9,472 matches
-
frumosul este o creație liberă, ficțională și subiectivă. Împotriva acestor determinări false se poate arăta că frumosul în sensul său autentic: ‑ nu este propriu‑zis o creație, ci o descoperire; ‑ nu apare prin libertate, ci prin necesitate; ‑ nu este o ficțiune, ci o formă a adevărului; ‑ nu este subiectiv, ci obiectiv. 5.1. Opera de artă Opera de artă este acel lucru vizibil (făcut din piatră, lemn, culoare, cuvânt sau sunet) care trimite la altceva de ordin invizibil. Spre deosebire de un lucru
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a ilustra o viziune conceptuală privată de coerența logică și fluentă ce o presupune rememorarea unei experiențe trăite. Muzica acestor pagini pare să ne transforme în martorii unui joc de „puzzle”, ce asamblează cu dezinvoltura inspirației simplele frânturi ale unei ficțiuni. Astfel, o nouă reprezentare sonoră se juxtapune în șirul nesfârșitelor caractere proiectate pe scena acestui spectacolul fantastic. Apariția sa va produce o diversificare subtilă a expresiei sonore, operată prin multiple modificări ce survin la nivelul detaliilor de scriitură: indicația dinamică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
frumosul este o creație liberă, ficțională și subiectivă. Împotriva acestor determinări false se poate arăta că frumosul în sensul său autentic: ‑ nu este propriu‑zis o creație, ci o descoperire; ‑ nu apare prin libertate, ci prin necesitate; ‑ nu este o ficțiune, ci o formă a adevărului; ‑ nu este subiectiv, ci obiectiv. 5.1. Opera de artă Opera de artă este acel lucru vizibil (făcut din piatră, lemn, culoare, cuvânt sau sunet) care trimite la altceva de ordin invizibil. Spre deosebire de un lucru
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lui Ivan Denisovici vorbește despre prizonieratul într-un lagăr rusesc; este o experiență existențială extraordinară, reprezintă una din situațiile limită despre care vorbește Karl Jaspers, situație ce dau măsura umanității individului. Nu se poate vorbi despre stiluri clar definite în ficțiunea engleză după școala scriitorilor de după cel de-al Doilea Război Mondial, așa-numiții „tineri furioși” ai anilor 1950 și 1960. Acest grup, care îi includea pe scriitori precum Kingsley Amis, John Wain și John Braine, atacau valurile sociale demodate rămase
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
devine camera Sambô, în care copilul Ștefan intră de mai multe ori ca într-un „loc paradiziac”, pentru a simți, de fieacare dată, o continuă, inexprimabilă fericire”. Camera Sambô este un simbol obsesiv crescut din aluviuni diverse, experiențe concrete, lecturi, ficțiuni onirice și devenit repede existențial al întregii activități de savant, de memorialist și de prozator. Mansarda era camera de lucru, iar camera Sambô reprezenta locul tainic al evaziunii și al visării. Amândouă sunt atât de înrudite, încat, ambivalența creează impresia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
germanici. Capitolele, în numar de opt, sunt: Dacii și Lupii, Zalmoxis, descriind procesul de ocultație de trei ani prin care se obține imortalitatea, Satana și Bunul Dumnezeu, Meșterul Manole și Mănastirea Argeșului, Cultul mătrăgunei în Romania, Mioara năzdrăvană. Proza de ficțiune a lui Mircea Eliade include, în straturile sale profunde, ideologia și formația științifică a scriitorului, mai întai o literatură a autenticității și a experienței, a "trăirii", un fel de jurnale autentice sau ficționale, prin Romanul adolescentului miop (1922-1923), rămas pana
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
neomenescului. Între reportaj și coșmar încearcă o redare a lumii așa cum o vede el, o ordonare nu după flori, ci după rădăcinile ei subterane. Divinitatea, pentru el, are un element subteran într-o lume în care e prezent mereu diavolul. Ficțiunea nu înseamnă înfrumusețarea acestei lumi, ci ajungerea la suprafața alteia. acterul fantastic al acestora este mai evident, ironia apare mai accentuată. Unul dintre pictorii remarcabili ai supra realismului a fost și Salvador Dali, pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, dedicându
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de a acționa la nivele de toleranță extreme în condiții „mai bune și mai sigure decât realitatea”, exercițiul unei „priviri spre partea întunecată a străzii”. Eroii jocurilor pe computer versus eroii din literatură Astfel de creații interactive reprezintă evoluția genului ficțiunii în contextul noilor realități ale secolului al XXI-lea. Eroii acestor ficțiuni exprimă vigoarea hibridă a generației actuale, pentru care provocările aparent insurmontabile ale viitorului constituie un mod de viață. Personajele din aceste jocuri, fie ele „humans”, „dwellings” sau „critters
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și mai sigure decât realitatea”, exercițiul unei „priviri spre partea întunecată a străzii”. Eroii jocurilor pe computer versus eroii din literatură Astfel de creații interactive reprezintă evoluția genului ficțiunii în contextul noilor realități ale secolului al XXI-lea. Eroii acestor ficțiuni exprimă vigoarea hibridă a generației actuale, pentru care provocările aparent insurmontabile ale viitorului constituie un mod de viață. Personajele din aceste jocuri, fie ele „humans”, „dwellings” sau „critters”, sunt, oricât de complex ar fi jocul, tot atât de diferite de ființele vii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la care Lejeune nu găsea în practică nici un exemplu. De aici se naște ideea de a conceptualiza o asemenea cercetare sub termenul de „autoficțiune”. S-a pus întrebarea dacă este necesar și chiar pertinent să se erijeze acest amestec de ficțiune și referențial, de autobiografic, la rangul de concept. Formele scrierilor despre sine care reprezintă conceptul autoficțiunii, încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să existe undeva în text sau în paratext, un pact care să fie autobiografic și să garanteze că autorul a vrut să facă povestirea propriei existențe și că subiectul povestirii sale este el însuși. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, „ficțiune de evenimente și de fapte strict reale”, definiția ambiguă care are valoarea unui pact. În Pactul autobiografic, Philippe Lejeune subliniază aparenta simplitate a dispozitivului global al unui text autoficțional, o povestire în care autorul, naratorul și protagonistul împărtășesc aceeași identitate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
conservându-și identitatea reală. Ficționalizarea ar duce în acest caz către substanța experienței trăite. Colonna spune că proprietatea comună a ființelor fictive din autoficțiune este că înrolează autorul în lumea imaginară care le este proprie. Există o interdependență între jocul ficțiunii și cel al unui text referențial, pactul de lectură romanesc fiind adesea marcat prin indicația paratextuală de „roman”. Colonna face diferența între autobiografia romanescă și autoficțiune pentru că autobiografia are ca scop povestirea vieții autorului într-un mod semi-veridic sau semi-fictiv
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care fac loc dezvoltării autoanalizei. Textul propune analiza și instaurează un dialog de tip analitic între figura celui analizat și cea a analistului. G. Genette nu acceptă nici o definiție a autoficțiunii, considerând că această construcție a unui personaj scindat între ficțiune și realitate este de neprimit. Pentru el acest concept nu este nici inovator, nici pertinent în măsura în care el răspunde unuia dintre acele procedee ale ficțiunii care constă în a preface intrarea autorului în ficțiune. Genette merge până la a ignora tehnica doubrovskiană
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Genette nu acceptă nici o definiție a autoficțiunii, considerând că această construcție a unui personaj scindat între ficțiune și realitate este de neprimit. Pentru el acest concept nu este nici inovator, nici pertinent în măsura în care el răspunde unuia dintre acele procedee ale ficțiunii care constă în a preface intrarea autorului în ficțiune. Genette merge până la a ignora tehnica doubrovskiană în Fiction et Diction și pe Doubrovski însuși. La Holban confesiunea a îmbrăcat hainele ficțiunii romanești, autorul și-a creat un alter-ego viabil, un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
această construcție a unui personaj scindat între ficțiune și realitate este de neprimit. Pentru el acest concept nu este nici inovator, nici pertinent în măsura în care el răspunde unuia dintre acele procedee ale ficțiunii care constă în a preface intrarea autorului în ficțiune. Genette merge până la a ignora tehnica doubrovskiană în Fiction et Diction și pe Doubrovski însuși. La Holban confesiunea a îmbrăcat hainele ficțiunii romanești, autorul și-a creat un alter-ego viabil, un personaj. Alexandru Călinescu observă că „a căuta corespondențe reale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pertinent în măsura în care el răspunde unuia dintre acele procedee ale ficțiunii care constă în a preface intrarea autorului în ficțiune. Genette merge până la a ignora tehnica doubrovskiană în Fiction et Diction și pe Doubrovski însuși. La Holban confesiunea a îmbrăcat hainele ficțiunii romanești, autorul și-a creat un alter-ego viabil, un personaj. Alexandru Călinescu observă că „a căuta corespondențe reale ale situațiilor și personajelor lui Holban (așa cum s-a procedat în special în scrierile romanticilor) ar fi absurd și inutil: oricâte elemente
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
personaj. Alexandru Călinescu observă că „a căuta corespondențe reale ale situațiilor și personajelor lui Holban (așa cum s-a procedat în special în scrierile romanticilor) ar fi absurd și inutil: oricâte elemente autobiografice ar exista în cărțile lui Holban, acestea sunt ficțiuni, sunt romane (sau <<fragmente>> ce stau și ele sub semnul romanescului) și nu jurnal intim sau memorialistică.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 13 footnote> Datele experiențelor personale sunt folosite nu ca niște reproduceri
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și ele sub semnul romanescului) și nu jurnal intim sau memorialistică.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 13 footnote> Datele experiențelor personale sunt folosite nu ca niște reproduceri mecanice, ci sunt ridicate la înălțimea ficțiunii prin cultul autenticității care îi conferă lui Holban o notă de modernitate. Deși prin obsesia singurătății, a morții și prin vocația nefericirii, scriitorul este un romantic, la nivelul scriiturii și al compoziției, prin autenticitate și prin tehnica analizei psihologice, el
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
scrie pentru toți, și anume să scrii fără să te gândești la nimeni, ceea ce este esențial și profund se află în tine însuți. Criticii interbelici au fost îndeosebi preocupați de tipul de analiză din romane, iar materiei biografice integrate în ficțiune, nu i s-a acordat importanță. Pe tematica iubirii sau a morții s-a insistat însă fără a se avea în vedere biografia autorului decât la modul senzațional. Însă Serge Doubrovski, părintele teoretic al autoficțiunii, merge de la operă la autor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
tipologică nunațată în sensul biografic și al pactului nominal care poate pune alături romanele lui Holban, pe cele ale lui Blecher și Maitrey de Mircea Eliade. Autoficțiunea nu e jurnal intim, nu e nici memorialistică, dar se refuză ca și ficțiune pură. În cazul de față, e o modalitate de a repune biografia în drepturi, chiar în cadrul ficțiunii.”<footnote Marius Chivu, în Conversații cu o moartă, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 14 footnote> Pentru Holban, literatura stă sub semnul „dificilului”, nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cele ale lui Blecher și Maitrey de Mircea Eliade. Autoficțiunea nu e jurnal intim, nu e nici memorialistică, dar se refuză ca și ficțiune pură. În cazul de față, e o modalitate de a repune biografia în drepturi, chiar în cadrul ficțiunii.”<footnote Marius Chivu, în Conversații cu o moartă, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 14 footnote> Pentru Holban, literatura stă sub semnul „dificilului”, nu numai în sensul creației ci mai ales în acela al abordării unei problematici existențiale, în stare să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
epicului. Pe lângă avantajul “obiectivității”, această dramatizare îl mai are și pe acela că pune în relație directă psihologia eroului cu timpul. Personajul evoluează în timp real, timpul discursului, al evocării fiind eliminat, astfel încât timpul lecturii se va confunda cu timpul ficțiunii. Realitatea psihologică a individului stă tocmai în felul unic în care vede lumea. În Creație și analiză Garabet Ibrăileanu face distincția între “creație” și “analiză”, adică între literatura care arată viața, o reproduce, o individualizează și o concretizează în personaje
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a transcrie existența ta într- un caiet pare să-l atragă pe narator deși e clar că autorul nu face literatură memorialistică. Scriitorul renunță la evocările semănătorist pășuniste și, după cum remarca Iulian Băicuș în eseul Anton Holban sau casa ficțiunii cu o singură fereastră, bunica lui Sandu are rude îndepărtate, mai exact, o soră geamănă în literatura franceză, pe bunica lui Marcel. Și între eroi există asemănări: Marcel doar înregistrează moartea bunicii sale, Meursault privește cu detașare corpul defunctei sale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
oricât de puțină încredere aș fi avut în mine însumi, din cauza structurii ei care nu suportă realitatea.” Sandu observă luciditatea cu care a fost întâmpinat și reconstituie gândul ei: „Numai ăsta ești tu?” Realitatea va fi întotdeauna mai săracă decât ficțiunile. Cei doi se despart prin telefon și astfel începe calvarul contrapunctului. În romanele anterioare contrapunctul era sincronic, se surprindeau trăirile unui singur narator, pe când în romanul acesta postum, primul tip e însoțit de cel diacronic, practicat de Huxley și teoretizat
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care desemnează povestirea vieții în care se confundă autori și personaje. Teoreticianul conceptualizează acest termen ca reacție a încercării lui Philippe Lejeune în Pactul autobiografic de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, ficțiune de evenimente și de fapte strict reale, îmbinare de adevăr și mistificare ce se realizează în opera lui Anton Holban, proiectul unei autoficțiuni avant la lettre. Toată literatura autorului e alcătuită din patru teme, fără excepție: călătoria, iubirea, muzica și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]