acest sens, autorul se referă la conturarea unei noi categorii sociale, distincte, cu nevoi socioeconomice și politice specifice. Localizarea acestui moment este plasat la Începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un subiect extras din viața activiștilor comuniști, dar nu în etapa activității ilegale, ci în epoca exercitării puterii Partidului Comunist ca partid unic. Autorul s-a străduit să fie „critic” și să înfățișeze lucrurile în chip „complex”, însă fără succes. Epicul e însăilat, cu dialoguri abundente, de o verbozitate în cele din urmă vulgară. Ilare sunt mai cu seamă secvențele de „ședință de partid”, desigur romanțate. SCRIERI: Vremuri noi - țară nouă, București, 1946; Iugoslavia azi, București, 1946; Realismul în literatură, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
Televiziunea Română, antrenor de înot. Debutează editorial în 1990, cu romanul Yesterday. Colaborează la revistele „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” ș.a. Yesterday este o pastișă stângace după romanele de consum occidentale, în speță după acelea de spionaj. Firul epic, schematic și previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat într-un decor à l’américaine. Protagonistul urmărește recrutarea de către o agenție guvernamentală secretă a unei trupe de mercenari în scopul sabotării unei baze atomice de pe teritoriul unei puteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
naturală a unirii dintre bărbat și femeie, dar ea era considerată și o lucrare divină și, în cazul în care nu avea loc, trebuia cerută prin rugăciune (1Sam 1,11). Multe personaje din povestirile biblice și mulți eroi din textele epice din Orientul Apropiat au reușit să rezolve lipsa descendenței numai datorită intervenției divine directe. Concret, se considera că embrionul provine din sămânța bărbatului în timp ce femeia, comparată ca rol „mamei pământ”, ducea la îndeplinire dezvoltarea seminței primite. Capacitatea de a procrea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
obținându-se prea puțin (asociere de registre, strict delimitate, în ilustrarea unui caz de iubire eșuată între soți). Axat pe drama sentimentală a personajelor Ariela și Andrei, Intrarea oprită anunță efectuarea unui prim pas către atingerea unei coerențe a discursului epic. Fără a ținti mai multe scopuri, romanul se remarcă prin construcția personajului feminin și prin dezvoltarea abilă a conflictului psihologic. eu sper, tu speri, el (ea) speră....(2002) reprezintă fructificarea judicioasă a încercărilor anterioare, a tendințelor tematice și stilistice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
cu cele ale prozei moraliste. Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă, cu ajutorul cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
o grifă a lui Sorin Titel, creatorul unui spațiu cvasimitic al Banatului. Pe de altă parte, în romanul Litera albă, de pildă, Banatul are o „irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje ca Beca, Tavi, Vulpeș, Trăgulă ș.a. Insolitul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
Litera albă, de pildă, Banatul are o „irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje ca Beca, Tavi, Vulpeș, Trăgulă ș.a. Insolitul de substanță se conjugă cu excentricitatea limbajului, nu lipsită, totuși, de un fior poematic. Romanul În pasaj are un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
realiste, ceea ce îi permite interpretului să manevreze conceptele pe terenul său favorit. Analiza prozei lui Slavici constituie o probă concludentă: printr-o lectură pătrunzătoare, atentă la detalii, dar și la conexiunile dintre diversele planuri ale textului, criticul demonstrează ideea „teatralizării epicului” și spulberă o serie de prejudecăți din receptarea prozatorului ardelean, cum ar fi acelea privind incongruențele de construcție, inabilitatea stilistică sau tezismul moralizator. Tot astfel, interpretul susține cu probe veridice dominanta realistă a Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
fantezist și parodic, de asemenea cu obiect fictiv, ale cărui „articole” - care, de data aceasta, nu sunt dispuse alfabetic - s-ar defini ca niște recenzii sau rezumate ale unor cărți imaginare. Pastișe în rezumat, „romane în pilulă”, textele relevă imaginația epică a autorului, desăvârșita lui măiestrie stilistică, perspicacitatea în materie de „scheme” literare, rafinamentul cultural. Un Cuvânt înainte ironic legitimează cartea ca pe o lucrare de bibliologie, dar sugerează și justificarea scrisului metalivresc al lui S.: viața omului modern fiind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
Zile de arșiță (1966) și Tăcere și strigăt (1977). Tendința de a sparge clișeele și de a introduce soluții artistice proaspete este proprie și romanelor Cântecul își face cale (1961), unde, în dorința de a evita discursivitatea, autoarea imprimă discursului epic un elan romantic, și Cumpăna (1970). Romanul Vârsta de argint (1979) coboară până la nivelul unei publicistici fade. Opera cea mai izbutită e romanul Recviem pentru Maria (1986), în care, bazându-se pe date arhivistice și pe amintirile contemporanilor, pe intuiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de sertar” Marea Serenității (I-II, 1996), aducând ca personaje de prim-plan comunitățile de aromâni, martore și victime ale unor timpuri istorice potrivnice, evidențiază la C. o putere de construcție epică, o forță de individualizare a eroilor și o eleganță stilistică deosebite. „Roman epopeic”, cum pe bună dreptate a fost caracterizat, Marea Serenității configurează un univers, deși pitoresc, esențial tragic, puțin familiar literaturii române. Nemaiputând suporta șicanele și acțiunile desnaționalizante (incendierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
anglisticii românești. Spre deosebire de scrierile sale în proză, unele primite cu o oarecare răceală (E. Lovinescu, de pildă, vorbind despre romanul O viață, apărut în 1921, considera că scriitorul „nu reușește să ridice o simplă schiță filigranată la tonul și dezvoltarea epică necesară”), notele de călătorie în Anglia - scrise cu mai multă vervă decât cele ale lui Ioan Botez și N. Petrescu, publicate cam în același timp - dovedeau o fină înțelegere și capacitatea de a explica societatea contemporană engleză, încă insuficient cunoscută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
autorului, l-a apreciat ca pe un poet etnoliric „de o inspirație profundă și cumpănită”. B. este, printre scriitorii aromâni, cel mai apt să susțină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora, ceea ce conferă densitate și expresivitate discursului liric sau epic. Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
plasă”), Mircea Nedelciu („Un talent într-adevăr de excepție în proza momentului”). Alcătuite mai ales din proze scurte, scrierile lui P. etalează variate procedee (palimpsest, intertextualitate, autoreferențialitate, introspecție), adaptate cu ingeniozitate situațiilor-context și transpuse într-un stil plin de naturalețe epică. Tematica aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte un nou aspect al conflictelor ce jalonează existența. Preocuparea dozării eficiente a elementelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște, de tipul „loviturilor de teatru”. De altfel, două piese de teatru, Farsa (1994; Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995; Marele Premiu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
1993, 11; Ioana Pârvulescu, „Eclipsa”, „Dilema”, 1993, 13; Ștefan Ion Ghilimescu, Un prozator mai subțire ca moartea, LCF, 1993, 29, Alunița Cofan, Sufletul formei, CC, 1993, 10-11; Gheorghe Mocuța, Un prozator dezlănțuit, „Arca”, 1993, 7-9; Iulian Boldea, Câteva noțiuni de epică, VTRA, 1993, 8; Al. Cistelecan, Proza de plăcere, „Euphorion”, 1993, 3; 29; Dan Stanca, Eclipsa spiritului prin suflet, VR, 1994, 1; Nicolae Iliescu, „Eclipsa”, „Arc”, 1994, 1-2; Elena Beram, „Eclipsa”, JL, 1994, 1-4; Lovinescu, Unde scurte, V, 206-210; Alex. Ștefănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Miroir persan (1977) și La Sixième branche (2003). În ciuda etichetei generice de pe copertă (roman), Le Miroir... e o suită de povestiri, coagulate de protagonistul unic, Louis, căruia i se confecționează un itinerar, chiar dacă nu neapărat un destin. Într-o tradiție epică de certă coloratură iluministă, Louis este un personaj itinerant. Punctele de sprijin ale peregrinărilor sale sunt destul de îndepărtate în spațiu și nu numai. Personajul are rădăcini (și un punct fix de fascinație) în Transilvania (ținutul celor șapte cetăți, cum este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
al Daciei cucerite de romani. După aproape un deceniu, în care a dat edițiile ne varietur ale volumelor anterioare, prozatoarea revine în 2002 cu Arta compromisului, un roman satiric cu cheie despre actualitatea postdecembristă, judecată din perspectiva aceleiași Sânziana Hangan. Epicul este neglijat în favoarea unor lungi dialoguri despre destinul României, noul guvern, falsitatea și mediocritatea ariviștilor recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
lui Coșbuc din pasteluri stă ca model, pulberi din Noapte de vară fiind discernabile în al doilea panou din Icoane din Carpați. Nu în partitura propriu-zisă cu elemente precise, ci în melodia interioară. Structură fundamental lirică, I. abordează totuși poezia epică. Ștefan al Moldovei (Din zile mari, 1905) lasă posterității o lecție de patriotism, dar imaginea strategului rămâne încă palidă: „Așa cum se înfățișează acum, e numai sâmburele poemului visat de mine”, mărturisea autorul. Aspectelor strict istorice (extrase din studiile lui N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
și-a trădat structura sa de frondeur. În anii ’50, la data publicării „laudelor”, o asemenea reîntoarcere la poezia esențializată, în care ideea elogiului era servită de o tehnică extrem de ingenioasă, reprezenta în fond un mod de contestare a formulei epice în vogă. Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la o poezie ca mod de acțiune, brechtian, ca o dezicere de lirism. Acestea sunt extremele între care se desfășoară aventura lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
existența ei momentele cruciale ale istoriei țării noastre. Trăise pe vremea țarului și supraviețuise epurărilor staliniste, traversase războiul și asistase la căderea atâtor idoli. Viața ei, profilată pe secolul cel mai sângeros al imperiului, dobândea în ochii lor o dimensiune epică. Ea, franțuzoaica născută la celălalt capăt al lumii, urmărea cu o privire goală unduirea nisipurilor dincolo de ușa deschisă a vagonului („Dar cine naiba a dus-o în deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]