7,566 matches
-
XII-lea diferite "chansons de geste" prin care erau preamărite victoriile lui Godfrey de Bouillon și a altor cruciați de frunte. Unele dintre ele, așa cum a fost faimosul Chanson d'Antioche, au avut un caracter semiistoric, în vreme ce altele erau complet fantastice, descriind lupte cu dragoni sau legându-i pe înaintașii lui Godfrey de legenda cavalerului lebedei. Împreună, toate aceste "cântece" formează ceea ce este cunoscut cu numele de "ciclul cruciadei". Prima cruciadă a fost sursă de inspirație și pentru artiștii din secolele
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
din opera omonima de Pietro Mascagni a făcut senzație mondială. este unul din cei 4 tenori care în întreaga existența a operei Guglielmo Ratcliff de peste 100 de ani a cântat opera live în spectacol. Rolul său în Guglielmo a fost fantastic și a fost decorat la Livorno cu medalia de aur : Piavko Marele Guglielmo Ratcliff. Înregistrările unor capodopere absolute precum Boris Gudnov [redarea autentică] și Kovanshina de Musorgsky, pe care le-a făcut, s-au bucurat de aprecierile extraordinare ale Academiei
Vladislav Piavko () [Corola-website/Science/304756_a_306085]
-
XIX a publicat un număr impresionant de volume conținând un număr larg de nuvele scurte și basme din mitologie. Ele sunt centrate în jurul unor personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prințesa Ileana Cosânzeana, monștrii Zmeu sau Căpcăun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Zână și malefica Muma Pădurii. Din secolul al Vll-lea pînă la mijlocul secolului al XI-lea, aflându-se încă în calea popoarelor migratoare , poporul românesc, deși creștinat din epoca romană, nu găsește înca posibilitatea de a-și consolida existența
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
(în ) este un roman fantastic scris de Michael Ende, publicat pentru prima dată în 1979. A fost adaptat mai târziu pentru marile ecrane în mai multe filme. Este considerat una din capodoperele literaturii pentru copii. În prima parte a cartii, Bastian citeste despre Fantázia și
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
aleasă clasă”". Un critic contemporan, regizorul Mihnea Columbeanu, a afirmat că după realizarea capodoperei "Scurtă istorie", talentul lui Ion Popescu-Gopo "„s-a disipat în cam tot atâtea filmulețe derizorii”", regizorul revenind în avanscena cinematografului românesc abia în 1975, cu "Comedie fantastică", dar fără a mai avea inspirația de la începuturile carierei. Regizorul nu mai are "„marile momente de inspirație din urmă cu zece-douăzeci de ani”", fiind citat ca exemplu filmul "Maria Mirabela" în care Gopo a încercat să exploateze structurile ascunse ale
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
și personajele animate. "Maria Mirabela" a fost distins în 1981 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): compozitorul moldovean Eugen Doga a primit Premiul pentru muzică, iar Alexandru Popescu o diplomă de onoare pentru realizarea trucajelor. Acest film fantastic a obținut în 1981 Mențiunea specială a juriului la Festivalul de Film de la Atena. În anul următor, "Maria Mirabela" a primit Premiul special și diploma Festivalului filmelor pentru copii din URSS organizat la Tallinn (Estonia), Premiul special al juriului la
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
Calul fantastic, sau calul năzdrăvan, este prezent într-o arie mitologică vastă ("Pegasos" la greci; "Sleipnir", calul lui Odin, la scandinavi; "Merani" la kartvelii caucazieni). În mitologia folclorică româneasca, acesta are sens dublu: cal zburător și consilier al eroului. Nefolosit, pare o
Calul năzdrăvan () [Corola-website/Science/306302_a_307631]
-
îl aud cîntat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete pașii ei ușori și mereu grăbiți și, poate, anume atunci o văd alunecînd pe Cătălina, fata de vis și de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!..." Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul componisticii, Eugen Doga a fost decorat cu înalte distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale URSS, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova, Artist al
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
de fiecare dată. E ridicol", spune Bennington. "A fost o binecuvântare pentru noi să vindem atât de multe albume; acest lucru nu se întâmplă prea des, chiar și să reușești o singură dată în carieră acest lucru reprezintă o realizare fantastică. Avem obligații față de fanii noștri. Nu ne vom așeza confortabil să așteptăm ca lumea să ne cumpere albumul". Iar dacă ne cunoașteți, veți ști că presiunea nu vine din afară, ci din interiorul trupei", spune Shinoda. "Am vrut doar să
Linkin Park () [Corola-website/Science/306356_a_307685]
-
majordomul său Alfred Pennyworth, comisarul poliției Jim Gordon, și ocazional eroina Batgirl. El se luptă cu foarte mulți răufăcători cum ar fi: The Joker, The Penguin, Riddler, Two-Face, Poison Ivy și Catwoman. Spre deosebire de alți supereroi, el nu posedă nici o putere fantastică; își folosește numai intelectul, abilitățile de detectiv, știința și tehnologia, averea, puterea fizică, abilitățile în artele marțiale, voința de fier, frica și intimidarea în continua sa luptă cu lumea răului. Batman a devenit un personaj popular destul de rapid după introducerea
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
fratele mai mare al lui C.S. Lewis), și Eric Rucker Eddison la invitația lui C.S. Lewis. Întâlnirile au avut loc intre anii 1930 și 1960. erau entuziaști literari ce prețuiau valoarea narațiunii în ficțiune și care încurajau scrierea de opere fantastice. Cu toate că valorile creștine erau reflectate în operele multra dintre membrii, existau deasemenea atei printre membrii grupului. "Drept vorbind," scria Warren Lewis, "the Inklings nu era un club sau o scocietate literară, cu toate că împărțea din natura amândurora. Nu erau reguli, conducători
The Inklings () [Corola-website/Science/306420_a_307749]
-
90. În această componență este lansat în 1991 albumul "Vino, Doamne!", primul dintr-o serie de trei materiale discografice canalizate pe lupta împotriva regimului neocomunist al lui Ion Iliescu. Mesajele de protest la adresa noului sistem politic scot în evidență curajul fantastic al artistului și ajung foarte repede în inimile fanilor și ale familiilor neîndreptățite de regim. Piesa „Exercițiu”, devine în scurt timp un hit și rămâne un cântec simbol al anilor ’90, datorită modului în care reflectă realitățile politice și sociale
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către moarte. Academicianul Eugen Simion o considera „o alegorie a morții sau a trecerii spre
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Ștefan Bănulescu și de un comentariu-portret semnat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ea a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele pentru a evidenția opoziția între esențial și banal și irelevanța timpului în descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să reveleze existența a două lumi paralele în Universul cotidian: o lume reală-profană (lumea de aici) și o lume sacră (lumea de dincolo) care se manifestă permanent, dar discret. Concepția originală a lui Eliade asupra fantasticului provine, potrivit propriei opinii, din teoria sa despre „irecognoscibilitatea miracolului”, adică din credința sa că, „după Întrupare, «transcendentul» se camuflează în lume sau în istorie, și astfel devine «irecognoscibil»”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Personajul Gavrilescu este un profesor de pian ratat
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
roșiori din „Podul” (1963). Nuvela a fost primită de critica literară cu elogii. Ea a fost considerată „un giuvaer al literaturii lui Mircea Eliade” (Dumitru Micu, în Introducere la vol. "Maitreyi * Nuntă în cer", E.P.L., 1969), „indiscutabil o capodoperă a fantasticului românesc” (Eugen Simion) sau „capodopera prozei scurte a lui Eliade” (Nicolae Manolescu). Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
și cu romanele sud-americane. Abolirea timpului istoric nu este realizată prin recurgerea la categoriile schopenhaueriene-kantiene ale timpului și ale spațiului (procedeu utilizat de Mihai Eminescu în „Sărmanul Dionis”), ci prin procedeele de redare ale realismului magic practicate de prozatorii sud-americani. Fantasticul nuvelei este unul diurn, cu întâmplări ce au loc la lumina zilei, fiind diferit de fantasticul de tip gotic (practicat de E.T.A. Hoffmann și de Edgar Allan Poe) în care misterele se petrec la adăpostul întunericului și a ceții
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
timpului și ale spațiului (procedeu utilizat de Mihai Eminescu în „Sărmanul Dionis”), ci prin procedeele de redare ale realismului magic practicate de prozatorii sud-americani. Fantasticul nuvelei este unul diurn, cu întâmplări ce au loc la lumina zilei, fiind diferit de fantasticul de tip gotic (practicat de E.T.A. Hoffmann și de Edgar Allan Poe) în care misterele se petrec la adăpostul întunericului și a ceții. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”, afirmând că finalul liric al nuvelei „La țigănci” este „probabil, cel mai frumos din toată literatura noastră fantastică”. Nuvela „La țigănci” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („U cyganek”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere de Irena Harasimowicz), maghiară („Cigánylányok”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
rezultatul unui demers temerar (...) de a descoperi sensurile din textul lui Mircea Eliade, apelând la forța de expresie a dansului contemporan”. Filmul "Eu sunt Adam!" (lansat în 1996 și având o durată de 108 minute) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum doamna ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai recunoaște. Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a Alexandrei Fenoghen cu titlul „Aproape povești” (Editura Kriterion, București-Cluj, 2002). În povestirea de un realism fantastic „Judecata”, câțiva tineri aflați pe Insula Popina surprind doi șerpi, prind unul dintre ei, îl judecă, îl condamnă și îl omoară. Ei pleacă, apoi, la pescuit cu barca, arborând, în loc de steag, pielea șarpelui ucis. Toate acestea deteremină o serie de
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
semnate de el redau impresionant galeria corifeilor școlii de artă (Portretul lui Tasso Marchini, Aurel Ciupe, propriul Autoportret). Modelele sale trec prin transformări neașteptate: marile figuri ale istoriei naționale (Cloșca, Doja, Simion Bărnuțiu, Regele Ferdinand) devin simboluri naționale, iar eroii fantastici ai legendelor populare (Strâmbă-Lemne, Iovan Iorgovan) se transformă în figuri umane, victorioși luptători împotriva răului amenințător. Alături de el se afirma sculptorul Sebastian Rotschingk cu portretele sale de început purtând marca liniilor unduitoare ale Secessionului (Țăran german) părăsite mai apoi pentru
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]