10,920 matches
-
jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei, certat cu mama de mult timp. Toată lumea și chiar și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din lumea în care mă aflam. Oare călătoresc în căutarea iubirii, a lui René, în spațiul infinit al oniricului? Cum? Cu ce mijloc? Nu știu nimic. Există în mine o altă ființă, dincolo de cunoștințe și sentimente. Citesc din nou, cu extremă melancolie, ultimele scrisori ale lui René din anul greu, 1974. Mă răscolesc percepțiile trăirilor de atunci: primisem un refuz net din partea autorităților române. Mi s-a sugerat că nu voi pleca niciodată din țară. Chiar Nichita îi trimitea pe prietenii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
beduini, vlaho beduinii sunt sociabili, religioși, comunicativi, Îndatoritori. Ei sunt răspândiți În prezent În localități la 100 km depărtare de mănăstire iar În vorbirea lor au cuvinte cert nearabe cu asonanțe latine. Pentru lingvistică și istoria românilor această descoperire are extremă importanță căci ar aduce elemente semnificative pentru tracii din secolul al VIlea așa cum remarcă I.I. Rusu În lucrarea Etnogeneza românilor. Cercetări În această direcție nu s-au făcut dar s-au acumulat totuși unele referiri care ar justifica un studiu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
state comuniste, ceea ce impunea o supraveghere specială. Noi am rămas fiindcă în diplomație trebuie să ai mereu posibilități de dialog, de schimb de idei, de informare. Închiderea unei ambasade este un gest extrem, care nu se justifică decât în situații extreme. În 1967, cu prilejul "războiului de 6 zile" dintre evrei și arabi, România a fost singura țară comunista europeană care nu a rupt relațiile cu Israelul și bine a făcut. Noi negociam și cu unii, și cu alții și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Pinochet aveau "stil"? De la această întâmplare șefii de misiuni și ceilalți diplomați și-au sporit atenția față de securitatea lor și a autoturismelor diplomatice, șoferii nemaiavând permisiunea de a părăsi mașinile și dacă erau nevoiți s-o facă în cazuri extreme, aveau obligația de a controla minuțios pe dedesubt, la motor, pe sub scaune, fiecare ungher, pentru a nu avea surprize. Deși raporturile cu autoritățile erau cele care erau, eticheta trebuia păstrată de ambele "Părți". La paradele militare prilejuite de diverse aniversări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
chilienii nu sunt mari consumatori de pește circa 15 kilograme anual dintr-o captură de 300 kilograme pe cap de locuitor așa că... Mi s-a avansat o speranță posibilitatea oferirii pentru flota noastră a unei zone de pescuit în sudul extrem al țării, undeva în arhipelagul Țării de Foc. Am informat "acasă" asupra discuțiilor și "ofertei chiliene", propunând deplasarea unor experți pentru a aprofunda discuțiile. Până la plecarea mea definitivă aceștia n-au apărut, iar după evenimentele din decembrie 1989 flota noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tâlharului de mare era similară cu cea a marinarului legal, doar că cea a primului nu era consemnată într-un jurnal de bord predat Amiralității, după completare. Formați deja ca oameni de punte, pirații se supuneau rigorilor navigației și condițiilor extreme pe care le generau capriciile oceanului. Mult trâmbițata lor viață de huzur se desfășura, dacă era cazul, în zilele de acalmie, în popasurile prin porturi sau cât timp aveau buzunarele pline. O privire de ansamblu asupra existenței la bordul unui
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
bordul corăbiei-pirat și era ținut ostatic cât timp pirații îi jefuiau vasul. În absența mijloacelor de semnalizare, timpul nu constituia o problemă, mai ales că atacurile aveau loc departe de porturi sau de țărm, spre nefericirea victimelor. Numai în cazuri extreme, se ajungea la luptă : vasele erau lovite cu tunurile (proiectilele difereau, de la simple sfere la bile legate cu lanț, bare scurte sau pachete de alice), la început, până ce ajungeau carenă lângă carenă, apoi, dacă vasul atacat nu se preda, de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
genere, dar marginalitatea acestei estetici a produs, paradoxal, o considerabilă arborescență simbolică a narațiunilor despre subiect. Extinderea fără precedent a unor miteme originare (insula, corabia, harta, comoara, căpitanul, semnul obscur, egalitatea socială, gratuitatea paradisiacă a existenței, supremația pe mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și esența reiterativă a fenomenului (pirateria contemporană) au modificat perspectiva asupra marginalității acestei teme. Ea nu mai pare una a copilăriei literare, a facilului narativ, ci una cu certe valențe sociale, psihanalitice și artistice
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cărți ale adolescenților din întreaga epocă socialistă, iar succesul său de piață a fost confirmat de o ecranizare a lui Mircea Mureșan, în 1976. Fiorul escapist al călătoriei pe mare, cu o corabie veche, într-o vreme a închiderii ideologice extreme, a dus la transformarea unui epos tineresc într-un mit al aventurii, prin definiție. Straturile lui de lectură reflectă atât defulările autorului, cât și freamătul unor întâmplări extraordinare, care au ținut cu sufletul la gură cititori incapabili să-și părăsească
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
culturale; totuși, cartierul Ferentari nu are trăsături de capitală, iar pentru majoritatea locuitorilor săi accesul nu devine fapt de viață. Ferentari (ca și Berceni, Colentina și alte cartiere) reprezintă zone sărace ale Bucureștiului: o combinație între sărăcie relativă și sărăcie extremă. Cei relativ săraci au mijloace de supraviețuire, dar nu se pot dezvolta. Rămân concetățenii noștri care reușesc să se hrănească destul de prost, se încălzesc precar, cumpără haine la mâna a doua, nu își înnoiesc ceea ce au în casă, merg la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
își fac concediile la rudele de la țară unde mai dau și ei la sapă ca să-și poată pune o murătură și își pot face două damigene cu vin pentru sărbători. Cei absolut săraci, încadrabili, cum ne spun sociologii, în sărăcia extremă, locuind în „pungi de sărăcie”, nu au surse de venit altele decât ajutoarele sociale, milostenia, cerșitul, micul furtișag. Locuiesc în căsuțe de carton sau în cămine dărăpănate de nefamiliști, gătesc la lampă cu petrol sau pe un godin cu lemne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lampă cu petrol sau pe un godin cu lemne, își trimit copiii la școală pentru alocație și corn cu lapte (dacă există școală la mai puțin de patru kilometrii), îi trimit la cerșit sau își trimit copilele la „produs”. Sărăcia extremă este un rău extrem. Acolo violența fizică și puterea de a înfricoșa fac legea. Majoritatea românilor trăiesc într-una dintre cele două situații. Căci aici nu este vorba doar de locuitorii mahalalelor sau despre cei aflați în zone neadministrate, ci
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
România. Și tocmai fiindcă este cea mai gravă, o preferăm ca „fapt divers” la câteva știri despre efectele sărăciei. Mai nimic nu ne duce spre o analiză complexă a cauzelor sărăciei și nici spre politici coerente de eradicare a sărăciei extreme și diminuare a celei relative. Atitudinea de struț față cu sărăcia este împărtășită fără nici o înțelegere subterană între guvernanți, opoziție (mai puțin PRM, care pariază masiv pe resentimentele săracilor și efectele discursurilor haiducești), mass-media influente, chiar și de mediile intelectuale
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de la Stocholm a fost cea mai modernă, cea mai plină de actualitate dintre toate conferințele cu caracter similar. A fost modernă și actuală căci în dorința de unire a bisericilor s-a discutat din toate punctele de vedere problema de extremă gravitate a viații sociale din zilele noastre. S-a desfășurat într- o atmosferă caldă de umanism, bazat pe învățăturile lui Hristos, de umanism practic. În această atmosferă a fost prezent și Nectarie Cotlarciuc. A participat chiar activ la această conferință
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de puterea memoriei sale. După părerea mea, era un bărbat cu o inteligență ascuțită. Aceasta era și părerea părintelui Agostino Gemelli și a filozofului mons. Giuseppe Zamboni, care a primit de la don Calabria lămuriri asupra problemelor sale filozofice, exprimate cu extremă simplitate. Rezultatele puțin strălucitoare la școală se explică cu denutriția, discontinuitatea studiilor și caracterul extrem de timid și rezervat al persoanei». Și profesoara Maria Venturi, nepoata monseniorului Manzini, afirmă: «Despre inteligență, îmi amintesc că se spunea: „Don Calabria e puțin inteligent
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în teologie morală. După ce a trecut al doilea examen, susținut în fața întregii comunități, a fost destinat micului convent din Verona numit «azil», la biserica barocă a Santa Maria dell'Annunciazione (a Bunei-vestiri). Părintele Natale avea 29 de ani. Conventul, colțul extrem al unei vechi mânăstiri, pe care Statul italian l-a confiscat și l-a transformat în pușcării judiciare, era foarte sărac, aproape o cocioabă. Trei ani mai târziu a fost ales superiorul conventului. A rămas în funcție timp de trei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o meserie. A urmat exemplul salezienilor, al părintelui stigmatist Fantozzi, care fondase un Patronat și Colegiul Civic Artigianelli din strada Cantarane din Verona. Pentru situația socio-economică a vremii, nu se putea pretinde mai mult. Băieții veneau din situații de lipsuri extreme și de abandon. A-i smulge de pe drumuri și din calea viciului, să le dai o specializare profesională și să le restitui demnitatea de oameni era deja un mare pas înainte. Anumiți sfinți fondatori străbătuseră timpurile, aplicând programe foarte moderne
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sa erau copiii orfani, fiii nimănui ori cei ruinați de mizerie și de viciu. Îi urmărea, îi educa și îi iubea fără prefăcătorie, cu o răbdare infinită. A fost ascultător, dar nu un adulator. Un om liber, care vorbea cu extremă delicatețe, dar și cu tot atâta sinceritate și ceea ce gândea. Un bărbat corect și vrednic de încredere. Din acest motiv, la 25 martie 1914, don Calabria scria: «Dragă frate Gigio, te rog, în numele lui Isus, să corespunzi măreției harului pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
depășeau frumos toate problemele diferitelor faze ale adolescenței lor. În formarea fraților religioși, «frații secolului XX», cum îi numea don Calabria, se muncea pe rupte. Don Calabria nu voia discipline particulare, nu macerări, nici vegheri nocturne, ci virtuți virile, generozitate extremă, muncă neocolită. Cât privește îmbrăcămintea lor, nu le-a impus ținute deosebite: preoții purtau tunica regulară a preoților diecezani, iar frații se îmbrăcau cu haine civile, foarte modeste dar decoroase și îngrijite. Surorile Orice copil are nevoie de afecțiunea și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
drumul Porta Nuova. Don Calabria a scris religioșilor săi: «Vă rog să nu faceți o copie de la San Zeno in Monte», încurajându-i să încerce noi metode de formare și de educație. Își dădea seama că internatul, cu excepția unor cazuri extreme, și-a trăit istoria. Obiceiul social și metodele educative au evoluat. Băieții nu trebuiau să fie smulși din familie și îndepărtați de realitatea socială. Cu mijloace modeste și cu sprijinul unor voluntari s-a început o activitate după orele de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de a liniști și încuraja capucinul, în anumite momente aproape de descurajare, pentru amânarea continuă a plecării sale către acele teritorii ecumenice mai interesante decât acelea în care era constrâns să trăiască. În 1916, don Calabria îi scria: «În sărăcia mea extremă, mă rog cu bucurie și voi cere să i se adreseze rugăciuni scumpului Isus, pentru ca, dacă Lui îi va plăcea, să vă asculte: să aveți credință, multă credință». Invitația la «a avea credință» va deveni nota dominantă a tuturor celorlalte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ori în descrieri psihologice. Nu întâlnim aceasta în scrierile sale și în viața sa. Pentru don Calabria, credința era un a se încrede în Dumnezeu total, sincer. O credință care nu se oprea la enunțarea verbală, ci ajungea până la consecințe extreme: «Ori se crede ori nu se crede; dacă nu se crede, atunci să rupem Evanghelia!». Din credință izvora încrederea absolută în Dumnezeu: «Dumnezeu va avea grijă!». Întâlnirea cu părintele Riccardo Lombardi Cuvintele preotului veronez, închis în biroul modest al casei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
are puterea să săvârșească aceste minuni, dar în general se servește de oameni; iar asta nu înseamnă că nu ar fi tot un miracol. Ironia sorții, aceste istorioare imaginare se propagau tocmai atunci când Casa se afla într-o dificultate economică extremă și se zbătea între penurie și datorii». Fonduri pentru restaurarea bisericii « Părintele Natale recomanda la începuturile Operei: „Gândiți-vă și la băieți, dar nu uitați să restaurați și biserica“. „Dar mijloacele?“. „Dumneavoastră să vă gândiți serios și Domnul își va
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]